RSS

Sfarsitul ?


Stia ca trebuie sa vina si tocmai de aceea era atat de agitat. Se plimba dintr`un colt intr`altul sperand sa se calmeze. La tigari renuntase. Televizorul incepea deja sa-l enerveze prin simpla lui prezenta. Toata camera nu se potrivea cu starea lui de spirit.  O astepta, dar avea senzatia ca asteapta ceva in plus.  De fapt, ea era de vina pentru nelinistea lui ciudata. De cand astepta macar un telefon si acum ea il suna sa isi anunte o vizita pentru a-i spune ceva. O stare usoara de pesimism ii spune ca ea vrea sa renunte la el, ca de una din hainele ei purtate un sezon. El nu ii mai starnea interesul, nu-si mai avea rostul pentru ea. Si totusi ii era atat de dor de ea, de fata ei fina , de parul negru si de ochii ei, ochii ei carora nu le mai vazuse stralucirea de mult.

Suna telefonul. Poate e ea. Si de ce suna acum? Ca sa spuna ca de obicei, ca a intervenit ceva total neasteptat si trebuie sa amane vizita? Mai bine raspunzi. Daca ai si stii unde e telefonul ala ar fi perfect. Ba nu...Dar de unde suna? Pentru Dumnezeu, sub perna cum a ajuns? Oricum nu conteaza. Important e ca nu era ea la telefon si nici nu ai apucat sa raspunzi. Nu ca ai fi vrut.

A venit. Isi cam pierduse speranta.

.....

-Buna..

-Mda. Buna pentru tine.

-...

-Ai o cafea?

-Iti pot face una acum.

-Asa-i ca pot sa fumez?

-As putea spune nu?

........................

(dupa 15 minute)

-Merci de cafea.Nu a fost tare stralucita, dar a mers cu tigarile.

-Nici cafeaua mea nu-ti mai place.Ca de altfel, nici prezenta mea.

-Poftim?

-Ai stat pe balcon, desi iti spusesem ca poti fuma in camera..

-...

-Ai putea sa imi spui de ce ai venit. Pnetru cafea ma-ndoiesc...

-Vrei sa plec?

-Am spus ca vreu sa imi spui de ce ai venit, nu am spus sa pleci.

-Deci pot sa si plec?

-Nu, pana nu pui capat asteptarilor si insomniilor mele.

-Eu sunt cauza lor?

-Dar cine crezi?

-....

-Cat o sa ma mai lasi sa astept?

-Nu cred ca vei vrea sa auzi ce am de spus...

-Si de ce ai mai venit? Ca sa nu-mi spui acel ceva pe care, spui tu, nu as vrea sa-l aud? Intelegi de ce imi provoci insomnii? Pentru ca imi faci nervi...Nimeni nu poate, tu nu stiu cum reusesti.

-Incepe sa imi para rau...

-Ca ai venit?

-Da. Era mai bine daca iti trimiteam un mesaj fara explicatii.

-Vrei sa te desparti de mine?

-...

-Vrei sa repet intrebarea? Stii ca eu nu ma pot desparti de tine. Mi-as face singur rau, daca as termina eu relatia. Asa, macar voi suferi, dar voi avea siguranta ca nu mai exista cale de intoarcere, ca nu mai pot face nimic.

-Am vrut sa iti spun in fata. Am avut o clipa de curaj si te-am sunat. Apoi, am baut un pahar de whiskey, aveam nevoie de ceva mai mult curaj ca sa vin pana aici. Mi-e greu si mie, dar vad ca nu te pot face fericit...

-Ba..

-Taci! Lasa-ma sa termin. Oricum mi-e dificil. Poate crezi ca nu te iubesc, dar intotdeauna ai fost un refugiu pentru mine. De fiecare data cand simteam ca e sfarsitul si ca nu mai pot, bratele tale ma departau de toate, iar buzele tale ma ameteau...uitam tot. M-am folosit de tine. Te iubesc pentru ca esti un  refugiu, atat. Imi pare rau. Am crezut ca pot renunta la el, dar ma domina. Pe el il iubec complet, mi-a cuprins toata fiinta, ma domina...Ma simt atat de prost ca iti spun tie, dar nu am cui.Mi-ai devenit cel mai de incredere prieten sau poate doar mi te pot destainui mai usor.

