tag:blogger.com,1999:blog-85395472683153312102024-03-05T03:10:58.199-08:00Andru`Sometimes it`s about living life one letter at a time. ( P.S. I love you-Cecelia Ahern)Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.comBlogger98125tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-76901409464973410362011-12-27T12:08:00.000-08:002011-12-27T12:25:17.472-08:00Mă-ndoaie...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheLNoOnNcMzE-ZPpgAyhDIOZ8tgL9_c4q7g3rJcAlzHOwdpWdwuiOezNzCuAm2pWLIGqNKqIfXc7Jpn392ZGfTT0vhhxh2zJ46WWke5BjIGD14H032TAw13uPxd9LNammTRDcuZgzrLaCU/s1600/293985_166789890074421_107036372716440_322185_1146764253_n.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 214px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheLNoOnNcMzE-ZPpgAyhDIOZ8tgL9_c4q7g3rJcAlzHOwdpWdwuiOezNzCuAm2pWLIGqNKqIfXc7Jpn392ZGfTT0vhhxh2zJ46WWke5BjIGD14H032TAw13uPxd9LNammTRDcuZgzrLaCU/s320/293985_166789890074421_107036372716440_322185_1146764253_n.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5690905854312201778" /></a><br />Nu mi-a fost niciodata mai frică de viitor și de alegerile mele. Mă simt părăsită într-o lume cu mulți oameni fericiți și energici. În același timp, visele mele și speranțele se duc într-un abator. Continuu!<div>Cuvintele mele mă alungă, mă limitez la frică, iar aspirațiile se îneacă în propriile respirații. </div><div>Acum am un vârtej în loc de creier, iar memoria mi-este un iepure fricos și prăpădit.</div><div><br /></div><div>....</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Mi-am promis atâtea și nu știu de unde să iau elan pentru curaj. Timpul mă minte și întreg prezentul nu mă ajută cu nimic, nici măcar un indiciu, ceva, cum că va fii bine. N-am niciun fel de garanție, merg la risc cu un geamantan de frică și neîncredere, care mă trag și mă fac mică-mică. Și inima mi se face mică-mică... de frică. </div><div><br /></div><div>N-am scăpat de nucile din gât. E nașpa rău când trebuie să le ignor în public, în nepăsarea energicilor. Nu-i nimic de înteles oricum, sunt o fire pierdută, nu știu ce cărare-i bună, dacă a doua șansă merită sau mai bine zis, ce merită. Frica mă îndoaie... la propriu.</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-78124553979770223012011-12-04T01:47:00.001-08:002011-12-04T01:47:46.833-08:00Poveste<p class="MsoNormal"><span lang="RO">Mi-au fugit cheful de viață și pofta de râs. Cred că le-am pierdut undeva în nisipul din Vamă, imediat după ce mi-am împotmolit picioarele în eșecul primului ideal. Ca să nu-și dea nimeni seama că am pierdut comoara copilăriei, am încropit cât mai repede o mască ca pentru venețieni: frumoasă la exterior, nu exagerată, și cu care să pot să dansez în societate. Așa m-am afișat la toate balurile ce au urmat, ca să descopăr că toată lumea poartă câte o mască. Acum alerg cu grijă înapoi să-mi recuperez comoara, căci balurile nu-s distractive când toți au aceeași mască.</span></p>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-90976683815626680142011-12-03T05:34:00.000-08:002011-12-03T05:46:08.039-08:00Să vreauAlerg printre cuvinte. Trecutul ma bântuie și m-a pus la colț, fix sub semnul întrebării. Am un sac de amintiri pe care îl port cu mine mereu. Uneori mă apasă și am impresia ca e prea greu ca să îl car până unde trebuie, până unde mi-ș dorii, iar altă dată parcă se transformă într-un porumbel ce-mi mai arată câte un mesaj potrivit. <div><br /></div><div>Și la deal, dar și la val, șiroaie de lacrimi cad. Se adună, se îngreunează și urlă. Urlă despre saci de amintiri, despre neputință și dorințe. Despre vise, așteptări, dar mai ales despre nedreptăți. Nu stă nimic in mâna mea, căci nu mai știu să manevrez nimic. Fug, fug de responsabilitate, de viață, de oameni, de mine. Cine mai sunt? Cine vreau... </div><div>Să vreau și nu mai pot să fiu eu. Să vreau și nu mai pot să joc teatrul ăsta social atât de prost sau bine. Să vreau și să reușesc să fug cu adevărat...</div><div><br /></div><div>Gata, m-am împotmolit... Doare prea tare...</div><div><br /></div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-58509449505004340902011-03-09T22:58:00.001-08:002011-03-09T23:28:26.306-08:00Vinovat<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgJITKjGe_4Sj9q04R5y_NnBsYilRjxGLPqrhqSy17JfSbMcRKHpDc4Bvp7F7lk2CKjzLid5EDVdRy9s-ExXyUMCbCYKagEs9bVs5MSlN2WVqEhKUxVkqnMQcCnfuKLyNUAEn44zlkexDo/s1600/16241_226445731074_713271074_4690539_8017582_n.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgJITKjGe_4Sj9q04R5y_NnBsYilRjxGLPqrhqSy17JfSbMcRKHpDc4Bvp7F7lk2CKjzLid5EDVdRy9s-ExXyUMCbCYKagEs9bVs5MSlN2WVqEhKUxVkqnMQcCnfuKLyNUAEn44zlkexDo/s320/16241_226445731074_713271074_4690539_8017582_n.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5582349662922173394" border="0" /></a><br />Încerc să nu existe timp pentru dor. El doare...dorul. Am descoperit antidotul pentru a mi te scoate din minte. La aproximativ două săptămâni după...dezastru. Mă săturasem să doară fără scop, fără cauză, fără tine. Folosesc antidotul şi acum. În doze din ce în ce mai mari. Munca ce îmi înăbuşe timpul se măreşte.<br /><br />O prostie! Ce e cel mai greu în momentul de faţă este confuzia. Îmi dă cele mai mari bătăi de cap. Ce e mai aiurea e că totul se petrece în mine. Parcă am trăit totul singură. Tu nu mai ştii nimic. Absolut nimic...despre mine. Dacă ţi-ai aminti ar fi altfel. Garantez! Dacă mi-ai citi gânndurile mascate pe-o bucatâ din infinitatea HTML-ului ai crede că am probleme grave cu capul. Şi eu cred asta uneori. Gândesc complicat. Sunt dificilă... Şi da, chiar gândesc mai mult decât trebuie...<br /><br />Încă dau vina pe poveste. Ea este de vină că mi-am retras scutul de protecţie şi m-am lăsat rănită. Şi tu eşti vinovat. Tu m-ai făcut să mă îndrăgostesc...Sau erai doar tu (d)in poveste?<br /><br />Singura mea speranţă se leagă de încă un început. Unul nou. Ceva caracteristic mie, de altfel. Nu sunt capabilă de a-mi recunoaşte greşelile şi de a şterge cu buretele perioadele sărate sau tăioase. Nu sunt capabilă nici să învăţ să fac asta. Am încercat şi nu cred că are rost să mă prefac... Nici măcar nu sunt capabilă să iert...N-am fost niciodată şi nici nu sunt.<br /><br />Am întrebări cărora le-am tot găsit răspunsuri şi te acuză. Toate răspunsurile! Te declar vinovat... Îţi acord totuşi un minim de inocenţ㪠poate te-a depăşit noul şi frumosul, cum m-a depăşit pe mine.<br /><br />Singura mea dorinţă e să dispară confuzia! Îmi îngreunează alegerile şi mai ales comparaţiile.. Şi totuşi, e mai bine să fii tu cel vinovat!Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-25417644035279979392011-01-31T14:11:00.000-08:002011-01-31T14:36:53.586-08:00Melancolie<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiLwGLcZDGLfRoLAA7f2wZN_V_ejEebGrFz5DzJaQRqy2wZi2J7N35s2ZxtRPK1KMZ0w7zYaBE9ZABn9bf79iQ4c47wG4qY-AEug83WYcJy0Ft-lVooO9QZdUINZX-REKu0OM0t_VK-_ZE/s1600/sc.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 242px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiLwGLcZDGLfRoLAA7f2wZN_V_ejEebGrFz5DzJaQRqy2wZi2J7N35s2ZxtRPK1KMZ0w7zYaBE9ZABn9bf79iQ4c47wG4qY-AEug83WYcJy0Ft-lVooO9QZdUINZX-REKu0OM0t_VK-_ZE/s320/sc.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5568481075060741666" /></a><br />Fiecare om îşi are cicatricile sale, drumul său plin de gropi, îndrumări false, propria desagă ce se îngreunează an cu an. Demonstrăm mereu câte ceva. Trebuie să demonstrăm... Că suntem mai buni decât atât...ăsta e scopul inconştienţei.