RSS

Cum mai fac


Ma crezi ca nu stiu de ce fac ceea ce fac? De naivitate? De dor? Sau cred ca doar ma las purtata de val...

Mi-a fost dor de el ieri... Am gasit o poza cu el si mi-am amintit tot... Inclusiv finalul... Dragut final, nu? Un taraboi cretin, dar cred ca de fapt conteaza amintirea... Amintirea de copil prostut ce am fost... Si acum nici macar nu mai vorbim, dar cred ca asa e mai bine. Imi lipseste uneori ca si prieten, dar cica totul se intampla cu un motiv si incep sa cred ca asa si este.

Degeaba sunt planurile, pentru ca ma trezesc cu lucruri pe dos.

Mi s-a spus ca m-am schimbat mult. Ca nu mai sunt copilul ala naiv si care se enerva repede si degeaba. Mi s-a spus ca e mai bine asa, ca acum am cuvintele potrivite pentru situatiile cele mai ciudate si ca actionez bizart, dar bine.


Printu` din poveste? Fat-Frumos? La mine tot nu a venit. E ca si Mos Craciun. Cred ca exista, dar doar spiritual. Eu sunt prea departe de basm, il caut unde nu mi-e nasu`. Basmele sunt pentru copii, iar copii cei mari au parte de visuri...si stiti cum e cu ele, apar noaptea, iar odata cu dimineata dispar.


Urasc starea mea de cameleon traznit. Adica, de ce nu pot sa fiu cu o singura stare? Sa nu mai fiu atat de intortocheata, sa stiu odata pentru totdeauna ce imi doresc si mai ales de ce imi doresc asta. Inainte nu aveam atattea oscilatii, dar faceam totul in graba si de cele mai multe roi prost, iar acum decid mai greu dar mai bine... La ce bun?


Sa nu te schimbi, persoana imperfecta pentru tine va fi alaturi de tine in basm pentru felul tau unic de a fi. Ce magie ar mai fi daca as fi ca si ea? Sau ca alta?

Se spune ca la un moment dat in viata, oamenii fug de un anume eveniment... Si prin tot ceea ce inteprind ei incearca sa fuga de trecut, de ceea ce au facut sau de multe ori de ceea ce sunt...

Mi-as fi dorit sa nu fi facut toate acele greseli... Dar nu cred ca ar fi mare diferenta, sau poate da... Vezi tu, e bine ca am gresit, e bine ca m-am departat de acele persoane, e bine ca am plans si suspinat...Totul m-a schimbat si datorita ori din cauza tuturor acelor lucruri eu sunt Andreea, copilul naiv cu ochii mari si pe enjpe stari tampite.

Ideea e incotro ma indrept eu cu atitudinea asta si cu greselile de duzina? Unde duc minciunile pe care le-am pastrat si pe care le-am inghitit? De ce am facut atatea compromisuri pentru nimic? Si ce conteaza cu adevarat pentru mine, cand o sa imi dau seama?

Poate e totul rau asa cum vad altii si eu ma mint... Toata lumea e inconjurata de minciuni, dar nimeni nu isi recunostea vina pentru nimic...


Si acum sa-mi spuna cineva cum fac? :) Ca eu m-am saturat de decizii...

Vreau sa dorm... Sa dorm si sa uit...