-...deci eu te iubesc...degeaba?

-Iti face rau, iti fac rau...

-Si asa se termina?

-Mai e ceva...

-...

-Ma mut cu el la Iasi.

-Adio? Sau ce?

-...multumesc. O sa-ntelegi candva...

Sfarsit de mai


Multime. Multe persoane pe care nu le-ai cunoscut niciodata si, spui tu ca nici nu ti-ai dori. Poate asa e.

Vis pierdut intre sperante necunoscute. E prins de ceva si se uita. Ti-am spus  sa ma strangi puternic de mana si totusi mi-ai dat drumu` la stransoare.

Ai uitat formula magica si ti-ai amintit de non-culori reale. Te-ai saturat de zambete si te-a inclestat frica. O soapta rece face mai mult decat o clipa impreuna. Te simt aproape, dar nu ma mai incalzesti. O statuie te poate inlocui, dar nu cred ca vreau. 

O prima scrisoare cu ultimele cuvinte. Prima noapte din zi si ultimul desert plouat. Flori de primavara tarzie mintite de bunul soare. Un nor de adevar ce anunta o ploaie calda de lacrimi.

Ziua noastra era plina de rasete de copii naivi si cu un iz de mai. Racoarea noptii din parc un somnifer ar fi vrut pentru diminetile cu zapuseala.

Si daca nu ai inteles pana acum ca nu stau degeaba sa las timpul sa ma`ntreaca inseamna ca ai pierdut de mult cursa. Te astept la final poate...

Nu e niciun premiu, sunt doar cadouri in capcanele din drumul pietruit.

Nemultumitor


-Mi-ai promis ceva...

- Ce...?

-Ai spus ca vei face una si pentru mine...

-Aaaa...la asta te refereai. Poi stii, nu ma pricep atat cat mi-as dori si nu cred ca ti-ar placea.

-Nu conteaza.

-Pentru mine conteaza...intr`un fel.

-Sa nu uiti.

-Weekend`ul asta promit!

............

Ordine. Program. Un orar incalcat mai rar. Asa te vad. Reguli. 

Nimic deosebit pentru tine, nu? Bine, poate nici pentru altii, dar mie mi se pare ciudat si mai greu ca lenea ce pe mine ma cuprinde in fiece zi si nu vrea sa ma lase sa ma desfasor, pe tine te ocoleste. Folosesti ceva impotriva ei? Ma rog...

Te-a dat peste cap, nu? O vedeai(vezi) in orice. Cuvintele dezordonate o caracterizau,  uneori si cele ordonate. Culorile, dar mai ales soarele primaveratic ce era al tau si vroiai sa crezi ca al vostru, iti aminteau de Ea. Era o Ea.Stim bine  ca majuscula desemneaza Persoana. Nici nu e  nevoie de multe cuvinte.

Spune-mi ca ma insel? Stiu ca nu poti... Off, incerci cu minciuni care la mine deja nu isi mai au efectul asteptat. Stiu ca sunt minciuni bune, te conving si pe tine si poate chiar reusesc. La mine insa, au efect invers de cele mai multe ori. Nu vrei sa vorbesc de mine, dar ti-am spus ca pe mine nu m-ai impresionat. Nu ai legatura cu mine, ci cu Ea. Si eu voi fii o Ea pentru El, dar asta tot nu are legatura. 

Ideile mele ravasite si cam crete de la o vreme nu vor sa se aranjeze. Sunt mult prea ude si nervii nu le mai lasa in pace. Am nevoie de magie si nu doar de un strop.

Nu te mai ascunzi...


