RSS
Se afișează postările cu eticheta el. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta el. Afișați toate postările

Sa stii ca...


Nici nu te urasc... Nici macar nu ma mai doare. Ce simt? Iti spun asa, pe rand: indiferenta, scarba, mila. Stiu ca cele din urma nu se combina prea bine cu indiferenta, dar nici nu ma chinui ca sa fiu scarbita de tine...

Cum sa spun mai pe scurt? In viata trebuie sa fii dezamagit si de persoanele in care ti-ai pus increderea in mod gresit, si sa fii placut surprins de persoanele in care n-aveai incredere...


Timpul si faptele imi triaza prietenii. Suna ca si cum mi-ar parea si rau... Intr`un fel, care e majoritar, ma bucur pentru ca eu nu stiu sa am descotorosesc de cei ce nu-mi vor binele, dar se pare ca vorba aia ca orice se intampla cu un motiv se aplica intocmai.

O sa uit cat mi-a pasat, o sa uit tot ce mi-ai spus- oricum nu mai stiu multe, o sa sterg cat mai mult din amintirile alea si-o sa am parte de o consolare speciala. Persoanele care isi vad de treaba lor si care nu si-o cauta cu lumanare unde nu trebuie,au prietenii aia speciali si calumea...

O dadui in frustrare.... Sunt o persoana foarte colerica si ma enervez destul de usor, dar am inghitit suficiente tocmai cu gandul de a imi controla emotiile de genul negativ.

Vreau sa-ti mai spun ca incep sa descopar fericirea dintr-o plimbare, dintr-un fum aruncat langa gard, dintr-o cafea, dintr-un zambet sincer,dintr-o carte imprumutata, din covrigii aia calzi de la colt, din drumul pana colea cu un prietem, din bere cu fetele, din filmul ala nevazut, din atatia ochi frumosi si sinceri, din lucrurile simple si n-o descopar singura, ci cu ajutorul prietenilor. Da, da, inca mai am... Surprinzator, nu? Dupa atatea faze de cacat, chiar e surprinzator... Si pentru mine.

Sunt mai ciudata, dar mi-e atat de biiiine... Pentru cei ce nu inteleg ii sfatuiesc sa inceapa sa sadeasca incredere in oameni, o sa invete multe dupa ce isi vor lua atatea suturi in cur si atat de putine recolte frumoase... Dar eu zic ca la final, atunci cand stai sa asterni pe foaia virtuala, totul capata un sens, iar faramele de regret dispar, pentru ca recolta aia mai mica umbreste, eclipseaza chiar amintirea urata si tot ce te-a durut.

Pastreaza`ti surasul pentru cand ma vezi, da-mi inca o imbratisare in care sa ma afund linistita, da-mi incredere ca eu am pierdut-o cu atatia ciudati si nu uita ca eu nu ma mai schimb in mai prost, in mai bine- te asigur!

Despre iubire


Sa fim sinceri si seriosi. Cu iubirea nu te tocmesti. Aici e vorba de singura magie umana, asa ca ori e alba ori e neagra.



Pentru fiecare exista o jumatate care o va face sa vibreze si ii va face fiecare gand sa tresalte la intersectia cu amintirile despre el, sufletul pereche. Notiunea asta de nu e ideala, nici abstracta, ci doar are legatura cu intelepciunea iubirii, trebuie sa-ti dai seama ce reprezinta pentru tine sufletul pereche si daca accepti asa ceva in viata.


Nu e vorba doar sa-ti doresti jumatatea, aici intervine "persoana potrivita la momentul potrivit" sau destinul. Poate ma pot numi o visatoare fara leac si cred ca mi se poate reprosa ca am citit prea multe carti si ca am vazut prea multe filme, dar realitatii ce-i poti reprosa? Oamenilor aia carora nu le pasa de restul, ci doar isi gasesc iubirea unul in ochii ceiluilalt? Sunt aceia ce par lipiti, ce respira parca in acelasi timp, ce stiu sa-si ceara iertare si sa ierte. ce stiu sa zambeasca la incoltirea unu gand simplu, ce stiu ce e iubirea.


Nu poti sub nicio forma sa-i ceri cuiva sa te iubeasca, dar stiu si ca asta e primul impuls... Nu poti sa calci in picioare si sa strivesti inima ce ti-a fost daruita candva, caci iubirea nu e eterna daca nu e ingrijita corespunzator.


Iubirea-i ca o floare ingrijita de doi gradinari, dar care nu are absolut nicio legatura cu filmul indian. Are nevoie de multe, exact ca si o floare daca vrei sa fie frumoasa. Nu trebuie nici s-oo lasi sa moara, dar ai grija nici sa n-o sufoci.