<div><br /></div><div>Mă privesc într-o oglindă ce mă arată ca pe-o oarecare. Nu văd nicio diferenţă înte mine şi oricare alt om. Minusurile şi plusurile mele se păstrează la egal într-o balanţă, precum şi minusurile şi plusurile oricărui altcuiva.</div><div><br /></div><div>Oricui...Oricine mi-a ajuns la inimă. Şi parcă era închisă. Era încuiată şi în căutare de propriul eu. S-a deschis uşor, ca şi când nici n-ar fi avut vreun lacăt. Cred că asta îşi dorea. Măcar o încercare pentru a o deschide...</div><div><br /></div><div>Cuvintele mă poartă înaintea sentimentelor. Le anticipează. Mă rănesc, mă cutremură. Mă întorc din drum. Mă aruncă înainte ca pe-un bolovan. Mă opresc şi nu mai ştiu nimic. </div><div><br /></div><div>Nu-mi suport sensibilitatea căpătată. Parcă sunt inundată mereu şi mereu şi tot încerc să fac curat, să scap de hazard. Mă aflu, totuşi, într-unul mai mare pe care nici nu îl pot categorisii. Sunt vraişte în viaţa mea, pornind de la mintea mea.</div><div><br /></div><div>Meu, meu, al meu, atât de personal! Mă rup din lume spre vise şi rătăcesc spre o poartă, ieşireă către bine. Nimeni nu ştie drumul către singura ieşire bună... </div><div><br /></div><div>La mine funcţionează doar greşelile, doar asta fac bine. Lipseşte încrederea... În mine, în ceilalţi, reciproc...Încredereea de toate felurile ei ...</div><div><br /></div><div>Rămâne speranţa pentru mai bine, pentru o iubire sănătoasă, pentru lacrimi de fericire, pentru drumuri de zâmbet, prietenii păstrate, vise împlinite. </div><div><br /></div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-74985059459771001002011-01-15T09:48:00.000-08:002011-01-15T10:43:20.673-08:00Cuvinte rătăcite către miez de dimineaţă<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcjGjxf46gVI6eqI2tTLDgex3ab-hW1FrVFg65IUg2GkLB_i009DRX8s5qS8s6rcgEDfTenk0j540DeMbki7AlaPFtD8fK75DXCQTOfMH3-IuIhppScC53yY2VqrTEyJ32RI6XmsFJrNqy/s1600/tumblr_ldfpigaMxg1qzhx04o1_400_large.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 215px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcjGjxf46gVI6eqI2tTLDgex3ab-hW1FrVFg65IUg2GkLB_i009DRX8s5qS8s6rcgEDfTenk0j540DeMbki7AlaPFtD8fK75DXCQTOfMH3-IuIhppScC53yY2VqrTEyJ32RI6XmsFJrNqy/s320/tumblr_ldfpigaMxg1qzhx04o1_400_large.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5562484451432659426" /></a><br />Sunt o epavă. Un eşec. Sunt în stare să văd punctul negru din orizontul vederii mele şi să îl transform astfel încât să-mi umbrească limpezimea ochiului. N-am fost nicicând o optmistă, dar am ajuns la concluzia că AM NEVOIE DE OPTIMISM ca să nu mă duc încet, încet la fund.<div><br /></div><div>Iau regretele şi mă-nvelesc cu ele. Strâng lacrimi ca să nu ud vreodată zămbetele ce vor urma. Mimez şi caut o fericire notorie, când eu îmi doresc specialul şi absolutul. Sentimentele trebuiesc descâlcite din vârtejul cotidianului. Ne-am bătut joc de ce era mai simplu şi mai frumos... Nu mereu, dar toţi!</div><div><br /></div><div>Caut un răspuns cu o întrebare ce se schimbă mereu. Sper că răspunsul nu face la fel. Nu mai vreau cerneală sărată, ci-un zâmbet blond, de fericire infantilă. Aberez peste măsură şi-mi încolţesc ideile până la perfect, deşi... e în zadar.</div><div><br /></div><div>Poezie, poezie... Încă te găsesc slabă. Nu-ţi ajung cuvintele pentru atâtea sentimente. Un nor ciudat mi-a şoptit într-o vară... Mi-a rămas în suflet ... o vară.</div><div><br /></div><div>Şi dacă ar fi să mă afund în puţul amintirilor deja înecate le-aş bea...dacă aş putea... M-aş hrăni cu amintiri, doar dacă aş putea...</div><div><br /></div><div>Eu, eu, eu... Îmi doresc mereu mai mult!</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-77116865049423494652011-01-07T11:52:00.000-08:002011-01-07T12:12:48.525-08:00Speranţe, speranţe<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWbLgY_Cfdt6GHrvdKogiQaLEIpilcPsZD5i6qXNakLu34lPbzAt_a6sh7BdBzVRnt95zYVRaoHGupIkspbYnYSng5iRGYWepGYPWpeHfDh84bZHD5U5tG12HGQi_VlELkND-knk3A7MFK/s1600/77170_166031280096559_100000690630948_377490_7177660_n.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 258px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWbLgY_Cfdt6GHrvdKogiQaLEIpilcPsZD5i6qXNakLu34lPbzAt_a6sh7BdBzVRnt95zYVRaoHGupIkspbYnYSng5iRGYWepGYPWpeHfDh84bZHD5U5tG12HGQi_VlELkND-knk3A7MFK/s320/77170_166031280096559_100000690630948_377490_7177660_n.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5559539430754907010" /></a><br />Ştii de ce ne maturizăm şi pierdem savoarea inocenţei? Dezamagirile, eşecurile ce vin şi ne fac să fim mai realişti şi nu neaparat optimişti sau încrezători. Astea sunt de vina...<div><br /></div><div>Motivul ăsta stă la temelia faptului că prima iubire, cea inocentă, cu fluturaşi şi brotăcei, cu aşteptări şi emoţii este cea mai frumoasă. Iubirea din adolescenţă va rămâne mai parfumată în amintire decât cea cu soţul...poate. Prieteniile adolescenţei vor avea amintirile mai calde, decât cele de complezenţă, birou, studii nu ştiu de care...Ori poate mă înşel.</div><div><br /></div><div>Melancolia...Nu mai sunt ce-am fost. Mă entuziasmam uşor şi frumos, iar acum.. Acum nu mai pot. Nu e că nu vreau, dar învăţăturile trecutului sunt repetate bine şi nu îmi dau voie...</div><div><br /></div><div>Până la urmă şi maturitatea asta trebuie să aibă ceva frumos... Nu? Măcar rămăşiţele copilăriei pe care nu vreau nici de bună, nici de nebună să le las..</div><div><br /></div><div>Speranţa rămâne oricum, într-o formă din ce în ce mai mică, odata cu trecerea timpului, însă măcar nu piere. Uite un lucru bun!</div><div><br /></div><div>De fapt, dezamăgirile mele pornesc din societate, omenire... Nu mi le creez, nu sunt chiar responsabilă pentru ele. Poate vina mea e că îmi doresc să cred în oameni, încât îmi pierd capul. E greşit...văd apoi, însă sentimentul căpătat nu valorează puţin, ba chiar de <b>nepreţuit</b>.</div><div><br /></div><div>Curajul meu e doar la început, după dezamăgiri se pierde. Într-un fel se evaporă... Cred că se îndoaie şi se ascunde. Se consideră într-adevăr nefolositor... Sper ca ochii mei să aibă mereu curajul să fie aşa previzibili şi să îmi arate adevăratele emoţii...</div><div><br /></div><div>Mi-e dor! O spun din nou, iar cu lacrimi în ochi, dar asta simt. Mi-e dor de amintirile purtate frumos şi simplu de inocenţă. mi-e dor de linişte şi de iubire simplă. Mă voi linişti într-un final şi voi recunoaşte mai bine răul. Îl voi alege şi... şi poate-l voi păstra...Doar ca să îl fac să sufere pentru ce mi-a împărtăşit.</div><div><br /></div><div>Sunt al naibii de sigură că într-o zi frumoasă -pentru că aşa vreau eu- îl voi face pe "Te iubesc" din Bau bau în Făt Frumos. Inocent, nu?</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-12070048528550336432010-12-31T16:43:00.000-08:002010-12-31T16:55:18.109-08:002011<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPqpTxABNfnbZss5hgXZbZuWYlMZFGd4814og_7qhHLDmHFePrMhremJRLH1QqgvQiDoxOErPdhpN1tIANpmDslHcDC-f9tLEG1E6nRjFiwYKmkgzu9ryCUltpNb-0CL3yWD40INaX7Js0/s1600/bloog.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 320px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPqpTxABNfnbZss5hgXZbZuWYlMZFGd4814og_7qhHLDmHFePrMhremJRLH1QqgvQiDoxOErPdhpN1tIANpmDslHcDC-f9tLEG1E6nRjFiwYKmkgzu9ryCUltpNb-0CL3yWD40INaX7Js0/s320/bloog.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5557014695384966242" border="0" /></a><br /><img src="file:///C:/DOCUME%7E1/Andrei/LOCALS%7E1/Temp/moz-screenshot.png" alt="" /><img src="file:///C:/DOCUME%7E1/Andrei/LOCALS%7E1/Temp/moz-screenshot-1.png" alt="" />La dracu cu toate! LA MULTI ANI!!!