
Nici nu te urasc... Nici macar nu ma mai doare. Ce simt? Iti spun asa, pe rand: indiferenta, scarba, mila. Stiu ca cele din urma nu se combina prea bine cu indiferenta, dar nici nu ma chinui ca sa fiu scarbita de tine...
Sometimes it`s about living life one letter at a time. ( P.S. I love you-Cecelia Ahern)




Ceva spontan, ceva dragut si ceva din suflet. Le-am luat si astept sa vad ce iese. Produsul o sa fie ceva dulce si ceva cu praf de amintiri.
Te-ai indragostit vara, asa-i? Tu ai spus ca nu mai vrei, dar ai vrut esente de fericire pentru o noua reteta. Nici eu nu am stiut cum sa fac, si chiar mai lucrez la reteta. Am tot stricat-o...
E acea reteta diferita si la fel, a tuturor. Nu tine de nimeni si de nimic, poate doar de tine...
Un loc special pe post de amintire, un loc simplu,un loc ce iti aminteste doar tie...
Se face greu...
Se adauga si Indiferenta...in cantitati diferite si la timpul nepotrivit. De ce? Pentru a verifica consistenta aluatului.
Nu stiu ce trebuie sa pun, ti-am zis ca o stric mereu ca pun ceea ce nu trebuie,dar sa stii ca invat si data viitoare nu mai pun asa mult..sau chiar deloc.
Am gasit o reteta acum, in biblioteca sufletului Lui si o incerc. Am stricat-o mai de la inceput cu Nerabdare, dar cica se repara cu Atentie si un pic de Rabdare. Incercam...
Mie mi se pare ca atunci cand mi se strica prajitura asta miroase ciudat. Nu neaparat urat, dar nu e placut oricum... Am descoperit ceva pentru Mirosul asta. E un "antidot", e plin de Nesimtire si Egoism. Stiu ca miroase puternic si asta, dar e chiar bun.
Mie imi intarzie ingredientele, dar am un sfat: "Gatiti singuri! Nu lasati lumea sa se bage in bucataria voastra...se baga unde nu le fierbe oala..."

- De ce, ce?
-De ce ...de ce sunt atatea intrebari tampite...Stii?
-Vrei sa te mint frumos sau sa aberez?
-Poi nu inseamna acelasi lucru?
-Vai, amuzantule. Cand te mint frumos, e mai mult decat aberatie, e exagerare, gandurile mele sunt mai precise si am grija sa nu ma dau de gol, iar scopul aberatiei e de a te face sa zambesti.
-Ok, acum inteleg. Deci stii?
-O sa iti fac o teorie mai romantica.
-De ce tocmai romantica?
-Se potriveste cu contextul.
-Uimeste-ma.
-Ai observat ca cele mai tampite intrebari vin in momentele cele mai dragute? De exemplu cand un copil il intreaba pe unul dintre parinti de unde vin copii. Zii ca nu e foarte sweet cand auzi un prichindel si apoi cand raspunsul nu prea il gaseste. Nu ti se lipeste automat un zambet pe buze cand vezi un adult "atotstiitor" cum se fastaceste la o simpla intrebare?
-Asta pentru ca nu stie cum sa explice pe intelesul copilului, ca a uitat cum e simplitatea si inocenta unui copil.
-Nu conteaza motivul...
-Ai dreptate...ca intotdeauna.
-Multumesc...de ironie.
-Nu, neaparat. Dar cateodata ma surprinzi.
-Atunci multumesc mai sincer.
-Mai ai vreun argument pentru teoria ta? Ca stii ca nu te scapi cu unul, iti trebuie cel putin doua.
-De ce ma iubesti?
-...asta e cel mai bun argument. Te iubesc pentru ca asa esti tu, ca esti mereu langa mine, ca esti amuzanta, ca razi mult,ca nu esti perfecta, ca nu exista numar pentru cate motive te iubesc.
-Vezi ce moment frumos? Cum altfel mai aflam de ce ma iubesti?
-D`asta te iubesc, ca stii ce sa-mi spui si cum sa ma descosi.