Iubirea nu-i sub vreo piatra, ascunsa in vreo pestera ca s-o cauti ca pe-o comoara. Ea vine cand ai nevoie, nu cand consideri tu ca ai nevoie si pleaca cand o lasi tu, impreuna cu celalalt "gradinar". E o decizie ce va apartine si pe care o luati in mod voit sau uenori, inconstient si involuntar.


Si cel mai important lucru ar fi ca iubirea nu se descrie, caci n-are o forma stricta, ci doar se simte.

I don`t believe you

Si stiu ca prin comportamentul asta nu recapat nimic, dar nu pot sa gandesc. Vreau si atat! Vreau repede...Si vad si simt ca nu se poate, dar vreau...

Ok, prostia mea, dar nu suport sa joc dupa regulile nescrise ale unor jocuri tampite.

Daca mi-e dor fac cum ma taie capu`, nu conteaza ca si plang.... Sau poate nu sunt lacrimi, ci doar ....Sunt lacrimi :)

Au fost atatea greseli si abia acum imi dau seama de ele...Dintotdeauna.

Stii...durerea asta ciudata ma face sa nu gandesc, doar sa ma doara...


Vreau o ciocolata mare, sau mai bine o tarie :). Ciocolata m-ar fi facut un pic mai fericita, dar mai bine sa uit...

Si as vrea sa uit la nesfarsit...

Intotdeauna m-am pus in situatii penibile, pentru ca mie nu nu se pareau penibile, ele pareau asa pentru restul lumii....Pentru mine erau doze de curaj... Si le foloseam, din plin....Dar au fost interpretate penibilitati...asa cum era de asteptat.

Zii tu cum sa fac sa-mi fie bine? Cum sa recapat ce vreau? Eu am incercat ca oarba, cu ce mi-a venit mai rapid...si logic ca nu a mers...

E penibil pana si postu` asta, dar altu` de unde daca mintea mea refuza orice...

Ganduri imperfecte

Am pornit cu o duzina de vise ca sa raman acum fara niciunul. Si m-a si atentionat cineva sa am grija de ele ca poate raman fara.

Am intrat cu capu`nainte si m-am cam lovit. A durut mai mult la inceput, acum doar ignor si ma afund in lucruri care odata imi faceau placere.

Nu trebuia sa se intample asa, terbuia sa raman copil inocent si caruia nu ii pasa de nimci doar ca sa le arat tuturor ca se poate, dar i-am pierdut pe cei ce odata ma sprijineau. Asta nu trebuia sa fie un impediment, ci doar un hop de trecut...


Ati castigat, e inutila batalia ori razboiul... Visul e inexistent si incapabil sa ma mai faca sa zambesc. El ma mai face sa zambesc, dar nu mai vrea... As vrea o explicatie, dar si de ea mi-e frica. Asta e partea cea mai urata, mi-e frica de prea multe lucruri. Gen prea multi de bau`bau si n`are cine sa ii alunge. S-au dus cosmarurile noptii, inlocuite de cele ale zilei.

Pierd la propriul joc.

Ar fi mai usor daca as uita de mine in bratele lui... Si sa visez la aproape, dar e cam greu, nu imposibil. Cuvintele gen niciodata sau imposibil nu-si au rostu`, doar intaresc o afirmatie, dar pe cat de puternica o fac mai neadevarata.

Mi`e dor. Imi place ca totul a fost treptat, n-a mai fost o harababura totala. Au fost fluturasii de la inceput pana la sfarsit. Doar sfarsitul l-as mai prelungi, nu l-as schimba. In rest a fost al naibilui de imperfect. Ador imperfectul, si pe el...





Optimismul in culori


Drumul asta lung si rece il mai stiu... Vorbele astea triste, fara pic de entuziasm le-am mai auzit, iar pe tine te-am mai vazut, te stiu de ceva timp...

Vezi tu, toti incearca sa te-nvete ce stiu ei sau cum ar spune..."cum e bine", toti vor sa-ti taie aripile si sa nu te lase sa inveti sa zbori pana acolo sus, unde se simte aerul mai "racit" de amintiri neplacute si cu zambete facute pentru tine intr-o seara cu multe stele...

Culorile tale le-ai amestecat bine cu ale lui, iar acum iti place mult combinatia asta fermecata, din atatea nuante speciale si nu vrei si nici nu poti sa revii cu ale tale culori vesele...

