RSS

Cum altfel?


-Stii de ce ?

- De ce, ce?

-De ce ...de ce sunt atatea intrebari tampite...Stii?

-Vrei sa te mint frumos sau sa aberez?

-Poi nu inseamna acelasi lucru?

-Vai, amuzantule. Cand te mint frumos, e mai mult decat aberatie, e exagerare, gandurile mele sunt mai precise si am grija sa nu ma dau de gol, iar scopul aberatiei e de a te face sa zambesti.

-Ok, acum inteleg.  Deci stii?

-O sa iti fac o teorie mai romantica.

-De ce tocmai romantica?

-Se potriveste cu contextul.

-Uimeste-ma.

-Ai observat ca cele mai tampite intrebari vin in momentele cele mai dragute? De exemplu cand un copil il intreaba pe unul dintre parinti de unde vin copii. Zii ca nu e foarte sweet cand auzi un prichindel si apoi cand raspunsul nu prea il gaseste. Nu ti se lipeste automat un zambet pe buze cand vezi un adult "atotstiitor" cum se fastaceste la o simpla intrebare?

-Asta pentru ca nu stie cum sa explice pe intelesul copilului, ca a uitat cum e simplitatea si inocenta unui copil.

-Nu conteaza motivul...

-Ai dreptate...ca intotdeauna.

-Multumesc...de ironie.

-Nu, neaparat. Dar cateodata ma surprinzi.

-Atunci multumesc mai sincer.

-Mai ai vreun argument pentru teoria ta? Ca stii ca nu te scapi cu unul, iti trebuie cel putin doua.

-De ce ma iubesti?

-...asta e cel mai bun argument. Te iubesc pentru ca asa esti tu, ca esti mereu langa mine, ca esti amuzanta, ca razi mult,ca nu esti perfecta, ca nu exista numar pentru cate motive te iubesc.

-Vezi ce moment frumos? Cum altfel mai aflam de ce ma iubesti?

-D`asta te iubesc, ca stii ce sa-mi spui si cum sa ma descosi.

Canicula


- Tu chiar ai impresia ca "Imi pare rau" rezolva tot???  Te inseli! Nu rezolva nici macar ceva, dar apoi tot.

-Nu la asta ma refeream...Lasa-ma sa iti spun.

-Stii ceva? Putin imi pasa...de fapt, nu imi pasa deloc. Pentru mine nu prea conteaza vorbele, ci doar faptele.  Plec. Multumesc, mi-ai aratat ceva de care ma temeam, dar o sa fiu bine.

*************

Cat de cald e. Ar trebui sa merg mai incet, dar nu am cum sa scap de nervi. As putea sa sun pe cineva, dar mai bine nu. Cum ar putea sa inteleaga cinvea?! Abia inteleg eu...

Multe ganduri. Cum as putea sa le descurc mai bine si sa le fac astfel incat sa iasa o tesatura mai trainica? Poate daca nu as avea incredere. Poate  daca as fi mai rea, mai prefacuta. Da, asta cred ca e solutia, numai ca nu pot sa fiu alta. Asta sunt si chiar imi e greu sa ma schimb. Si de ce sa ma schimb pentru cine nu merita? Mai bine nu...

Cica viata e ca o carte cu mai multe capitole si logic ca si mai multe pagini. Eu am impresia ca am depasit anumite capitole, iar paginile astea multe nu aduc un final fericit. Asta chiar trebuie sa fie o carte cu final fericit, nu trebuie buna, ci doar ...Poate e mai bine sa fie o carte buna, indiferent de final. Mie asa imi plac cartile, si filmele, ca si piesele de teatru. Trebuie doar sa fascineze.

De as putea scurta drumul asta si sa il fac astfel incat finalul lui sa fie si finalul saradei in care ma aflu...E prea cald, si mult prea fara rost sa stau sa regret niste lucruri ce nu depind de mine. E logic, alegerile fiecaruia depinde de fiecare imi parte. Ca ii afecteaza si pe cei din jur ce mai conteaza? Noi sa fim sanatosi, restul sa se duca in alte parti daca nu vor sa sufere. Asa-i?

Suna un telefon...mesaj. Am si zis ca nu ma mai intereseaza, cat de greu sa fie ca sa intelegi?! Devine stresanta situatia.

"Ce faci ? Pe unde esti? Vino imediat  la mine..."

Grozav, asta imi mai lipsea...

Ce e azi? hmm, logic ca miercuri. Cand mi-a mers mie bine miercurea? Da-o dracu` de zi, nu ma mai duc nicaieri. Imi iau o inghetata si stau cu mine. Mi-ajunge cand e atat de cald si cand realizez ca inca mai sunt cam naiva.