- Tu chiar ai impresia ca "Imi pare rau" rezolva tot??? Te inseli! Nu rezolva nici macar ceva, dar apoi tot.
-Nu la asta ma refeream...Lasa-ma sa iti spun.
-Stii ceva? Putin imi pasa...de fapt, nu imi pasa deloc. Pentru mine nu prea conteaza vorbele, ci doar faptele. Plec. Multumesc, mi-ai aratat ceva de care ma temeam, dar o sa fiu bine.
*************
Cat de cald e. Ar trebui sa merg mai incet, dar nu am cum sa scap de nervi. As putea sa sun pe cineva, dar mai bine nu. Cum ar putea sa inteleaga cinvea?! Abia inteleg eu...
Multe ganduri. Cum as putea sa le descurc mai bine si sa le fac astfel incat sa iasa o tesatura mai trainica? Poate daca nu as avea incredere. Poate daca as fi mai rea, mai prefacuta. Da, asta cred ca e solutia, numai ca nu pot sa fiu alta. Asta sunt si chiar imi e greu sa ma schimb. Si de ce sa ma schimb pentru cine nu merita? Mai bine nu...
Cica viata e ca o carte cu mai multe capitole si logic ca si mai multe pagini. Eu am impresia ca am depasit anumite capitole, iar paginile astea multe nu aduc un final fericit. Asta chiar trebuie sa fie o carte cu final fericit, nu trebuie buna, ci doar ...Poate e mai bine sa fie o carte buna, indiferent de final. Mie asa imi plac cartile, si filmele, ca si piesele de teatru. Trebuie doar sa fascineze.
De as putea scurta drumul asta si sa il fac astfel incat finalul lui sa fie si finalul saradei in care ma aflu...E prea cald, si mult prea fara rost sa stau sa regret niste lucruri ce nu depind de mine. E logic, alegerile fiecaruia depinde de fiecare imi parte. Ca ii afecteaza si pe cei din jur ce mai conteaza? Noi sa fim sanatosi, restul sa se duca in alte parti daca nu vor sa sufere. Asa-i?
Suna un telefon...mesaj. Am si zis ca nu ma mai intereseaza, cat de greu sa fie ca sa intelegi?! Devine stresanta situatia.
"Ce faci ? Pe unde esti? Vino imediat la mine..."
Grozav, asta imi mai lipsea...
Ce e azi? hmm, logic ca miercuri. Cand mi-a mers mie bine miercurea? Da-o dracu` de zi, nu ma mai duc nicaieri. Imi iau o inghetata si stau cu mine. Mi-ajunge cand e atat de cald si cand realizez ca inca mai sunt cam naiva.

Nu depind de tine alegerile mari, de ordinul universului, sau ceva mai mici. De exemplu, nu depinde de tine ce aleg parintii pentru tine. Asta face parte din chestiile mai mici. Nu alegi tu sa te nasti in Anglia, sau sa fii baiat, sau sa ai ochii negrii, ori sa fii superba.
Stiu ca uneori pare trist cand iti dai seama cand traiesti intr-o tara de cacao si nu intr-una de ciocolata, sau ca frumusetea primeaza aproape la fel de mult ca si banii si pilele. Tocmai pentru ca e trist nu realizam ca toate se schimba intr-un final si ca totul depinde de noi. E mai greu, dar vorba aia"daca vrei sa faci ceva calumea, fa-o cu mana ta". Poi daca nu iti convine ca nu esti asa cum vrei sau ca nu ai ceea ce ti-ai dorit, ca s-au intamplat lucruri ce nu au depins de tine de ce nu le faci tu altfel? Adica in limita bunului simt, nu ca ti-ai dorit tu apartament in New York si tu ai o cocioaba la Giorogarla. Nu ma refeream la halucinatiile unora.
De ce te plangi fara sa incerci, cel putin sa faci ceva? Cat de greu crezi ca poate fii sa vrei cu adevarat?
Poate ca nu crezi ca se poate schimba. Nu te condamn, caci nici eu nu prea cred, dar imi incerc norocul. Poate am noroc, sau poate chiar e buna teoria mea. Stiu ca stau destul de prost cu logica si cu ideile, o recunosc macar. Stiu si ca visez cam mult, dar nu era pacat daca nu iti spuneam ca se poate?