O sa treaca totul, drumul asta o sa il asfaltez cumva. Stiu ca sunt cateva gropi...bine, recunosc Sunt mai multe gropi, dar pot sa le astup cumva. Eu inca mai cred, chiar daca uneori nu arat asta.

Nu e totul perfect si nici n-o sa fie, dar va fi atat de imperfect incat toti vor fi invidiosi pe faptul ca n-au gandit inainte si ca n-au stiut cand sa regrete. Mint. Nu toti, doar ei.

Eu si cu tine pe-un varf de toamna si totul va fi trecut. Toamna trecuta n-o va mai impovara pe actuala, iar ochii nu vor mai stii cum e ...Doar tu...

Cine a zis ca lacrimile sunt in zadar? Cine a zis ca rasul ingrasa? Minte, va spun eu. Totul e cu un scop, si nu neaparat sa te ingrasi. Totul duce la ceva, chiar si o lacrima gresita, ori un un ras zgomotos, nimic nu e in van.

Stiu ca am gresit si intr`un fel poate imi pare rau, dar n-a fost in zadar. Greselile mele demonstreaza ca sunt om, iar eu cred ca nu sunt asa mari greseli. Pentru mine reprezinta o maturizare, o debarasare de lucruri ori oameni inutili.( Nu ma refer la noutati, ci la multe si de demult.)

Si-o sa-nceapa primavara mai devreme decat ai preconiza...

Cu un cuvant sau doua mi-ai adus zambetu` pe buze...

Reteta mea din ...bucatarie?!


Poate e vina mea ca imi dau seama mai tarziu decat ar fi cazu` sau poate asa trebuie sa fie.

Ceva spontan, ceva dragut si ceva din suflet. Le-am luat si astept sa vad ce iese. Produsul o sa fie ceva dulce si ceva cu praf de amintiri.

Te-ai indragostit vara, asa-i? Tu ai spus ca nu mai vrei, dar ai vrut esente de fericire pentru o noua reteta. Nici eu nu am stiut cum sa fac, si chiar mai lucrez la reteta. Am tot stricat-o...

E acea reteta diferita si la fel, a tuturor. Nu tine de nimeni si de nimic, poate doar de tine...

Un loc special pe post de amintire, un loc simplu,un loc ce iti aminteste doar tie...

Se face greu...

Se adauga si Indiferenta...in cantitati diferite si la timpul nepotrivit. De ce? Pentru a verifica consistenta aluatului.

Nu stiu ce trebuie sa pun, ti-am zis ca o stric mereu ca pun ceea ce nu trebuie,dar sa stii ca invat si data viitoare nu mai pun asa mult..sau chiar deloc.

Am gasit o reteta acum, in biblioteca sufletului Lui si o incerc. Am stricat-o mai de la inceput cu Nerabdare, dar cica se repara cu Atentie si un pic de Rabdare. Incercam...

Mie mi se pare ca atunci cand mi se strica prajitura asta miroase ciudat. Nu neaparat urat, dar nu e  placut oricum... Am descoperit ceva pentru Mirosul asta. E un "antidot", e plin de Nesimtire si Egoism. Stiu ca miroase puternic si asta, dar e chiar bun.

Mie imi intarzie ingredientele, dar am un sfat: "Gatiti singuri! Nu lasati lumea sa se bage in bucataria voastra...se baga unde nu le fierbe oala..."

Cum altfel?


-Stii de ce ?

- De ce, ce?

-De ce ...de ce sunt atatea intrebari tampite...Stii?

-Vrei sa te mint frumos sau sa aberez?

-Poi nu inseamna acelasi lucru?

-Vai, amuzantule. Cand te mint frumos, e mai mult decat aberatie, e exagerare, gandurile mele sunt mai precise si am grija sa nu ma dau de gol, iar scopul aberatiei e de a te face sa zambesti.

-Ok, acum inteleg.  Deci stii?

-O sa iti fac o teorie mai romantica.

-De ce tocmai romantica?

-Se potriveste cu contextul.

-Uimeste-ma.

-Ai observat ca cele mai tampite intrebari vin in momentele cele mai dragute? De exemplu cand un copil il intreaba pe unul dintre parinti de unde vin copii. Zii ca nu e foarte sweet cand auzi un prichindel si apoi cand raspunsul nu prea il gaseste. Nu ti se lipeste automat un zambet pe buze cand vezi un adult "atotstiitor" cum se fastaceste la o simpla intrebare?

-Asta pentru ca nu stie cum sa explice pe intelesul copilului, ca a uitat cum e simplitatea si inocenta unui copil.