<br /><br />E de bine, totul e bine. Orice decizie are parti bune si rele indiferent cat pare de corecta. N-aud de la nimeni niciun sfat, caci de aici inainte imi dictez la zi tot ce imi doresc... Nesimtitra, asa-i? :D<br /><br />Bua, la multi ani! Vodka, vin, ce-o fi..pana si bere... Anu` nou se sarbatoreste cum se poate, cum se vrea, cum se doreste in irealitate.... Toate sunt bune, da-le dracu...<br /><br /><br />Se observa o usoara spre mare nervozitatea... Asa voi fi tot anul, conform uneia dintre superstitiile acestui popor minunat..in felul sau . Ce daaacaaa, asa am fost si la dracu` cu personalitatile diferite ale oamenilor. Nu ne acceptam, caci face parte din personalitatea noastra sa avem conceptii si principii dupa care sa ne ghidam... Si le voi urma cu sfintenie dupa bunul plac, ca si pana acum si n-am sa mai regret nimic nici macar cu gandul.<br /><br /><br />Imi doresc sa fiu la fel de cu bun simt si sa gandesc in continuare chiar si cand sunt moarta de somn, sau moarta de beata. Constiinta o sa o am mereu si slava domnului, e impacata deocamdata :)<br /><br /><br />La multi ani, defularea mea isi gaseste sfarsitul in paharul de vin de pe masa !Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-29191745240803639022010-12-23T05:35:00.000-08:002010-12-23T17:16:24.061-08:00Bilanţ<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFq5RLWt4xSmNUtthO9r0n9_L1u11r34iuZw4QwiT30Lui0g5s9k3YAoHQy8n22U93e2Yj03E_K0d0whjZ5XKB5PovFovERyGTFWrTCm6bEqIgVRUMkNVApDYA66d8fL6fNLgXiH9Qr0r7/s1600/16241_226445731074_713271074_4690539_8017582_n.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFq5RLWt4xSmNUtthO9r0n9_L1u11r34iuZw4QwiT30Lui0g5s9k3YAoHQy8n22U93e2Yj03E_K0d0whjZ5XKB5PovFovERyGTFWrTCm6bEqIgVRUMkNVApDYA66d8fL6fNLgXiH9Qr0r7/s320/16241_226445731074_713271074_4690539_8017582_n.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5554048758479698274" /></a><br />Când eram mică nu pricepeam cum poţi uita momente din viaţă. Cum poţi uita momente relativ simple, dar care te-au umplut de fericire şi pe careai spus că n-o să le uiţi. De frică să nu păţesc aşa ceva am început să îmi păstrez amintirile sub orice formă palpabilă, poze, bileţele, ambalaje, scrisori, cuvinte scrise cam pe orice.<div><br /></div><div>Uneori mi se pare inutilă toată munca asta. Nici n-o să mă uit vreodată peste tot maldărul de amintiri, căci oricum le voi reţine cel mai bine pe cele care mi-au pătruns inima. Uite ce sentimentală sunt! Nici aşa nu-i bine, zău!</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Peste el nu vroiam să trec, căci ştiam că astfel voi uita povestea. Nu vreau să ajung să nu-mi amintesc totul din basm. E ce mi-a rămas, deşi are partea neagră de asemenea... Mă ţine legată de el . E normal cred, deşi mi-aş dori să nu mă mai doară aşa de tare uneori... A fost uriaşă la început, şi ce-i drept...a mai scăzut. Durerea zic... O simt, după 6 luni. În fond "Ce contează timpul?".</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Am multe amintiri. Slavă Domnului! Mă pot uita liniştită în spate şi să-mi doresc să mă mai întorc, dar priveliştea din faţă e absolut încântătoare prin mister. Sunt căzută în puţul melancoliei, la sfârşit de 2010. Urmează un an dificil, iar la sfârşitul lui sper ca linia să mă satisfacă pe orice plan. Scorţişoara mă ţine în Crăciun, deşi amintirile sunt mai <i>şmechere</i>...</div><div><br /></div><div>2010 m-a învăţat multe. M-a învăţat să-mi doresc mai mult, căci pot avea ce îmi doresc. Mi-a arătat că basmele alea ale mele pe care le visam cu ochii deschişi pot fi reale. Mi-a arătat că prietenii adevăraţi trebuie neapărat să treacă prin testul timpului ca să aibă dreptul la acest rang. Mi-a şoptit că sunt o norocoasă şi mi-a arătat de ce...</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Maturizarea asta subtilă a tras o linie importantă la finele acestui an. Ambiţia şi egoismul trebuie să meargă mână-n mână. Inocenţa trebuie s-o păstrez undeva bine astfel încât, atunci când duc dorul copilăriei să îmi aline suferinţa măcar puţin. Ne schimbăm mereu, deşi Tibi nu crede... Dacă nu ne-am schimba am fi plictisitori într-un oareşce final, dar vezi tu... Asta ne face sa nutrim iubirea unii pentru alţii... Suntem diferiţi, în cel mai pozitiv mod desigur.</div><div><br /></div><div>În final îmi doresc tot un an plin, căci nu merit bun sau rău, ci doar plin! Pentru restul nu mai vreau nimic, să pună mâna să îşi dorească! Vreau mai multă zăpadă şi linişte în absolut toate sensurile cuvântului.</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-77203203385520559402010-11-05T08:44:00.000-07:002010-11-05T14:20:46.688-07:00Bolul de cristal<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIPR-CdosSN4tG7g_xXy3x4sQ5p0mHUq7B7TCY8f8pXcmvEfXkvDPnOTdyaDrVVg336oNneV7qYliHnbYcfZ5HTVBsn3r46b04laJIf4YZ3v6WBcKSrc6cLxOdn9VkJMv55zeqAesYMlkK/s1600/cityattheendoftime1.png"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 265px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIPR-CdosSN4tG7g_xXy3x4sQ5p0mHUq7B7TCY8f8pXcmvEfXkvDPnOTdyaDrVVg336oNneV7qYliHnbYcfZ5HTVBsn3r46b04laJIf4YZ3v6WBcKSrc6cLxOdn9VkJMv55zeqAesYMlkK/s320/cityattheendoftime1.png" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5536178253108384898" /></a><br />Ma simt ca si cum m-as afla intr-o mlastina. Ca si cum as merge pe o mlastina, pe teren nesigur... Ma scufund cateodata,iar uneori mi se pare ca stiu exact ce fac . Un du-te vino, o confuzie permanenta despre orice, in special de <b>drumul meu</b> .<div><br /></div><div>Toate visele mele erau adunate intr-un bol de sticla si l-am spart. Erau laolalta cu sperantele. Sperantele nu le-am mai gasit, visele... Visele le-am adunat pline de praf, le-am luat dintre cioburi si incerc sa le curat. E greu, e greu, caci e multa munca si trebuie sa o fac singura. Asta e o chestie care trebuie sa o fac singura.</div><div><br /></div><div>Mi-e dor de atatea, de atatia, dar de fapt...toate sunt cumulate intr-un singur lucru: <i>inocenta</i>. Si nu cred ca sunt doar eu in situatia asta, doar ca doar eu nu fac fata cum ar trebui la chestia asta, orice ar fii ea... As crede ca-i maturizare, constientizare... sau poate doar o faza.</div><div><br /></div><div>As pleca tot timpul... As fugi de langa responsabilitati si griji si atatea... Si asta e imatur, si doar ce spuneam de maturizare....</div><div><br /></div><div>Nici nu sunt in stare sa imi definesc starea... Sunt confuza...In privinta tuturor, dar o sa aleg. Trebuie sa aleg, pentru mine in primul rand...</div><div><br /></div><div>Vad prin ceata amintirilor si ma inlatuiesc cat mai departe de prezent, si ce e mai rau e ca mi-au ascuns viitorul. Nu il gasesc, dar nici nu-l caut. Trecutul ma tine ocupata.</div><div><br /></div><div>O vesnicie de uitat si un scop de aflat, o saptamana de regasit si alta de intors, si-asa ajung la concluzii bune... Poate daca te gasesc, n-o sa mai am nevoie de atata timp...</div><div>Vreau sa primesc cadou alt bol de cristal...de la tine !:)</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-42744912333383700852010-10-22T00:32:00.000-07:002010-10-22T00:57:42.172-07:00Teoria iubirii de la A la B<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQlzhypwtRL7X1KWeL-rGwDsWGMRUEmHfcM0SzW6kID8k3mSMISdqZatggS1X4cqh4ZGTh3EkZai1waZfzfTQwdLL5np2i602kOl5UzIWd7O3puXHJmASwVnmCVoxM1WF0krKVKfGoG-CN/s1600/Broken-Heart.