Cifra asta mereu mi s-a parut cu noroc, magica, desi la mine actioneaza cinci`ul pentru noroc(nu si la note!). Ce e cu noroc la trei, e ca incerc pana a treia oara. Daca nu imi iese ceva din prima, dau vina pe karma japonezilor, mai incerc a doua oara si daca nu merge, deja karma asta are putere, iar a treia daca e noroc karma dispare, in caz contrar inseamna ca Shogunul m-a vrajit cu karma lui cu tot si nu ma impotrivesc destinului.
Trei zile mi-au ajuns sa obosesc la modul placut. In doar trei zile ,(inca!) mi se pare ca ploile astea au adus in stropi mari noroc pentru mine. Mdea, nu sunt tocmai cea mai optimista persoana, dar vorba cu "dupa una calda una rece" nu se aplica decat in cazurile extreme cand vine una calda. Ma intelegeti, nu? Cand ti se intampla ceva de bine, pac dai de dracu` ,care e bronzat, cu figuri(se poarta vara asta).
Stai asa. Ceva imi spune ca am luat-o in departare cu aiureala. Nu, nu e cifra trei de vina, asta fiind deja a patra zi. Cu toate ca, in a patra zi m-am intors.
Ce conteaza? Trei sau patru, azi sau maine, important e ca se schimba vremea pe strada mea. Nu, numai soare, ca mai mult imi place primavara linistita. Poi si daca nu mai conteaza, trei ce este?
Eu ma inteleg ca sunt obosita, dar voi nu cred ca ati inteles ceva. Va explic rapid.
Asa se manifesta fericirea la mine.
Ok. Asta se doveste a fi unica solutie momentana prin care sa innebunesc cu muzica. E solutia mea, asa ca e cea mai buna...pentru mine.
Ca si lamurire...
Poate e chestia ca m-a vrajit serialul, sau poate e melodia care mi se potriveste..cateodata. Sau poate e plictiseala dintr`o vara plictisita. Sper sa va placa !

Toate la timpul lor. O invalmaseala mare de ganduri si cuvinte nu dau aproape niciodata un produs bun. E nevoie de ceva claritate.
Problema e...ca sunt multe probleme. Daca le iei pe rand vei realiza ca nu prea au capat de linie, daca le iei de-a valma si le faci intr`un haos total, vei descoperi ca traiesti intr`un mod deloc plictisitor.
Ok. Recunosc. Sunt intr`o stare fara nume. Da. E un amestec ciudat de nostalgie, tristete, dor, cat si dorinta, poate si un strop de gelozie, dar toate presarate cu o multime de amintiri ce completeaza starea asta fara nume.
Si un fum ma aduce dintre nori. Asa era, nu? Ei bine, lipseste fumul din toate aspectele. De fapt, daca stau un pic sa ma gandesc s-a transformat intr`o ceata.
Ok, iar e trist. Am un bagaj de cuvinte..trist. Chestia e ca oricum nu citeste nimeni( partea asta chiar ma amuza). Tot blogul asta e continuarea caietului meu cu povesti si prostii. Sunt o egoista, dar se vede ca scriu pentru mine. Toata chestia cu scrisu` ma elibereaza de nervi si de multe ori ma face sa gandesc, sa abordez ceva intr`un mod mai calm(eu fiind mai agitata din cauza ADN`ului, cred).
Vreau o pauza, dar de la ce? Inca nu fac nimic. Vreau o pauza de la lume. Am incercat sa o iau, dar atunci cand esti prins prea bine e greu sa scapi.
Nu e nevoie de multe ca sa mi se deschida starea asta pe care o alung mereu cu un zambet tamp. O intamplare, o ceva pe care nu-l realizezi, dar crede-ma ca faci parte, sau poate e doar melodia de vina,ori o poza, ori un mesaj, un telefon. Ideea e ca ...nu e nicio idee, e vorba de absenta unei acele imbratisari.
Nu am potrivit cuvintele, sper sa o fac data viitoare. Pana atunci, melodia...