-Nu conteaza motivul...

-Ai dreptate...ca intotdeauna.

-Multumesc...de ironie.

-Nu, neaparat. Dar cateodata ma surprinzi.

-Atunci multumesc mai sincer.

-Mai ai vreun argument pentru teoria ta? Ca stii ca nu te scapi cu unul, iti trebuie cel putin doua.

-De ce ma iubesti?

-...asta e cel mai bun argument. Te iubesc pentru ca asa esti tu, ca esti mereu langa mine, ca esti amuzanta, ca razi mult,ca nu esti perfecta, ca nu exista numar pentru cate motive te iubesc.

-Vezi ce moment frumos? Cum altfel mai aflam de ce ma iubesti?

-D`asta te iubesc, ca stii ce sa-mi spui si cum sa ma descosi.

Canicula


- Tu chiar ai impresia ca "Imi pare rau" rezolva tot???  Te inseli! Nu rezolva nici macar ceva, dar apoi tot.

-Nu la asta ma refeream...Lasa-ma sa iti spun.

-Stii ceva? Putin imi pasa...de fapt, nu imi pasa deloc. Pentru mine nu prea conteaza vorbele, ci doar faptele.  Plec. Multumesc, mi-ai aratat ceva de care ma temeam, dar o sa fiu bine.

*************

Cat de cald e. Ar trebui sa merg mai incet, dar nu am cum sa scap de nervi. As putea sa sun pe cineva, dar mai bine nu. Cum ar putea sa inteleaga cinvea?! Abia inteleg eu...

Multe ganduri. Cum as putea sa le descurc mai bine si sa le fac astfel incat sa iasa o tesatura mai trainica? Poate daca nu as avea incredere. Poate  daca as fi mai rea, mai prefacuta. Da, asta cred ca e solutia, numai ca nu pot sa fiu alta. Asta sunt si chiar imi e greu sa ma schimb. Si de ce sa ma schimb pentru cine nu merita? Mai bine nu...

Cica viata e ca o carte cu mai multe capitole si logic ca si mai multe pagini. Eu am impresia ca am depasit anumite capitole, iar paginile astea multe nu aduc un final fericit. Asta chiar trebuie sa fie o carte cu final fericit, nu trebuie buna, ci doar ...Poate e mai bine sa fie o carte buna, indiferent de final. Mie asa imi plac cartile, si filmele, ca si piesele de teatru. Trebuie doar sa fascineze.

De as putea scurta drumul asta si sa il fac astfel incat finalul lui sa fie si finalul saradei in care ma aflu...E prea cald, si mult prea fara rost sa stau sa regret niste lucruri ce nu depind de mine. E logic, alegerile fiecaruia depinde de fiecare imi parte. Ca ii afecteaza si pe cei din jur ce mai conteaza? Noi sa fim sanatosi, restul sa se duca in alte parti daca nu vor sa sufere. Asa-i?

Suna un telefon...mesaj. Am si zis ca nu ma mai intereseaza, cat de greu sa fie ca sa intelegi?! Devine stresanta situatia.

"Ce faci ? Pe unde esti? Vino imediat  la mine..."

Grozav, asta imi mai lipsea...

Ce e azi? hmm, logic ca miercuri. Cand mi-a mers mie bine miercurea? Da-o dracu` de zi, nu ma mai duc nicaieri. Imi iau o inghetata si stau cu mine. Mi-ajunge cand e atat de cald si cand realizez ca inca mai sunt cam naiva.

Teorie noua sau mai veche?!


Nu depind de tine alegerile mari, de ordinul universului, sau ceva mai mici. De exemplu, nu depinde de tine ce aleg parintii pentru tine. Asta face parte din chestiile mai mici. Nu alegi tu sa te nasti in Anglia, sau sa fii baiat, sau sa ai ochii negrii, ori sa fii superba.

Stiu ca uneori pare trist cand iti dai seama cand traiesti intr-o tara de cacao si nu intr-una de ciocolata, sau ca frumusetea primeaza aproape la fel de mult ca si banii si pilele. Tocmai pentru ca e trist nu realizam ca toate se schimba intr-un final si ca totul depinde de noi. E mai greu, dar vorba aia"daca vrei sa faci ceva calumea, fa-o cu mana ta". Poi daca nu iti convine ca nu esti asa cum vrei sau ca nu ai ceea ce ti-ai dorit, ca s-au intamplat lucruri ce nu au depins de tine de ce nu le faci tu altfel? Adica in limita bunului simt, nu ca ti-ai dorit tu apartament in New York si tu ai o cocioaba la Giorogarla. Nu ma refeream la halucinatiile unora.