Vant puternic. Suier surd si amintiri ametite, prinse in vartej. Ticaie nerabdarea, iar curiozitatea o cuprinde pana la realizarea greselii. Vrea prea mult, isi doreste scaparea. El pare ca vrea sa o ajute si asta si face, doar ca intr-un mod nu tocmai bun. Tot ce ii parea spre lumina dispare sub multimea de fum negru, dens si aparut ca din senin. Sunt multi si o urmaresc, o invinuiesc si chiar nu a facut-o intentionat. Nu stia ca toate consecintele vor fii si pentru cei ce nu au avut nicio legatura, de fapt nici nu stia de consecinte. Nu vroia nimic rau, a fost naiva ca de obicei.

Alearga, alearga intr`acolo unde crede ca e singurul loc unde va fii in singuranta vreodata. Unde e al ei, unde nimic nu mai conteaza, unde poate sa si fuga cand vrea. Drumul e lung, dar frica scurteaza si drumul si timpul, iar toate gandurile nici nu vor sa ii tina companie ca de obicei. Iat-o... doar ca nimic nu mai e ca inainte. Nici macar Acolo nu mai poate fii in siguranta, de data asta trebuie sa gaseasca o solutie ...si fara sa se ascunda. E un inceput. Un nou inceput. Trebuie sa faca si altcumva. Se opreste...Il va infrunta. Niciodata nu e prea tarziu, nici chiar atunci dupa ce ai fugit atata timp.

.....

02: 16 inca un cosmar. Unul ratacit printre vise. Ce o cauta? Teama...

Vreau 17


Zbor cand vreau si unde vreau. Mi-e atat de usor. Inca sunt copil, desi am 16 ani, 12 luni si o zi. E putin sau mult, pentru mine inca e inocenta, copilarie si zambet naiv. Asta vreau sa si ramana.
Fug toate, clipele, visele, amintirile, sticlele, toate, dar eu vreau sa raman anti`talent, anti`ce-e-ok, anti`perfect, anti`ele, anti`multe, dar si pro`destule.
Nu mai imi pasa ca nu am ce imi doresc,cel putin nu acum. Realizez ca am multe, atat de multe, dar cu exceptia Lui. Intarzie...se lasa asteptat sau doar chemat.

Am un zambet in fiece zi, dar nu de la El. O sa aiba timp, asta imi doresc si stiu ca se va implini. Am doi ochi sclipitori si inecati in lacrimi cateodata, dar altadata sunt cam verzi de atata optimism. Am cate ceva din ce imi doresc, numai ca din unele am doar o farama, iar din cele din care nu am o sa am cat de mult imi doresc. De ce? Pentru ca toti ne indeplinim dorintele atat timp cat flacara ce lumineaza visul marunt nu se stinge. Nu conteaza vantul sau ploaia, e mai importanta dorinta.

Pare ca nu sunt eu cu atata zambet, dar dupa o inundatie mica ce a deranjat pana si vecinii trebuie sa fiu incarcata cu zambete sa ma sigur ca e totul mai bine. Mi-am primit cadoul dorit, am fost fericita in clipe, pentru ca asa e fericirea, se masoara in clipe, niciodata in ore si zile. Un tort mare de ciocolata ce are toate amintirile. Deschid gura mareeeeee ca vreau sa le inghit pe toate si sa ma satur o data cu ele, ca nu mai au loc, trebuie sa eliberez pentru altele proaspete, mai suportabile, ce doar ma fac sa rad din toata inima sau macar sa zambesc. Gata cu lichiorul de lacrimi. Am cateva ore in plus, e nevoie sa fiu altfel. Diferita in fiecare ora, dar sa nu pierd zambetul in clepsidra. Nici clepsidra nu vreau sa o pierd, e primita cadou si e cel mai mareee cadou.

Sa nu ma lasi sa plec, iti spun ca vreau sa raman. S-ar putea sa mai fac pe copilul nebun, dar stiu ca vreau sa raman...