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 320px; height: 212px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQlzhypwtRL7X1KWeL-rGwDsWGMRUEmHfcM0SzW6kID8k3mSMISdqZatggS1X4cqh4ZGTh3EkZai1waZfzfTQwdLL5np2i602kOl5UzIWd7O3puXHJmASwVnmCVoxM1WF0krKVKfGoG-CN/s320/Broken-Heart.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5530776378527338610" border="0" /></a><br />Gen un anunt, mai exact un anunt personal. Nu exista iubire! Mda, si ma refer la fluturasii si brotaceii dintre o Cosanzeana si-un Frumos-Fat. Totul mi se pare la nivelul mintii, un pachet de iluzii uneori reciproce, desi eu consider ca reciprocitatea asta e falsa pana la un anumit punct.<br /><br />Poti sa (crezi ca ) iubesti pana la infinit o persoana, sa va intelegeti mai ceva ca Adam si Eva fara frunze, pana la urma egoismul iese la suprafata si iti injunghie inima oferita pe tava. Yea right, pustoiaica e depresiva! Am crezut si eu ca m-am indragostit si nu o data! Copilarii le numesc acum cu cinism, cu rautate, cu o usoara falsitate.<br /><br />Iubirea e pentru oameni! Ori in cazul societatii actuale, cu siguranta nu mai vorbim de umanitate, ci de mitul sarpelui extins la scara larga. Cum sa fim capabili de concesii, de iubire irationala, de sacrificiu cand nici macar nu credem orbeste in iubire? Mereu incercam sa ne protejam inima, caci avem experienta care urla sa o pansam mereu si mereu, chiar si cu un nou tratament.<br /><br />Dragostea e oarba, fraiera, dar vreau sa vad exemple de dragoste de felul asta din partea a doua persoane, nu din partea uneia singure.<br /><br />Incerc sa imi reduc "teoria" la absurd, dar eu cred in ea. Pentru mine e valabila si nu mai cred in tratamente pentru inima mea pansata continuu. Gasesc mereu adjective pentru himera asta de iubire, dar si ele sunt iluzii.<br /><br />Ne prostim mereu, ne jucam, dar de fapt ne ranim. abia apoi capatam respect pentru ceea ce se crede a fi iubire.<br /><br />Punct... Ce-o sa fie dupa el?Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-35445841767651811902010-10-11T03:44:00.001-07:002010-10-11T04:03:20.114-07:00Uraganul meu<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg44NpyJG84Pf_y2SCBfHmYvE02ZXDPDkOb5OvG5RjC0a8qF9o1oxNhNoqvpt2Ba4lQ7mETA_yctU-r7e77euhHdXhtnDp8mwDNDglPttKFO-uDDFcilmZZiAwM7Ay0F8dqmSh_E1bWR0ul/s1600/img_12356_2196_b.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5526742393668085842" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 265px; CURSOR: hand; HEIGHT: 225px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg44NpyJG84Pf_y2SCBfHmYvE02ZXDPDkOb5OvG5RjC0a8qF9o1oxNhNoqvpt2Ba4lQ7mETA_yctU-r7e77euhHdXhtnDp8mwDNDglPttKFO-uDDFcilmZZiAwM7Ay0F8dqmSh_E1bWR0ul/s320/img_12356_2196_b.jpg" border="0" /></a><br /><div><em>If you`re going through hell, keep going...</em></div><br /><div><em></em></div><br /><div>Imi inabuse energia. Imi reduce gandurile la unul singur: " De ce s-a schimbat totul?". Ok, recunosc, uneori sunt o persoana rece si ma comport urat, poate din cauza orgoliului ce urca chiar si pana la ceruri.</div><br /><div></div><br /><div>Rulez povestea in franturi la nesfarsit. Unde am gresit? Trebuia sa nu fiu eu? Ce rost ar mai fi avut povestea asa? Asadar, acum am ramas doar cu povestea si trebuie sa ma conformez. Trebuie sa-mi canalizez gandurile si energia spre visurile singulare, ce stau in persoana mea. La visele in echipa mai am de lucrat...</div><br /><div></div><br /><div>Cum sa-mi schimb firea? Pot sa ma prefac ca mi-e bine, sa rad cum n-am mai ras, sa dansez pana imi distrug talpile, sa beau desi nu mai pot, sa ascult <em>muzica desi ma doare</em>. Pot sa fac astea si multe altele, dar sufletul meu NU poate fi pacalit:). Pur si simplu, nu accepta ca ceea ce parea ca se completeaza, timpul, locul, persoanele ce erau dintr-un puzzle pierdut au fost trimise in cutia timpului, ca <strong>restul</strong>. NOI nu faceam parte din <strong>restul</strong>, eram intr-o atemporalitate continua...NE faceam povestea dupa un model propriu, nu dupa <strong>restul</strong>.</div><br /><div></div><br /><div>Poate teama asta a mea, ce-mi cuprinde mintea la nesfarsit reprezinta teama ca VEI fi ca restul. Te voi putea rani ca pe restul? Voi vorbii cu tine ca si cu un oarecare? Inca nu pot sa mut linia in fata ta, linia ce ma desparte de restul..</div><br /><div></div><br /><div>Atata uragan intre gandurile mele si totul a pornit de la tine, dintr-un loc paradisiac, dintr-o insula...</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-32967155572277543952010-10-08T00:45:00.000-07:002010-10-08T01:01:45.237-07:00Gol de toate<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw0CbzuSNhazyUkKesVXmuSHzACYg1Cig_WAB-yF0D_zdw079QAInfJoCqzbC7xsk5CQCKVWvbvXwia_2iVyEEMi1R661dU-Ggxid0_taIZ4VexvDWwKFjEB0jCu2qAX5QoiGoPwbZRx8D/s1600/poze_alb_negru_plutire_de_toni_frissell.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 320px; height: 286px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw0CbzuSNhazyUkKesVXmuSHzACYg1Cig_WAB-yF0D_zdw079QAInfJoCqzbC7xsk5CQCKVWvbvXwia_2iVyEEMi1R661dU-Ggxid0_taIZ4VexvDWwKFjEB0jCu2qAX5QoiGoPwbZRx8D/s320/poze_alb_negru_plutire_de_toni_frissell.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5525582325725276866" border="0" /></a><br />Am inima si stomacul goale, dar stomacul urla cu o durere mai aproape de realitate. In inima s-au refugiat gandurile, reflectiile realitatii si lovesc rand pe rand, dand izvor lacrimilor. E-un izvor murdar, creionul mov ma paraseste si el, se duce pe apa sambetei.<br /><br />Am adunat comori grele cat pentru o viata. Au o singura defectiune, anume fac parte din calea Raului si nu-mi sunt de folos, caci ma doboara continuu. Averi mult spus, caci sunt poveri ce-mi sunt lipite si imi amintesc prea des de adevarata lor greutate. Exteriorul incearca sa ma ingenuncheze si ma-mpotrivesc cu ultimele forte. Vreau un pat calduros in creierii muntilor impreuna cu Alchimistul ca sa ma refac. Iar dupa, un film bun si muulta inghetata.<br /><br />Mereu am vrut... A scris si-am scris, iar in final aproape c-am pierdut si ce-am scris. Soarta! Toti am vrea sa fim scriitori, caci in fond scrisul e o arta si mereu va ramane marturia sigura ca a fost, dar se pierde esentialul: prea putini au dreptul la titulatura asta. Ne-am nascut deja inzestrati cu talente, nu le putem scoate din piatra seaca.<br /><br />As incerca sa fa un efort si sa-mi golesc viata de poveri, dar mereu e mai usor sa spui decat sa faci. E greu, greu ca dracu`, dar si incercarea doare. Totul e-o parte din mine si n-am cum sa-mi smulg parti din mine. O sa incerc sa suport in continuare cu acelasi stoicism...Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-54062765672725736362010-10-06T08:19:00.000-07:002010-10-06T09:01:47.767-07:00A venit toamna, a trecut timpul<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZhMtBzI_nL9b9GnV3OQCgKQzCwWwTJsmgB-mJGQA3wJL62QGgw9XLWmDYtcbKxK6PfcITO8Bp1H7vkWFjySRSNkkoqb-iJe_phsxlNMNuOC4rzdTrEO8gKYoh-fxHN9Nvn9CFONL5ktlC/s1600/astenie.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 320px; height: 216px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZhMtBzI_nL9b9GnV3OQCgKQzCwWwTJsmgB-mJGQA3wJL62QGgw9XLWmDYtcbKxK6PfcITO8Bp1H7vkWFjySRSNkkoqb-iJe_phsxlNMNuOC4rzdTrEO8gKYoh-fxHN9Nvn9CFONL5ktlC/s320/astenie.