De ce te plangi fara sa incerci, cel putin sa faci ceva? Cat de greu crezi ca poate fii sa vrei cu adevarat?

Poate ca nu crezi ca se poate schimba.  Nu te condamn, caci nici eu nu prea cred, dar imi incerc norocul.  Poate am noroc, sau poate chiar e buna teoria mea. Stiu ca stau destul de prost cu logica si cu ideile, o recunosc macar. Stiu si ca visez cam mult, dar nu era pacat daca nu iti spuneam ca se poate? 



Trei


Cifra asta mereu mi s-a parut cu noroc, magica, desi la mine actioneaza cinci`ul pentru noroc(nu si la note!). Ce e cu noroc la trei, e ca incerc pana a treia oara. Daca nu imi iese ceva din prima, dau vina pe karma japonezilor, mai incerc a doua oara si daca nu merge, deja karma asta are putere, iar a treia daca e noroc karma dispare, in caz contrar inseamna ca Shogunul m-a vrajit cu karma lui cu tot si nu ma impotrivesc destinului.

Trei zile mi-au ajuns sa obosesc la  modul placut. In doar trei zile ,(inca!)  mi se pare ca ploile astea au adus in stropi mari noroc pentru mine. Mdea, nu sunt tocmai cea mai optimista persoana, dar vorba cu "dupa una calda una rece" nu se aplica decat in cazurile extreme cand vine una calda. Ma intelegeti, nu? Cand ti se  intampla ceva de bine, pac dai de dracu` ,care e bronzat, cu figuri(se poarta vara asta).

Stai asa. Ceva imi spune ca am luat-o in departare cu aiureala. Nu, nu e cifra trei de vina, asta fiind deja a patra zi. Cu toate ca, in a patra zi m-am intors. 

Ce conteaza? Trei sau patru, azi sau maine, important e ca se schimba vremea pe strada mea. Nu, numai soare, ca mai mult imi place primavara linistita. Poi si daca nu mai conteaza, trei ce este? 

Eu ma inteleg ca sunt obosita, dar voi nu cred ca ati inteles ceva. Va explic rapid.

Asa se manifesta fericirea la mine.

Gossip Girl e de vina

Ok. Asta se doveste a fi unica solutie momentana prin care sa innebunesc cu muzica. E solutia mea, asa ca e cea mai buna...pentru mine.

Ca si lamurire...




Everytime - Lincoln Hawk

Poate e chestia ca m-a vrajit serialul, sau poate e melodia care mi se potriveste..cateodata. Sau poate e plictiseala dintr`o vara plictisita. Sper sa va placa !

Nimic... mai ciudat


Toate la timpul lor. O invalmaseala mare de ganduri si cuvinte nu dau aproape niciodata un produs bun. E nevoie de ceva claritate.

Problema e...ca sunt multe probleme. Daca le iei pe rand vei realiza ca nu prea au capat de linie, daca le iei de-a valma si le faci intr`un haos total, vei descoperi ca traiesti intr`un mod deloc plictisitor.

Ok. Recunosc. Sunt intr`o stare fara nume. Da. E un amestec ciudat de nostalgie, tristete, dor, cat si dorinta, poate si un strop de gelozie, dar toate presarate cu o multime de amintiri ce completeaza starea asta fara nume.

Si un fum ma aduce dintre nori. Asa era, nu? Ei bine, lipseste fumul din toate aspectele. De fapt, daca stau un pic sa ma gandesc s-a transformat intr`o ceata.

Ok, iar e trist. Am un bagaj de cuvinte..trist. Chestia e ca oricum nu citeste nimeni( partea asta chiar ma amuza). Tot blogul asta e continuarea caietului meu cu povesti si prostii. Sunt o egoista, dar se vede ca scriu pentru mine. Toata chestia cu scrisu` ma elibereaza de nervi si de multe ori ma face sa gandesc, sa abordez ceva intr`un mod mai calm(eu fiind mai agitata din cauza ADN`ului, cred).

Vreau o pauza, dar de la ce? Inca nu fac nimic. Vreau o pauza de la lume. Am incercat sa o iau, dar atunci cand esti prins prea bine e greu sa scapi. 

Nu e nevoie de multe ca sa mi se deschida starea asta pe care o alung mereu cu un zambet tamp. O intamplare, o ceva pe care nu-l realizezi, dar crede-ma ca faci parte, sau poate e doar melodia de vina,ori o poza, ori un mesaj, un telefon. Ideea e ca ...nu e nicio idee, e vorba de absenta unei acele imbratisari.  