Am inceput sa invat din greseli. Nu e tarziu, e taman bine. Nu mai am aceeasi incredere, pentru ca increderea trebuie pastrata si distribuita atent dupa selectii si mai atente.
Am vazut ca timpul fuge de mine si striga sa fac repede ceva ca sa nu ma trezesc cu primul regret, candva, intr`un tarziu destept.
Am vazut multe, dar totusi prea putine. Ti-as spune multe, dar vad bine ca nu are rost. Asa spui tu, iar eu nu vreau sa ajungi sa spui ca te agasez.
Am vazut ca facem ce trebuie, cu persoana care trebuie la momentul intarziat, sau sa-i spun nepotrivit?
Am vazut ca mintim mult, de teama. Am vazut ca am ajuns sa ne mintim ca fraierii.
Am vazut ca nu mai stie nimeni cum e sa respiri cu ochii inchisi si sa spui "Mi-e mai bine acum...".
Am vazut cum amintirile ne fura si cu greu scapam de sub vraja lor. Si am mai vazut cat de repede ne inselam si cadem atat de des in capcana iluziei. Stim bine ca nu trebuie sa mai credem, dar ne place. Ne place aroma iluziei.
Ne plac multe, multe imposibile. Iar din cele posibile nici nu le dam atentia cuvenita sau nici macar nu stim sa le numim.
Ne place sa credem ca suntem unici, speciali, si cu vino`ncoa. Uitam insa ca de multe ori ne place mai mult sa fim o copie in societate.
Ne place sa ne relaxam si credem, adesea, ca munca e o etapa premergatoare relaxarii.Asa e, altfel dupa ce sa te relaxezi? Dar cat tine etapa asta premergatoare? Atat cat ochiul dracului te tine sub privirea-i agera.
Ne plac agitatia si zgomotul, fericirea cu muzica, si prietenii cu voie buna, dar nu vezi ca nu mai stii cum se aude tacerea?
Ne place ascensiunea, dar uitam ca vine odata cu zambetul si increderea de sine. Munca nu e totul, norocul se gaseste daca stii sa ii mai si dai drumu` ca unui fluture dintr`o zi de vara, de placere.
Mie imi plac multe, iar vacanta asta vreau sa fac mai putine. Putine pe care nu am timp in zgomot sa le fac, putine ce imi deseneaza zambete, putine si neimpuse.

O stare de inceput de vacanta ma cuprinde si imi canta ceva despre dor de duca si asteptare. E prima saptamana dintr`un sezon mai static si amabil cu mintea mea nehotarata. Un telefon suna cam din jumate in jumate de ora, semn ca isi mai aminteste lumea de mine. O carte ma asteapta deschisa pe pat, dar stie ca un dor de atunci, din iarna mea m-a cuprins.
Nu vreau intrebari, mi-e teama poate pentru ca nici nu am raspunsuri. Sunt doar sentimente inexplicabile. Vreau un pahar mare de limonada si un baton de ciocolata.
Multumesc! Le multumesc lor ca ma suporta cand sunt o nesimtita aiurita. Nu spun ca regret ca sunt asa, ci doar ca nu-s usor de suportat. Si asta reprezinta un raspuns la mai multe intrebari.
Poti sa imi spui absolut orice, sunt atat de calma si indiferenta ca te ignor ca si cum n-ai fi. Azi e mai usor si sa visez. Azi sunt mai altfel si nu vreau sa stric totul, dar stiu ca ghiveciul meu de propozitii se strica repede sau chiar il stric de la inceput.
O salata de emotii felurite o sa am la inceptul toamnei si o voi pastra pentru cat mai mult timp. Vreau insa sa fie dulce, asa cum imi place mie.

-Mi-ai promis ceva...
- Ce...?
-Ai spus ca vei face una si pentru mine...
-Aaaa...la asta te refereai. Poi stii, nu ma pricep atat cat mi-as dori si nu cred ca ti-ar placea.
-Nu conteaza.
-Pentru mine conteaza...intr`un fel.
-Sa nu uiti.
-Weekend`ul asta promit!
............
Ordine. Program. Un orar incalcat mai rar. Asa te vad. Reguli.
Nimic deosebit pentru tine, nu? Bine, poate nici pentru altii, dar mie mi se pare ciudat si mai greu ca lenea ce pe mine ma cuprinde in fiece zi si nu vrea sa ma lase sa ma desfasor, pe tine te ocoleste. Folosesti ceva impotriva ei? Ma rog...
Te-a dat peste cap, nu? O vedeai(vezi) in orice. Cuvintele dezordonate o caracterizau, uneori si cele ordonate. Culorile, dar mai ales soarele primaveratic ce era al tau si vroiai sa crezi ca al vostru, iti aminteau de Ea. Era o Ea.Stim bine ca majuscula desemneaza Persoana. Nici nu e nevoie de multe cuvinte.
Spune-mi ca ma insel? Stiu ca nu poti... Off, incerci cu minciuni care la mine deja nu isi mai au efectul asteptat. Stiu ca sunt minciuni bune, te conving si pe tine si poate chiar reusesc. La mine insa, au efect invers de cele mai multe ori. Nu vrei sa vorbesc de mine, dar ti-am spus ca pe mine nu m-ai impresionat. Nu ai legatura cu mine, ci cu Ea. Si eu voi fii o Ea pentru El, dar asta tot nu are legatura.
Ideile mele ravasite si cam crete de la o vreme nu vor sa se aranjeze. Sunt mult prea ude si nervii nu le mai lasa in pace. Am nevoie de magie si nu doar de un strop.