Altele?!?


Ce vrei sa fac cu atatea promisiuni desarte? Sa le tin in palma pentru amagirea mea? Sa ma doara asa mereu, desi tu le mai schimbi? Tu chiar crezi ca daca innoiesti promisiunile imi trece? Stii ceva? Eu am o idee mai buna...oricum tot fac ce vrei tu de ceva timp. E timpul sa schimbam, sa ne lasam de copilarii de genu` asta. Stiu ca nu iti va placea ideea mea, dar iti dai seama ca nu asta e intentia, de a-ti face tie pe plac.
Eu cred ca e timpul sa fac ceva cu praful asta ce il strang din vorbele tale goale. O sa il adun pe tot, il pun in palma, ma asez undeva in fata ta si suflu usor, iar tot praful asta sa te orbeasca. Sunt pline de otrava, dar e otrava ta si tu oricum vezi doar ce iti convine.
Si cand ma gandesc ca ti-am si zis sa taci... Vrei cumva sa te implor? Ma stii cumva sa ma injosesc? Sau stii tu sa imi fi calcat orgoliul in picioare ca si cum nu mi-ar fi pasat? Vezi cum iti arat ca nici nu ma cunosti? Daca m-ai cunoaste, ai stii cat tin la orgoliul meu si ca nu imi bat joc de el... nu cum iti bati tu joc de mine.
Eu chiar nu stiu cum faci tu de apari mereu exact cand imi gasesc sperantele ratacite in dezordinea din dulapul meu. Si le gasesc atat de greu... Sunt multe sertare si nu am timp sa fac mereu curatenie. Stiu ca aici e vina mea ca sunt imprastiata, dar nu e nevoie si de tine ca sa imi incatusezi visele. Chiar nu e vina mea ca tie iti zboara departe, e doar vina ta ca uiti ca le-ai dat drumu`...

La fel de diferit


Nu vreau sa iti spun nimic. Nu ai de unde sa stii cu ce te voi invalui. Nu mai am vreo poveste, dar poate apare pe parcurs. Problema e cu Ea. Cum sa iti spun eu tie? Ea nu se potriveste cu nimic, ca sa nu mai zic ca nici cu nimeni. Ea se razgandeste din minut in minut si viseaza non-stop, desi nu mereu recunoaste.

E ca un copil care doar pare rasfatat, doar ca e mult mai rabdator. Stiu ca are deprinderile unul astfel de rasfatat, atunci cand bate din picior sau cand se smiorcaie, dar intelege usor si rabda in continuare.

Nu vrea nimic in mod special si totusi isi doreste atat de multe. Are ceva foarte special, ceva ce multi cauta si nu gasesc si bla bla. Cunoasteti povestea. Pentru Ea, Ele chiar sunt speciale, o ajuta mereu macar cu o vorba buna, ii accepta toanele si o protejeaza cat pot. Nu cred ca pot sa iti explic legatura asta, e intre Ele, o inteleg doar Ele, d`asta e ceva special.

I-au spus ca e prea copil, prea orgolioasa si destul de egoista. Mai multi i-au spus ca o sa piarda...multe. Si Ea ce face? Face cum crede de cuviinta, cum ii spune inima, iar inima nu i-a spus niciodata sa lase orgoliul decat cand se merita. Nu se merita des, nu vezi? Nu se merita cand crezi tu, se merita cand se simte. Degeaba incerc sa iti explic, n-am darul asta sau poate il am si nu il stapanesc. Nu stiu nici eu...

Ea are nevoie de timp, e mai dificila se crede, dar daca ai incerca macar cateva minute sincere sa o cunosti nu ai mai crede prostia asta. E asa cum e, e pur si simplu diferita. Doar fiindca nu actioneaza ca multi altii si nu are pareri ca ei, asta nu inseamna ca e dificila, e pur si simlu Ea. Tu ai uitat cum se face asta? Sa fii tu? Urat...si grav.