Nu am potrivit cuvintele, sper sa o fac data viitoare. Pana atunci, melodia... 


Am vazut ce imi place


Am inceput sa invat din greseli. Nu e tarziu, e taman bine. Nu mai am aceeasi incredere, pentru ca increderea trebuie pastrata si distribuita atent dupa selectii si mai atente.

Am vazut ca timpul fuge de mine si striga sa fac repede ceva ca sa nu ma trezesc cu primul regret, candva, intr`un tarziu destept.

Am vazut multe, dar totusi prea putine. Ti-as spune multe, dar vad bine ca nu are rost. Asa spui tu, iar eu nu vreau sa ajungi sa spui ca te agasez.

Am vazut ca facem ce trebuie, cu persoana care trebuie la momentul intarziat, sau sa-i spun nepotrivit?

Am vazut ca mintim mult, de teama. Am vazut ca am ajuns sa ne mintim ca fraierii.

Am vazut ca nu mai stie nimeni cum e sa respiri cu ochii inchisi si sa spui "Mi-e mai bine acum...".

Am vazut cum amintirile ne fura si cu greu scapam de sub vraja lor. Si am mai vazut cat de repede ne inselam si cadem atat de des in capcana iluziei.  Stim bine ca nu trebuie sa mai credem, dar ne place. Ne place aroma iluziei.

Ne plac multe, multe imposibile. Iar din cele posibile nici nu le dam atentia cuvenita sau nici macar nu stim sa le numim.

Ne place sa credem ca suntem unici, speciali, si cu vino`ncoa. Uitam insa ca de multe ori ne place mai mult sa fim o copie in societate.

Ne place sa ne relaxam si credem, adesea, ca munca e o etapa premergatoare relaxarii.Asa e, altfel dupa ce sa te relaxezi? Dar cat tine etapa asta premergatoare? Atat cat ochiul dracului te tine sub privirea-i agera.

Ne plac agitatia si zgomotul, fericirea cu muzica, si prietenii cu voie buna, dar nu vezi ca nu mai stii cum se aude tacerea?

Ne place ascensiunea, dar uitam ca vine odata cu zambetul si increderea de sine. Munca nu e totul, norocul se gaseste daca stii sa ii mai si dai drumu` ca unui fluture dintr`o zi de vara, de placere. 

Mie imi plac multe, iar vacanta asta vreau sa fac mai putine. Putine pe care nu am timp in zgomot sa le fac, putine ce imi deseneaza zambete, putine si neimpuse.

Vara asta


O stare de inceput de vacanta ma cuprinde si imi canta ceva despre dor de duca si asteptare.  E prima saptamana dintr`un sezon mai static si amabil cu mintea mea nehotarata. Un telefon suna cam din jumate in jumate de ora, semn ca isi mai aminteste lumea de mine. O carte ma asteapta deschisa pe pat, dar stie ca un dor de atunci, din iarna mea m-a cuprins. 

Nu vreau intrebari, mi-e teama poate pentru ca nici nu am raspunsuri. Sunt doar sentimente inexplicabile.  Vreau un pahar mare de limonada si un baton de ciocolata. 

Multumesc! Le multumesc lor ca ma suporta cand sunt o nesimtita aiurita. Nu spun ca regret ca sunt asa,  ci doar ca nu-s usor de suportat. Si asta reprezinta un raspuns la mai multe intrebari.

Poti sa imi spui absolut orice, sunt atat de calma si indiferenta ca te ignor ca si cum n-ai fi. Azi e mai usor si sa visez. Azi sunt mai altfel si nu vreau sa stric totul, dar stiu ca ghiveciul meu de propozitii se strica repede sau chiar il stric de la inceput.

O salata de emotii felurite o sa am la inceptul toamnei si o voi pastra pentru cat mai mult timp. Vreau insa sa fie dulce, asa cum imi place mie.

Nemultumitor


-Mi-ai promis ceva...

- Ce...?

-Ai spus ca vei face una si pentru mine...

-Aaaa...la asta te refereai. Poi stii, nu ma pricep atat cat mi-as dori si nu cred ca ti-ar placea.

-Nu conteaza.

-Pentru mine conteaza...intr`un fel.

-Sa nu uiti.

-Weekend`ul asta promit!

............

Ordine. Program. Un orar incalcat mai rar. Asa te vad. Reguli. 