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5524963187497640210" border="0" /></a><br />Au trecut trei ani, l-am inceput pe al patrulea. Ma uit in urma si sunt atatea amintiri, incerc sa le reiau ca sa ma binedispun si niciodata n-am timp: creez alte si alte amintiri.<br /><br />Am iubit aproape-n fiecare an. Uneori mai mult, uneori din greseala, dar intodeauna a fost suficient cat sa amprenteze o perioada. Cineva iubeste mai mult intr-o relatie,iar asta am vazut mereu.<br /><br />Urc scarile astea ciudate si-mi aduc aminte ce greu le urcam in urma cu trei ani. Sunt inalte si oblice, inca obosesc, dar parca e mult mai usor. Imi aduc aminte de prima lucrare de la istorie, din clasa a IX-a. Azi am dat alta si-a fost atat de diferit. E ceva firesc, dar amintirile-s ciudate. Orele de franceza de cand eram boboaca si-acum profa a facut schimb de roluri cu bobocii.<br /><br />Camera 8, etajul 2si 3. Pe rand, desigur! Clasa a IX-a sau Polul Nord, clasa a X-a sau Conflicte interne, iar a XI-a - Distractie continua si garantata. Hmm, si a XII-a de ce va fi patata?<br /><br />Mi-aduc aminte de mine si de restul, iar trei ani parca ne-au schimbat radical, desi esenta-i aceeasi. Nu-mi placea de mine atunci, dar parca nici acum nu-i bine. Caut o formula si n-o caut unde trebuie. Incerc gandirea pozitiva, dar am nevoie de o pauza speciala si se lasa asteptata...<br /><br />A venit frigul cu un cadou numit raceala, au venit ploile si-o sa imi aduca tristete si teama. Dau vina pe anotimp, insa migrena mea continua are alta cauza. Mi-e dor de multe, dar amintirile-s amintiri! :)Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-41745733268519842232010-10-02T11:18:00.000-07:002010-10-02T11:47:52.113-07:00Timpul-marele doctor<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1FwGG-9aWg_WxllIGcliT-RtBpJQQ13iNbASXsIJ7aY2NwE_mNDMMHDJw9p1NeH5eKT9j4Gyau29vMYqRoq6_TwIfmr2lg6VJWuUhVHVT71I5FPVPji2NdPT0bttBiIiaa9BboLJnPclq/s1600/hourglass.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 256px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1FwGG-9aWg_WxllIGcliT-RtBpJQQ13iNbASXsIJ7aY2NwE_mNDMMHDJw9p1NeH5eKT9j4Gyau29vMYqRoq6_TwIfmr2lg6VJWuUhVHVT71I5FPVPji2NdPT0bttBiIiaa9BboLJnPclq/s320/hourglass.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5523521981011665282" /></a><br />Toata lumea spune"lasa ca timpul le vindeca pe toate". Asa ca avem tendinta sa luam vorba asta ca atare si sa lasam sa treaca timpul oricum, dar sa treaca mai repede, ca sa trecem de partea in care doare sufletul si parca se destrama fasii de amintirii din el. Ar fi trebuit sa ni se spuna ca , de fapt, timpul este doar un unguent , ce aplicat cu regularitate, cicatrizeaza rana sufletului. Dar cicatricile raman, asa-i? Iar unele mai dor la atingere sau doar semnul cicatricii provoaca o tristete, macar in ochi.<div><br /></div><div>Iluziile pamantului, toate le gasesc oriunde. Visele iar ma bantuie, cu greseli, cu dorinte, cu tot ce vreau, dar mai ales cu ce nu vreau...Subconstientul lucreaza mai mult decat mine, ma depaseste si evolueaza...</div><div><br /></div><div>Daca timpul ar vindeca totul, am rezolva usor cu un somnifer, am dormii o zi-doua, iar apoi am lua-o de la capat. Ce rost ar mai avea? Viata asta, pentru ce ar mai fi apreciata?</div><div><br /></div><div>Etichetam oamenii, insa si noi suntem etichetati de altii si nu ne convine. De fapt, nu vedem ca de fapt, toti suntem intr-o continua evolutie si ca unii sunt intr-o etapa, iar altii undeva mai sus, mai jos... Ce-i rau e ca unii se blocheaza... Deh, totul roz oricum nu e.</div><div><br /></div><div>As inchide ochii, sa ma trezesc in viitor si sa vad ca e bine si ca acum am motiv sa imi fie atat de rau... Si nu pare nimic rau, nu? Toate se rezolva asa-i? Sutele de dorinte nu ma lasa sa dorm mult, poate nu vor sa visez cum va fi in viitor...Sau poate asa se cladeste viitorul.</div><div><br /></div><div>Totul va fi bine...Candva. Timpul le rezolva pe toate...</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-3527940104840820542010-09-28T07:42:00.000-07:002010-09-28T08:30:29.173-07:00Demnitatea orgoliului?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4KfqTJrdkq7e5KVjvv2JKHO76T6YleLGm896CqFZUQO6TEVUmHa1oJMzqaJiTXvwa2nNy-tYgZJLLphGIvYtE3pEJS0jF-irKH6rl3aKuwFqq1i5Y40GvgDQa3FocjSh-icjCHVyMsT4a/s1600/wedding-enhancer.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4KfqTJrdkq7e5KVjvv2JKHO76T6YleLGm896CqFZUQO6TEVUmHa1oJMzqaJiTXvwa2nNy-tYgZJLLphGIvYtE3pEJS0jF-irKH6rl3aKuwFqq1i5Y40GvgDQa3FocjSh-icjCHVyMsT4a/s320/wedding-enhancer.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5521986655938759970" border="0" /></a><br />E o granita subtire intre demnitate si orgoliu, insa ambele ne apartin in diferite proportii. Demnitatea ne ofera "coloana vertebrala", iar orgoliul putina sau mai multa, dupa caz, "impaunare". Nu strica sa ai un pic din una si inca putin din cealalta...Oricum trebuie sa avem habar de cat mai multe din jurul si interiorul nostru.<br /><br />Cand vrei sa te intorci in trecut, undeva unde iti era bine, desi a avut un final urat, cine intervine si nu-ti da voie? Demnitatea sau orgoliul? Majoritatea imi spun ca sunt orgolioasa pentru ca pare ca nu iert <span style="font-weight: bold;">niciodata</span>. Asa sa fie? Sau fac asta pe buna dreptate si nu vreau sa am parte de aceleasi finaluri <span style="font-style: italic;">imbalsamate cu sare</span>? Banuiesm ca se numeste egoism sau<span style="font-weight: bold;"> intemnitarea sufletului</span>. Deci cum e moral? Datorita sau din cauza demnitatii ori a orgoliului nu ma mai intorc in trecut? Le las la o parte pentru o reincercare? Sau nici macar nu sunt implicate in alegerea asta?<br /><br />Exista om fara demnitate sau orgoliu? In definitiv e mai bine si cu una, daca nu cu ambele. Din pacate, da... Un mare da. Orgoliul sau demnitatea nu te hranesc, nu iti tin de cald, de fapt nu primesti nimic de la ele. Asadar pentru unii e varianta simpla. Au si demnitatea si orgoliul, insa le ingroapa undeva adanc, caci le considera inutile.<br /><br />La mine, orgoliul a intrat in sange, in orice fac si mai este numit, tot de altii,<span style="font-weight: bold;"> incapatanare</span>. Ma ghidez dupa cateva principii, ce nu sunt batute in cuie la numar si care imi dau siguranta sufletului ca unele lucruri le fac in vigoarea unei moralitati de bun simt. Din bun simt o sa si pierd...Asa se mai spune, dar macar sa fiu impacata cu constiinta mea. In primul rand cu ea...Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-37693853647516423612010-09-24T06:00:00.000-07:002010-09-24T06:21:37.511-07:00Cele mai scumpe lucruri sunt cele gratis<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqUzMgq4I4qZzuxHR-hNltWac0G0pg7L7hwi0HAFBI02K7ll7IzZctWNDOiKhdoajWwpVQtmzwhn0cmbaN3Vwb5DirY2ubdyTWxX-P2a2UXd43KZGhI_WimOD7qSoHzqVo2H80hiVKSB9N/s1600/ochiul-dracului.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqUzMgq4I4qZzuxHR-hNltWac0G0pg7L7hwi0HAFBI02K7ll7IzZctWNDOiKhdoajWwpVQtmzwhn0cmbaN3Vwb5DirY2ubdyTWxX-P2a2UXd43KZGhI_WimOD7qSoHzqVo2H80hiVKSB9N/s320/ochiul-dracului.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5520468390480580610" border="0" /></a><br />Indiferent daca suntem milosi sau rautaciosi, eu cred ca toti avem momente cand facem lucruri bune si momente cand facem rau. E natura omului sa fie complex, dar mai ales diferit. Exceptie sunt, desigur, pitipoancele si cocalarii ce se imita intre ei. Si-ntr-o ironie, as spune ca nici nu fac parte dintre oameni, asa ca tragem linie si ii lasam undeva in neant.