Iubeste-o putin, eu sunt curioasa ce se va intampla...

A fost o data...


... un magician.Asa. Poi acum as cam vrea sa iti spun o poveste aparte. E posibil sa nu-ti placa, iar unul din motive va fi ca sunt o povestitoare tare nepriceputa. Ma voi stradui si vei vedea cum fac si eu o magie de intensitate mai mica, dar chestia e ca le am si eu cu vrajile, corect? Nu prea ma crezi. Binee...



Magicianul nostru, dintr-o multime nu stiu daca l-ai recunoaste. Sincer, nici nu prea stiu de unde are darul asta. Face niste vraji mai speciale, as spune ciudate. Mie mi se par bune, dar e doar opinia mea. Stai linistit, nu are nicio bagheta si nici palarie. Face el cum face si nu prea te poti ascunde vraja lui, dar e cazul sa fii un subiect aproape pe masura asteptarilor sale. Nu stiu nici ce standarde are, dar ii place sa se joace cu vrajile si cu tine. Daaa, si cu tine, caci cu tine face vraji atat cat poti tu. Tu decizi daca renunti. Te-ai putea pierde, dar nu-ti fie teama, e destul de inofensiv cu tot cu magia lui.



Ai putea crede ca e o magia cam ieftina ceea ce face el. Poi da, ai putea, dar daca ai deschide ochii ceva mai bine ai vedea ca nu prea mai gasesti asa magicieni sau cel putin amatori.



Cum face? Nici eu nu prea ii cunosc secretul, dar incearca sa fii un pic istet si ceva mai mult atent caci nu sti cum vei cadea in capcana. Si nu, nu e din alta lume( tara), e aici, aproape.



Probabil te-am plictisit, te-am avertizat ca nu ma pricep la povesti atat cat mi-as dori.



Cum? De unde il stiu? Nu cred ca il stiu prea bine sau prea mult, cert e ca am furat un pic, dar ceva bun cred eu si m-a invatat fara sa vrea. Ce m-a invatat? M-a invatat sa-ti spun, ca poate totusi iti va placea si sa nu imi fie teama de ce vei gandi pe urma, ca poate nu e chiar atat de negru dracu`. Ai spune ca e un magician bun, dar raul nu il vezi niciodata de la inceput. Nu vreau sa-ti spun nici ca e rau, ci doar imprevizibil.


Nu prea vreau sa-ti spun restul povestirii si stiu ca asta ma va face o povestitoare si mai nepriceputa, dar vreau sa mai pastrez un secret si pentru mine. Tu, ca cititor cu multa imaginatie si cu o frumoasa curiozitatea, o vei face tu cum vei vrea. Sa nu-ti fie teama ca nu va iesi o poveste fericita, trebuie doar sa fie o poveste reala cu stropul ei de magie imprevizibila.

Alte cuvinte sterse


Asa imi faci mereu. Pari nestiutoare, neintelegandu-mi apasarea. Mai bine zis, nu vrei sa vezi nimic. Nu stii decat sa spui prea multe in nimic, sau sa taci pentru acelasi al tau caracteristic nimic. Nu ma crezi, de ce ai face-o? Sunt doar un copil, si crede-ma ca o sa incerc in continuare sa nu ma schimb. O sa imi fie imposibil, dar partea buna a naivitatii mele sper sa o pot pastra cam ca si acum. Ti-e teama. De multe, nu doar de mine sau poate doar de ceea ce vezi in mine. Crezi ca faci multe, crezi ca stii multe, crezi ca varsta conteaza, dar doar in ce te intereseaza.


Ma lasi ca-ntotdeauna si curand o sa ma lasi de tot. N-o sa te afecteze, putin iti va pasa. In fond cat ar putea sa iti pese de un copil de neinteles ca mine. Ce vrei sa intelegi? De ce vorbesc asa? De ce nu tac niciodata? Sau de ce le spun fara sa imi pese de prea multe? Asta crezi tu, dar ar trebui sa vezi ca iti spun exact ce iti este frica sa auzi. Daca nu ti-as spune, oricum nu s-ar schimba multe sau chiar nimic. Uiti mereu, pot sa imi racesc gura, ca apoi tu sa imi spui aceeasi prostie.