Nimic deosebit pentru tine, nu? Bine, poate nici pentru altii, dar mie mi se pare ciudat si mai greu ca lenea ce pe mine ma cuprinde in fiece zi si nu vrea sa ma lase sa ma desfasor, pe tine te ocoleste. Folosesti ceva impotriva ei? Ma rog...

Te-a dat peste cap, nu? O vedeai(vezi) in orice. Cuvintele dezordonate o caracterizau,  uneori si cele ordonate. Culorile, dar mai ales soarele primaveratic ce era al tau si vroiai sa crezi ca al vostru, iti aminteau de Ea. Era o Ea.Stim bine  ca majuscula desemneaza Persoana. Nici nu e  nevoie de multe cuvinte.

Spune-mi ca ma insel? Stiu ca nu poti... Off, incerci cu minciuni care la mine deja nu isi mai au efectul asteptat. Stiu ca sunt minciuni bune, te conving si pe tine si poate chiar reusesc. La mine insa, au efect invers de cele mai multe ori. Nu vrei sa vorbesc de mine, dar ti-am spus ca pe mine nu m-ai impresionat. Nu ai legatura cu mine, ci cu Ea. Si eu voi fii o Ea pentru El, dar asta tot nu are legatura. 

Ideile mele ravasite si cam crete de la o vreme nu vor sa se aranjeze. Sunt mult prea ude si nervii nu le mai lasa in pace. Am nevoie de magie si nu doar de un strop.

Vreau 17


Zbor cand vreau si unde vreau. Mi-e atat de usor. Inca sunt copil, desi am 16 ani, 12 luni si o zi. E putin sau mult, pentru mine inca e inocenta, copilarie si zambet naiv. Asta vreau sa si ramana.
Fug toate, clipele, visele, amintirile, sticlele, toate, dar eu vreau sa raman anti`talent, anti`ce-e-ok, anti`perfect, anti`ele, anti`multe, dar si pro`destule.
Nu mai imi pasa ca nu am ce imi doresc,cel putin nu acum. Realizez ca am multe, atat de multe, dar cu exceptia Lui. Intarzie...se lasa asteptat sau doar chemat.

Am un zambet in fiece zi, dar nu de la El. O sa aiba timp, asta imi doresc si stiu ca se va implini. Am doi ochi sclipitori si inecati in lacrimi cateodata, dar altadata sunt cam verzi de atata optimism. Am cate ceva din ce imi doresc, numai ca din unele am doar o farama, iar din cele din care nu am o sa am cat de mult imi doresc. De ce? Pentru ca toti ne indeplinim dorintele atat timp cat flacara ce lumineaza visul marunt nu se stinge. Nu conteaza vantul sau ploaia, e mai importanta dorinta.

Pare ca nu sunt eu cu atata zambet, dar dupa o inundatie mica ce a deranjat pana si vecinii trebuie sa fiu incarcata cu zambete sa ma sigur ca e totul mai bine. Mi-am primit cadoul dorit, am fost fericita in clipe, pentru ca asa e fericirea, se masoara in clipe, niciodata in ore si zile. Un tort mare de ciocolata ce are toate amintirile. Deschid gura mareeeeee ca vreau sa le inghit pe toate si sa ma satur o data cu ele, ca nu mai au loc, trebuie sa eliberez pentru altele proaspete, mai suportabile, ce doar ma fac sa rad din toata inima sau macar sa zambesc. Gata cu lichiorul de lacrimi. Am cateva ore in plus, e nevoie sa fiu altfel. Diferita in fiecare ora, dar sa nu pierd zambetul in clepsidra. Nici clepsidra nu vreau sa o pierd, e primita cadou si e cel mai mareee cadou.

Sa nu ma lasi sa plec, iti spun ca vreau sa raman. S-ar putea sa mai fac pe copilul nebun, dar stiu ca vreau sa raman...

A fost o data...


... un magician.Asa. Poi acum as cam vrea sa iti spun o poveste aparte. E posibil sa nu-ti placa, iar unul din motive va fi ca sunt o povestitoare tare nepriceputa. Ma voi stradui si vei vedea cum fac si eu o magie de intensitate mai mica, dar chestia e ca le am si eu cu vrajile, corect? Nu prea ma crezi. Binee...



Magicianul nostru, dintr-o multime nu stiu daca l-ai recunoaste. Sincer, nici nu prea stiu de unde are darul asta. Face niste vraji mai speciale, as spune ciudate. Mie mi se par bune, dar e doar opinia mea. Stai linistit, nu are nicio bagheta si nici palarie. Face el cum face si nu prea te poti ascunde vraja lui, dar e cazul sa fii un subiect aproape pe masura asteptarilor sale. Nu stiu nici ce standarde are, dar ii place sa se joace cu vrajile si cu tine. Daaa, si cu tine, caci cu tine face vraji atat cat poti tu. Tu decizi daca renunti. Te-ai putea pierde, dar nu-ti fie teama, e destul de inofensiv cu tot cu magia lui.