<br /><br />Moral este ca atunci cand ajuti pe cineva, atunci cand faci un bine sa nu astepti ceva in schimb, ci sa o faci de placere sau macar un sentiment asemenator. Asa ar fii moral, repet, dar diferentele dintre oameni decid asupra relatiilor dintre acestia.<br /><br />Nu vreau sa ma apuc sa "propovaduiesc" o psihologie a moralitatii sau etc, insa asa imi "vindec" eu lacrimile. Sunt diferita, atat de diferita incat am dat in ciudata, iar relatiile mele cu ceilalti sunt speciale... Intr-un fel sau altul.<br /><br />Oricat de diferiti am fi si orice probleme a-m avea, n-ar trebui niciun moment sa ne lasam orgoliul ori mandria la picioare. Mandria trebuie purtat in ochii limpezi, senini intocmai ca si o bijuterie.<br /><br />Nimeni nu e superior altuia, diferentele dintre noi ne impart in categorii, insa nimic nu ne face sa fim mai buni, superiori. Devenim ai dracului de rai si in majoritatea timpului fara sa constientizam, noi intre noi ne facem mai rai... Pacat, al dracului de pacat!Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-67121118701759695132010-09-20T08:57:00.000-07:002010-09-20T10:05:27.956-07:00Pentru o toamna optimista<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmUSDBgpQd6f97EjdsAx075B-J8zu9pt5kUO2ypgTzmI2Wy4YEERDFp_YBf8L8yE24iBdC5GPuz1bVkq2f1I8hwYzsQ9UQvC06hoW0QaLVqUYHq_JyjxydqnN4Ekaqmjb8SWrOTCSBJIM3/s1600/Picture+140.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmUSDBgpQd6f97EjdsAx075B-J8zu9pt5kUO2ypgTzmI2Wy4YEERDFp_YBf8L8yE24iBdC5GPuz1bVkq2f1I8hwYzsQ9UQvC06hoW0QaLVqUYHq_JyjxydqnN4Ekaqmjb8SWrOTCSBJIM3/s320/Picture+140.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5519042834996180626" border="0" /></a><br />Auzisem candva ca viata iti ofera un dus ce alterneaza mereu apa rece cu cea calda si ca apa asta ne afecteaza. Atunci mi se paruse ceva logic, dar nedrept. De ce nu poate avea dusul asta o apa placuta, nici prea rece, nici prea calda?<br /><br />Mai tarziu am dat de apa rece. Pana atunci probabil nu simtisem apa pe cont propriu. Apa rece ma urmarea insa sunt destul de rezistenta la frig si parca a trecut totul destul de usor. Era mai greu cand apa devenea mai rece. Rece ca gheata. Si toata era doar pentru mine. Ironic, caci apa ar fi trebuit sa-mi curme suferinti, insa un dus rece ca gheata ... Hmm, nu e prea placut, dar nu alegi.<br /><br />Parca suntem niste bezmetici pe lumea asta. Nu stim ce vrem si dam din groapa in groapa, iar daca stim cu siguranta nu e raspunsul corect pentru noi, caci ...Varianta corecta nu exista!!<br /><br />Sunt ipocriti cei ce spun ca sunt siguri pe viata lor, au un scop de atins si etc`uri goale. Nu suntem stapani pe destin, dar uneori el ne da sanse sa il infrumusetam.<br /><br />Cand dam de apa rece, trebuie sa fim macar optimisti si sa lasam un fir de ata sa ne aduca si apa calda. Va fi apreciata asa cum trebuie acea stare de bine si va fi si meritata.<br /><br />Mult curaj cu ploile....Apa lor e buna, dar e rece... Iar daca ai sufletul gol s-ar putea sa-ti atinga fiorii amintirilor. Nu-i nimic, facem o ciocolata calda!:)Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-176419309651301302010-09-05T04:25:00.000-07:002010-09-05T06:26:36.713-07:00Basmele sunt pentru citit, nu de trait!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilXgmLUlpWdnW6lacAW5utUix_rEX4VPc8Fn9xsLouvOCtystfYuDvLysJOMNdmb1vrIqKsIlURhwlbw_ZwPJKZArnAKCb0YgJbh5GLuwZ71oZu1NbK3V00wv6Qmq-wXf68Pnubf-CiWOl/s1600/DSCN3253.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilXgmLUlpWdnW6lacAW5utUix_rEX4VPc8Fn9xsLouvOCtystfYuDvLysJOMNdmb1vrIqKsIlURhwlbw_ZwPJKZArnAKCb0YgJbh5GLuwZ71oZu1NbK3V00wv6Qmq-wXf68Pnubf-CiWOl/s320/DSCN3253.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5513419746322018594" /></a><br /><i>"Ma gandeam ca daca vine cu mine- asa cum imi promisese- chiar este Mr. Right, dar astea sunt basme... sau filme americane."</i><div><br /></div><div><br /></div><div>A fost odata ca nicioadata... Toate basmele incep asa sau ma rog, majoritatea. Am invatat prin generala de ce un basm este basm, cu toate caracteristicile, dar realitatea ne amageste cu iluzii de basm, indiferent de ce am invata. Ca sa fiu mai clara am vazut dezamagirea... limpede. Singura, de la inceputul basmului pana la sfarsitul lui.. Am cazut in capcana.</div><div><br /></div><div>A inceput ca un film american. Promitator, asa-i? Ce fata nu ar incepe sa-si teasa propriul basm in conditiile unui tren intamplator?</div><div>Pastrand linia filmului american, el nu era deloc genul ei, dar avea ceva curios, ce intriga. La inceput era doar imaginatia ei, oricum era ceva imposibil ca EI DOI sa ajunga vreodata impreuna. Aveau in comun doar trenul de la 4 p.m. din cand in cand...</div><div><br /></div><div>Intr-un fel sau altul, coincidenta sau fortat copila asta primise mai mereu ce-si dorise... Mai devreme sau mai tarziu. Nu zic ca avea tot ce isi dorea, doar ca era ceva in Univers ce facea sa cada o stea atunci cand avea o noua dorinta.</div><div><br /></div><div>Filmul american, in timp, a preluat romantismul celor frantuzesti. Se cunoscusera. Nu de mult si nici prea bine, dar acum aveau mai mule in comun decat o gramada de fiare ambulante. El, un player, obisnuit sa faca ce vrea, ea la fel ca-ntotdeauna- <i>dificila</i>. Picanteriile romantice pareau de necrezut pentru un tip ca EL. Pareau de necrezut pentru EA, erau peste asteptari... Cu mult. Poate astea ii alimentau mereu sperantele. Inca o mai fac, dar mai greu... Atat de greu...</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Intocmai ca un tren, love-story-ul a deraiat cumva. Probabil ca nimeni nu stie cauza exacta, dar un lucru e cert: <b><i>Nu asa arata love-story`urile! </i><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;">Oamenii au nevoie de povesti, au nevoie de cva frumos in care sa creada, ceva sa le alimenteze sperantele mereu si mereu... Poate despre asta a fost vorba.</span></b></div><div><b><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><br /></span></b></div><div><b><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><br /></span></b></div><div><b><i>Ascultam Deuces, stateam in pat si plangeam atat de senin. Ceva in gen" He ate my heart..."... Oricum baiatul asta a ramas undeva sub semnul intrebarii.Imi mai bantuie doar visele...Uneori.</i></b></div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-80819872573167321882010-08-10T13:44:00.000-07:002010-08-10T14:19:03.248-07:00O sa se schimbe, o sa plec, o sa....<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqjETa86dBb6PcrUvWHaA9ue2DftlJRekSt6kZhmg2zP5wnVoUFHEhqFevVWjOuE-8GTQyvrvHNZjinUiT4b9jbB27leEkrUUPp0lRCpDXf7icrh2kvunQ7LpmfIpHGuDGEGcsGb8rOqx7/s1600/39180_135280299846772_100000944093090_166439_6419612_n.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqjETa86dBb6PcrUvWHaA9ue2DftlJRekSt6kZhmg2zP5wnVoUFHEhqFevVWjOuE-8GTQyvrvHNZjinUiT4b9jbB27leEkrUUPp0lRCpDXf7icrh2kvunQ7LpmfIpHGuDGEGcsGb8rOqx7/s320/39180_135280299846772_100000944093090_166439_6419612_n.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5503893081567461426" /></a><br />As fi vrut sa scriu de atat de multe ori despre ce s-a intamplat, sa scriu ce simteam si mi-a fost imposibil. Sunt mai confuza ca niciodata in toate aspectele, dar intr-o anume ironie-fericita. Nu mai stiu ce vreau neaparat, dar parca vad totul mai limpede. Am sufletul inca trist, dar par fericita cu multe lucruri de care sa ma bucur. La urma urmei si am de ce sa ma bucur, doar ca raman o ciudata ce cauta ceva ce nici macar nu stie. Sunt inconjurata de ironii.