Poate as fi avut nevoie de fapte reale nu de minciuni spuse des. Poate as fi vrut ce au altii, dar poate asa e mai bine doar pentru mine. Nu, nu ai gresit tu. Unde vezi tu greseala aici? Probabil inca te uiti in directia gresita, iti e specific.


O sa schimb aerul de tot, o sa zboare multe, iar multe din zilele astea nu o sa pot si nici nu voi vrea sa le iau inapoi. Imi va fi mai bine. Cred ce zic. Macar atat.

Te-am ignorat destul, ti-am spus suficiente(dupa tine prea multe) si totusi eu voi face la fel.

Unde?


Am plecat. Si de acolo, si dintr`un vis, cam de peste tot. Am cam lasat lucruri in urma. Uneori mi-e dor, dar ma fura prezentul si ma tine bine si pana sa realizez eu ...e prea tarziu. Nu prea suport dorul. Imi provoaca un fel de stare ciudata, parca nici nu pot sa explic, dar e bine ca e scurta.

Pasesc usor, am grija sa nu te trezesc brusc. Vreau sa te trezesc usor, sa poti sa te trezesti cu un zambet inocent pe fata ta. Ai grija ce vorbesti, in special cand sunt morocanoasa ca s-ar putea sa ma plictisesti si sa vreau sa scap de tine. Oricum intr`un final se va intampla si asta, dar ai grija sa nu fie prea devreme. Sa stii ca si eu am mare grija ce fac, mai bine zis ce voi face.

Esti poate departe si uneori te simt mai aproape decat cred. Ochii tai spun mult mai multe decat buzele. Degetele mele adora sa se joace in parul tau, iar ochii sa te fixeze cu timiditate. Tine`ti vocea bine, nu vreau sa te ia gura pe dinainte niciodata. Eu fac asta, dar eu sunt copil, iar tu esti mai matur deact mine si poti sa ma corectezi pentru ca mie imi place. Intr`un fel ciudat si placut, poti face atatea lucruri pe care nu le-as face in mod normal. E anormal. Esti anormal cu mine, iar eu sunt mai ciudata fara tine.

Nu sunt frumoasa si nici perfecta in vreun fel si imi place ca nu ma minti, cel putin nu ieftin sau poate ma minti prea bine. Eu inca visez, chiar si cu tine, numai ca tu poti sa ma tii bine in realitate si totusi ma lasi sa fug oriunde isi doreste imaginatia mea. Esti singurul care stie ca in spatele copilului cu ochi mari si cu minciuni prafuite poate fii si un "om mare" si se descurca bine in rol...

Pare ideal pentru mine, dar nici macar nu iti doresti sa ma schimbi. Nu vrei sa ma imparti in picaturi si sa le ansamblezi altfel, vrei doar sa ma savurezi picatura cu picatura, in aceeasi forma. Un sarut de-al tau e mai pretios ca amintirea ce mi-o lasi, e logic, dar sa stii ca si amintirea imi tine de cald. Imi tine dorinta inca aprinsa, nu conteaza cati vor sa mi te stearga...si nici macar n-am nevoie de poze...

Uite ca cel mai important e ca nu imi spui cuvinte-n vant, niciodata" te iubesc", nu vreau niciun cuvant de-al tau irosit, vreau povesti din ochii tai si cuvintele doar sa completeze ce nu pot ochii spune.

Vezi bine cum sunt de prisos cuvintele...nu imi ajung nici sa te tin si nici sa te aduc.