Ai putea crede ca e o magia cam ieftina ceea ce face el. Poi da, ai putea, dar daca ai deschide ochii ceva mai bine ai vedea ca nu prea mai gasesti asa magicieni sau cel putin amatori.



Cum face? Nici eu nu prea ii cunosc secretul, dar incearca sa fii un pic istet si ceva mai mult atent caci nu sti cum vei cadea in capcana. Si nu, nu e din alta lume( tara), e aici, aproape.



Probabil te-am plictisit, te-am avertizat ca nu ma pricep la povesti atat cat mi-as dori.



Cum? De unde il stiu? Nu cred ca il stiu prea bine sau prea mult, cert e ca am furat un pic, dar ceva bun cred eu si m-a invatat fara sa vrea. Ce m-a invatat? M-a invatat sa-ti spun, ca poate totusi iti va placea si sa nu imi fie teama de ce vei gandi pe urma, ca poate nu e chiar atat de negru dracu`. Ai spune ca e un magician bun, dar raul nu il vezi niciodata de la inceput. Nu vreau sa-ti spun nici ca e rau, ci doar imprevizibil.


Nu prea vreau sa-ti spun restul povestirii si stiu ca asta ma va face o povestitoare si mai nepriceputa, dar vreau sa mai pastrez un secret si pentru mine. Tu, ca cititor cu multa imaginatie si cu o frumoasa curiozitatea, o vei face tu cum vei vrea. Sa nu-ti fie teama ca nu va iesi o poveste fericita, trebuie doar sa fie o poveste reala cu stropul ei de magie imprevizibila.

Ai putea sa taci


Nu cred ca ti-am spus, dar cateodata simt ca vreau sa ma schimb. Poate d`asta ti se pare ca sunt atat de dificila. Eu cred ca avem cu totii cel de-al saselea simt. E bunul simt. Stiu, au mai spus-o altii inaintea mea, dar nu o cred multi. Deci, m-am exprimat gresit. Reiau. Eu il cred pe cel ce a spus ca fiecare avem al saselea simt, bunul simt. Si acum urmeaza partea a doua, la unii lipseste cu desavarsire. Spun asta, pentru ca stiu ca si ei vor citii, dar din pacate nu se vor simtii. (ca de obicei ironica, special pentru anumite persoane).



Am aberat cam departe, imi cam sta in fire. Am aberat in felul asta, din cauza(pentru unii poate fi datorita) starii mele actuale.


De obicei, pare ca am nevoie de parerea celor din jur. Ceea ce incerc eu sa fac este...opusul. Am nevoie sa vad parerea lor, ca sa ma testez. Sa fiu sigura ca decizia mea e stabila si ca ei nu mi-o pot schimba nicicum. Nu sunt ca tine, sau ca ea, asa cum nici tu nu esti ca mine sau ca el. Timpul trece repede, eu incerc sa te ignor, si uneori mi-e extrem de dificil, dar asta fac de obicei: te ignor.


Am nevoie ca tu sa taci. EL tace pentru mine si nici macar nu trebuie sa ii spun cand. Vorbesti in plus, desi nu ti-o cer si ma deranjezi, dar nici macar nu realizezi...sau nu vrei. Nu vezi ca te las in pace cand aberezi? Nu vezi ca trebuie sa fii singur si totusi inconjurat de multe? Nu vezi ca ne mintim singuri, zilnic si degeaba? Acum o sa spui ca sunt prea pesimista. Si ce daca? E starea mea actuala si in plus nici macar nu ti-am cerut parerea. Toate trec si masca mea te va pacali la nesfarsit si nu doar din cauza mea, ci si pentru ca te complaci in situatie.

Cred ca am spus destul si totusi deloc. In final, nu ai inteles absolut nimic, dar cel putin eu cred ca am scapat de cuvintele astea ce se plimbau ametindu-ma de cateva ore incoace. Nu sunt negativista, sunt doar neechilibrata si vreau un gram de noroc sa il impart in toate. Nu vreau nimic, dar si de toate. Sunt pe dos, vad ca realizezi, dar incepe pur si simplu sa nu mai imi pese si crede-ma ca face parte din prima reteta a fericirii mele ciudate. Tu poate nu ai nevoie de ea, caci e doar a mea.