<div><br /></div><div>Sunt mai rea, mai rece, mai dura, mai analitica, desi stiu ca par un copil cu un zambet adorabil. Si-asa sunt, intr-un fel. Copil oricum raman prin incapatanarea mea, uneori fara sens, ce mi-a stricat si mi-a aranjat anumite caramizi in temelia la care inca lucrez.</div><div><br /></div><div>Nu prea ma mai gandesc la viitor, nu cum o faceam. Stiu ca o sa fie grozav de ciudat, si il las cu treaba lui. Am o treaba cu prezentul. Insist pe prezent, caci el m-a scos din <i>lacul in care fusesem parasita(si inca sunt)</i>. Ma schimb atat de mult si la asta lucreaza prezentul. La inceput il invinovateam pe el si pe toti cei ce pareau ca se joaca cu mine, cu sentimentele mele, dar am avut nevoie de o saptamana departe ca sa imi dau seama ca totul vine in pachetele. Pachetele de plansete, de zambete, de fericire, de drama, de nebunie, totul e de cum le desfaci, de cum vrei sa le primesti.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Nu mai vreau nici print, nici prieteni adevarati, nici ... De fapt, treaba sta asa. Am prietenii speciali pe care vreau sa ii numar pe degetele de la o mana prin prisma prieteniei ce au<b>dovedit-o, </b>iubirea o sa ma gaseasca la timpul potrivit poate, daca nu, oricum fericirea o gasesc oriunde atat timp cat imi doresc.</div><div><br /></div><div>E ciudat, dar sunt in tranzitie spre optimism. Un optimism ciudat, ca si mine, caci pesimismul nu are cine sa mi-l scoata, in afara de copilul cuminte din mine. Am sa ma uit in urma, cum am facut de curand, si am sa zambesc la tot ce s-a intamplat, la tot ce m-a durut, o sa zambesc inzecit pentru fiecare lacrima.</div><div><br /></div><div>Inchid ochii in continuare, cand imi permite timpul, caci visele trebuie sa ma scoata din incurcatura. Sau poate las valul vacantei sa ma duca in continuare unde poate. Totul e sa vreau si o sa se indeplineasca.</div><div> </div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-22654529037074405752010-07-15T08:43:00.000-07:002010-07-15T14:23:07.513-07:00De ce?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQaMi4GkEruSviBJfSV7pTLYn6KVOnrbCv-DG28r-Himn6n_CUp6fYYpvmu645fRbOPaTdInoBx4vtjbn931_7DzC_28htNuBBALrOZPIOGH31bHmyE9KCCqitd-CvRNkuqUiNLQEMSihJ/s1600/DSCN3255.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 258px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQaMi4GkEruSviBJfSV7pTLYn6KVOnrbCv-DG28r-Himn6n_CUp6fYYpvmu645fRbOPaTdInoBx4vtjbn931_7DzC_28htNuBBALrOZPIOGH31bHmyE9KCCqitd-CvRNkuqUiNLQEMSihJ/s320/DSCN3255.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5494241156294104386" /></a><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span><span class="Apple-style-span" style=" color: rgb(85, 85, 85); "><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">Ieri e prea aproape. Azi nu imi vine sa cred ca este. Maine nu vreau sa stiu, daca imi promite azi . Viitorul mi-a ras in freza, m-a mintit, s-a jucat cu mine, m-a amagit, a facut ce a vrut cu sperantele mele. De ce?</span></span></span><div><span class="Apple-style-span" style=" color: rgb(85, 85, 85); "><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style=" color: rgb(85, 85, 85); "><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style=" color: rgb(85, 85, 85); "><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">"Ai citit prea multe carti si ai vazut prea multe filme." Banuiesc ca asa e, dar m-am lecuit...O data si bine. O sa invat sa cred in mine, atat, nu in vise. Eu sunt singurul vis pe care trebuie sa il materializez. Sunt palpabila, nu sunt in imaginatie!</span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style=" color: rgb(85, 85, 85); "><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">Nici macar nu imi pasa de zecile de sfaturi ce le aud. Obisnuiam sa fiu cumpatata, echilibrata, sa nu arat ca sufar sau ca imi pasa. Atat cat imi iesea, dar ploaia asta nu am cum s-o opresc. Parca isi bate joc de tot ce credeam, de tot ce vroiam si nu mi se pare corect. </span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">Nu stiu ce o sa se mai intample, dar as fi vrut sa fie altfel asa cum credeam . Se pare ca eram singura care credeam... Nu vreau sa dramatizez, sa imi pun Stop! in drum, ci doar vreau sa ma trezesc...Asta o sa fac zilele astea, o sa ma trezesc, chiar daca asta inseamna sa ma doara...</span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">De ce nu intelegem oamenii? De ce ne e greu sa spunem adevarul? De ce ne e greu sa vedem ceea ce e frumos? De ce ne complicam?...</span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">Povestile raman povesti, nu prea au ce cauta in realitate. Poate asta e adevarul, poate o sa rad de copilaria asta, poate a fost o iluzie, o greseala, poate ce de poate...</span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;"><br /></span></span></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;color:#555555;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:small;">P.S. Chiar conta ce simteam si nu timpul . Poate n-am stiut sa iti dau dreptate cand trebuia...</span></span></div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-85860316147038207902010-06-22T06:19:00.000-07:002010-06-22T08:59:17.918-07:00Curcubeu<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxM51vSLLYbwFCNr-nFc9jVBPmW9kojJTl1HDESnZl_SxEabW5DWcy8RSQjGNdWgXmoERGKVX2-QpBpymmc3Pz6v2_jO2Is4RazJaTHM9S07esdZIC-Y2qIecF38yvHnmHGgMQvka7Hd7o/s1600/img-set.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxM51vSLLYbwFCNr-nFc9jVBPmW9kojJTl1HDESnZl_SxEabW5DWcy8RSQjGNdWgXmoERGKVX2-QpBpymmc3Pz6v2_jO2Is4RazJaTHM9S07esdZIC-Y2qIecF38yvHnmHGgMQvka7Hd7o/s320/img-set.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5485627369969604594" /></a><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk9W0DK0ePooZ6f_4HTX__BgB0jvAJi1x0v0RV0pYJmMe44H32xOXFMSQHkORdOHJIIyGHrrM0GumCCMTLtCkvrAceawSUNWzeqdBzYrV0Euprgyo6omzofQG_GFfanl3srvtAKACnEgqW/s1600/Broken_Rainbow-free-mobile-wallpapers-mobilelaugh.com.jpg"></a></span><span class="Apple-style-span" style=" color: rgb(51, 51, 51); font-family:'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif;font-size:11px;"><h3 class="UIIntentionalStory_Message" ft="{"type":"msg"}" style="color: rgb(51, 51, 51); margin-top: 0px; margin-right: 0px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; padding-top: 0px; padding-right: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; font-weight: normal; overflow-x: hidden; overflow-y: hidden; "><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:Georgia, serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;">Sa</span></span><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"> ai totul si sa pierzi intr-un minut. Sa desenezi un curcubeu si tocmai ploaia sa ti-l distruga... Si stii de ce? Pentru ca era desenat. Nu s-au distrus culorile, ci s-au accentuat, au capatat alte nuante... Ploaia mi l-a spart in bucatele...in zeci de bucatele, care par ca nu se mai pot potrivii la loc.Par schimbate, parca ruptura le-a schimbat de tot... Si daca ma gnadesc bine, e normal... O ruptura, o durere te schimba... Orice lucru dureros te schimba. Nu ne place, dar asta e adevarul, iar in timp ne dorim sa fim ca inainte...