Ai putea sa taci


Nu cred ca ti-am spus, dar cateodata simt ca vreau sa ma schimb. Poate d`asta ti se pare ca sunt atat de dificila. Eu cred ca avem cu totii cel de-al saselea simt. E bunul simt. Stiu, au mai spus-o altii inaintea mea, dar nu o cred multi. Deci, m-am exprimat gresit. Reiau. Eu il cred pe cel ce a spus ca fiecare avem al saselea simt, bunul simt. Si acum urmeaza partea a doua, la unii lipseste cu desavarsire. Spun asta, pentru ca stiu ca si ei vor citii, dar din pacate nu se vor simtii. (ca de obicei ironica, special pentru anumite persoane).



Am aberat cam departe, imi cam sta in fire. Am aberat in felul asta, din cauza(pentru unii poate fi datorita) starii mele actuale.


De obicei, pare ca am nevoie de parerea celor din jur. Ceea ce incerc eu sa fac este...opusul. Am nevoie sa vad parerea lor, ca sa ma testez. Sa fiu sigura ca decizia mea e stabila si ca ei nu mi-o pot schimba nicicum. Nu sunt ca tine, sau ca ea, asa cum nici tu nu esti ca mine sau ca el. Timpul trece repede, eu incerc sa te ignor, si uneori mi-e extrem de dificil, dar asta fac de obicei: te ignor.


Am nevoie ca tu sa taci. EL tace pentru mine si nici macar nu trebuie sa ii spun cand. Vorbesti in plus, desi nu ti-o cer si ma deranjezi, dar nici macar nu realizezi...sau nu vrei. Nu vezi ca te las in pace cand aberezi? Nu vezi ca trebuie sa fii singur si totusi inconjurat de multe? Nu vezi ca ne mintim singuri, zilnic si degeaba? Acum o sa spui ca sunt prea pesimista. Si ce daca? E starea mea actuala si in plus nici macar nu ti-am cerut parerea. Toate trec si masca mea te va pacali la nesfarsit si nu doar din cauza mea, ci si pentru ca te complaci in situatie.

Cred ca am spus destul si totusi deloc. In final, nu ai inteles absolut nimic, dar cel putin eu cred ca am scapat de cuvintele astea ce se plimbau ametindu-ma de cateva ore incoace. Nu sunt negativista, sunt doar neechilibrata si vreau un gram de noroc sa il impart in toate. Nu vreau nimic, dar si de toate. Sunt pe dos, vad ca realizezi, dar incepe pur si simplu sa nu mai imi pese si crede-ma ca face parte din prima reteta a fericirii mele ciudate. Tu poate nu ai nevoie de ea, caci e doar a mea.

Praful lui de stele


N-ai inceput de mult. Stii din auzite de la altii ca mai incolo e mai rau, ca devii dependent, dar sunt vorbe care sa te sperie pentru ca nu vor ei sa te simti si tu fericit. Lumea asta! Nu de intereseaza de parerea lor.


Lasa vorbele acum, e timpul pentru inca o doza, o doza de fericire speciala. Tragi...si stii ca in cateva minute secretul tau isi va face efectul. Apoi, ca de fiecare data, tu vei ajunge acolo. Acolo unde ai tot ce iti doresti, tot cerul e al tau si zambetul pur si simplu nu poate sa dispara de pe fata ta, e acolo unde te vei intalni cu Ea. Ai pierdut-o din cauza prafului tau magic, nu te-a inteles, Ea a crezut ca te schimba "fericirea". Nu mai conteaza trecutul, in cateva secunde vei fi langa Ea, la mare, ca si acum 2 ani, spunandu-i ca o iubesti si ca nimeni si nimic nu poate sa va desparta.


Acum gata...Esti acolo, langa amintirile tale, insufletite acum, de care ti-e dor cand nu profiti de pe urma magiei, iar tu esti fericit si razi din toata inima. E realitatea ta, nimeni nu ti-o poate fura, insa tine putin. Nici nu te acomodezi bine cu starea ca totul devine inca o amintire ce se pierde printre nori, departe. Pacat. Uite, d`asta nu intelege Ea ce faci tu. Nu esti dependent. Nu! Nicidecum. Bine, poate esti dependent de cautarea fericirii. Doar atat. Fericirea o aveai si cu Ea, iti amintesti? Dar tu spuneai ca nu e totul perfect. Vroiai perfectiunea si iata ca o ai din cand in cand. Iti cam pare rau, dar te consoleaza faptul ca uneori esti cu Ea si esti fericit. Desigur, e doar realitatea ta, dar parca nu are atat de mare importanta. Esti singur in ea....



Te simti cuprins de fiori si totul in jurul tau e plin de fum. Simti ca te sufoci, intr`un fel. Asta inseamna ca e sfarsitul, sfarsitul fericirii tale inchipuite. Tine putin feicirea asta.. Tocmai d`asta mai ai nevoie de praf de stele norocoase.


Nu te simti tocmai bine, dar ai fost fericit. Tu asa crezi cel putin...Ti-a fost de ajuns. Acum te doare, te doare ca s-au dus si clipele astea, dar ti-e si rau si trebuie sa recunosti mai devreme sau mai tarziu. Te intinzi un pic pe jos, o sa treaca. Nu stii in cat timp, pentru ca nu mai tii de mult notiunea timpului. Ce rost are? Suntem trecatori prin viata, in goana dupa fericire. Tu o mai prinzi din cand in cand, dar iti scapa repede. Gata!


As putea sa-ti spun ca nu e bine ceea ce faci, dar nu cred ca ar fi ceva nou pentru tine. Ai mai auzit si de la altii, dar n-ai ascultat niciodata, deci de ce ai face-o acum?



Pot sa fac altceva. Pot sa iti amintesc de ce ai pierdut-o pe Ea si pot sa te fac si sa constientizezi(poate) ca ti-e rau. Tu stii ca ti-e rau, dar consideri ca se merita. Uite, hai sa facem altcumva. Iti propun sa intrebi pe cine vrei tu ce este fericirea si daca este fericit. Ai sa vezi ca, desi noua ne par fericiti au si ei problemele lor, isi doresc si ei fericirea continua, dar se poarta ca atare si nu se autodistrug. Parca atunci ea iti ajungea pentru fericire, pentru doza zilnica. E adevarat ca nu erau atat de grave problemele tale, dar macar Ea iti ajungea...



Si...iti mai propun ceva. Incearca sa faci ce ti-am propus initial. M-am gandit ca uitasei. Poate o sa prinzi simplu fericirea si fara sa te simti rau. Pare mai simplu?





Vand vise


NU sunt scumpe, ti le dau la un pret special. Mi-ajunge un zambet si ochii tai cu scantei de fericire. Am multe, iti ajung. Daca ma gandesc mai bine, sunt atat de multe ca si stelele. Iti vei alege cate vrei, iar eu nu voi ramane fara ele. Le am puse bine, nu le tin nici ascunse, dar nici asa sa le vada toata lumea, dar vreau ca tu sa iti alegi.
De ce insist atat sa iti alegi? De ce vreau sa iei din visele mele? Pentru ca mi se pare ca ai uitat sa zambesti din pricina viselor tale. Mi se pare ca ai nevoie. Daca nu vrei...nu e nimic, nu o sa ma supar pentru ca stiu ca te vei intoarce intr`o zi cand vei avea nevoie de unul dintre ele. Eu o sa incerc sa le pastrez mereu. Nu doar pentru tine, ci pentru gandul meu zburdalnic ce le creeaza aproape zilnic.
Vreau sa vad zambete...mari ca sa pot sa spun "Nu am de ce sa fiu trista, nu mai am ..." . Asadar, am recunoscut adevaratul meu motiv, si mai recunosc ca sunt o mica mincinoasa. Iti spun de acum, uneori o fac intentionat, iar uneori nu. Nu conteaza ce fac eu, vreau sa iti alegi unul, sa il tii bine si dupa sa zambesti...
Pe scurt, am spus...