</span></span></span></h3><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><br /></span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;">Mereu mi-am dorit un curcubeu. Al meu nu avea sapte culori, normal, doar era mai special. Mi-au placut lucrurile speciale mie...Si le-am distrus... Si acum o sa se trezeasca cineva sa imi spuna ca nu l-am distrus eu, ci ploaia. Eu am provocat ploaia, si aia tot a mea este...Tot a mea.</span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><br /></span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;">Oricat i-ar placea cuiva sa ramana copil, e imposibil... Faci parte dintr-o lume unde majoritatea se vor adulti, se vor destepti in cautare de vise pline de aur. Eu fac parte dintr-o lume in care mi-o desenam cum vroiam, pana a venit ploaia...Da, ploaia mea. Dau vina pe mine asa cum ar trebui sa faca un om responsabil. Imi asum vina si nu sper ca asta va repara curcubeul, ci doar ca se va oprii ploaia... Nu doar ca mi-a stricat curcubeul, dar ma raneste. Imi creeaza un gol in care toarna multa indiferenta si nu cred ca asta e o solutie pentru ceva.</span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><br /></span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;">E vara. Ploaia de vara face bine. Pentru multe. Si totusi vara apar cele mai multe curcubee, dar anotimpurile s-au dat peste cap si la fel si desenele mele, visele si sperantele... Sa inceteze ploaia sau sa-mi dea curcubeul...</span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><br /></span></span></span></div><div><span class="UIStory_Message"><span class="Apple-style-span" style="font-family:arial;"><span class="Apple-style-span" style="font-size:medium;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><br /><br /></span><object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/AKGpZuadMsA&hl=en_US&fs=1&"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/AKGpZuadMsA&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /></span></span></span></div></span>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-81434118612173042132010-06-21T08:33:00.000-07:002010-06-21T08:57:53.986-07:00Cosmar<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGag_ibBvSQ1CgJnP78j4bVVx-cottlbH1efCU4e-xczFtjuzVJ1CqCanWVCxeAtiXsPWXWc84mUHZ9kU6d9RJdrOKeC9dFnkbQkPtl305MiTCeqax0Z-Uc4pZZgl-3XY9b6ooiQRizcqr/s1600/Lecturi+la+miezul+noptii.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 234px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGag_ibBvSQ1CgJnP78j4bVVx-cottlbH1efCU4e-xczFtjuzVJ1CqCanWVCxeAtiXsPWXWc84mUHZ9kU6d9RJdrOKeC9dFnkbQkPtl305MiTCeqax0Z-Uc4pZZgl-3XY9b6ooiQRizcqr/s320/Lecturi+la+miezul+noptii.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5485256484826257042" /></a><br />Am visat urat. Iar. M-am trezit singura si speriata. De data asta am retinut cosmarul... Ramasesem singura si oarecum era vina mea. Mi-e greu sa recunosc ca e vina mea, dar se intampla si in realitate. Ma inchid, ma incui in carapacea mea si ma ascund de probleme. <div>Picaturi de <i>apa sarata </i>le-am varsat iar in perna mov... M-am saturat de tipete in jurul meu. Dupa atata timp cat eu eram dragonul, balaurul ce sufla foc, acum ma simt incoltita de atatea tipete.</div><div><br /></div><div>Am ramas copil si sufletul mi-l sfasie cine apuca. Fericirea mi-e data sa ma atate, sa ma amageasca. Un copil fara leagan, cu ochii mari si sclipitori de la...plans. Ma gandesc doar unde sa fug... ca cea mai mare lasa. Ma gandesc unde sa caut fericirea, pentru ca mi-e prea frica sa o descopar in jurul meu imperfect. Si cand te gandesti ca imi placea imperfectul...</div><div><br /></div><div>Mai am un an si as fi vrut sa fie "cel mai cel", nu sa imi doresc sa fug cat mai departe. Am mai fugit.. si a fost bine...la inceput. </div><div><br /></div><div>Traiesc in povesti ... Atatia balauri si vrajitoare si eu nu imi dau seama ce se intampla cu vrajile mele. Unde dracului sunt?? </div><div><br /></div><div>Suna atat de trist, dar sunt dezamagita... De mine si de restul...Dar mai mult de mine. Ar trebui sa pot face mai mult. Ar trebui sa imi zic ca pot muta muntii din loc si sa ma apuc de treaba, dar nu... ma inchid in carapace. Nu spun cand ma supar si de ce, ci doar sper sa treaca de la sine desi stiu foarte bine ca miracolele astea nu se intampla. Ma ranesc singura. Carapacea nu ma apara, ma raneste...</div><div><br /></div><div>Nu stiu sa imi cer scuze... Am orgoliul ala de neintrecut cica...Afla ca orgoliul asta a fost calcat in picioare de n persoane. Atatia Bau-bau...</div><div><br /></div><div><br /></div><div>N-a fost nimeni sa imi spuna ca a fost doar un cosmar...M-am trezit singura asa cum era normal si mi l-am derulat ca pe un cutit ce se rasuceste...</div><div><br /></div><div>Solutii? Nu acum...Mi-e prea teama...M-am trezit singura.</div>Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-67693010946202042662010-05-30T13:00:00.001-07:002010-06-10T14:20:51.475-07:00Ganduri din realitate<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA6AhuLbCxderPDQx2m86OUmB-Oip9WnaE5KolqHtwCzoU_TQZjk33MoN7_3nrmoC2zXIcK89xarcoI1GlwdbbsTnG0-kOy_11hQXwa_n5LiNMw02Gc9679qwwkdIlwueGPeMzznQucjmn/s1600/31103_126866594002776_100000383090966_194784_2515017_n.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 261px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA6AhuLbCxderPDQx2m86OUmB-Oip9WnaE5KolqHtwCzoU_TQZjk33MoN7_3nrmoC2zXIcK89xarcoI1GlwdbbsTnG0-kOy_11hQXwa_n5LiNMw02Gc9679qwwkdIlwueGPeMzznQucjmn/s320/31103_126866594002776_100000383090966_194784_2515017_n.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5481256704772498354" /></a><br />Am fost intr-un taram indepartat, un fel de Taramul de Nicaieri. Am stat printre nori, m-au tinut captiva in furtuni si alteori atat de aproape de soare, fara protectie. Norii sunt asa cum se spune; sunt pufosi. La inceput am crezut ca sunt din vata de zahar ars, ulterior am aflat ca praful de stele in contact cu aerul da nastere unor fulgi ce sunt atrasi si formeaza legaturi, astfel formandu-se norii.<br /><br />Poftim? Cine nu ma crede? Nu ma luati cu explicatii stiintifice. A mai fost cineva acolo? Ei bine, cine a mai fost sa ma contraizca. Eu i-as sugera totusi sa se abtina.<br /><br />Nu, nu l-am intalnit pe printu` din povesti. Sau poate nu i-am dat atentia cuvenita...Am crescut acolo, mi-am lasat visele langa stele si mi-am dat seama ca nu ma uitasem cu atentia cuvenita la pamant. Acum o fac. Cum?<br /><br />Mi-am dat seama ca suntem oameni, nu pentru ca gandim, ci pentru ca vrem atentie, vrem prietenie, iubire,sa fim apreciati. Altfel spus, nu putem trai solitari, avem nevoie unii de altii. Toti facem greseli mai mici sau mai mari, diferenta e ca unii si le asuma chiar daca nu le recunosc, pe cand altii le neaga complet.<br /><br />Inca n-am descoperit daca vreun sentiment tine pentru acel cliseatic "totdeauna". Mi-am spus si inca imi repet, sa profit de ceea ce imi ofera prezentul. Insa am un defect mai grav decat orice altceva: pesimismul.<br /><br />Mi-am schitat un plan. Are linii bine conturate, ferme. E mai mult fixat in dorinte, dar se sper sa imi reuseasca in cea mai mare masura...<br /><br />A venit vara, sper sa fie bine. Pentru tot. Mi-e dor de atatea lucruri si amintiri, dar mai ales oameni, insa uneori chiar e prea tarziu ca sa repari...<br /><br />Visele imi tin de foame, de racoare si de credinta....Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8539547268315331210.post-27067228248695715112010-04-09T15:47:00.000-07:002010-04-09T15:56:42.556-07:00Cand nu ai suflet, unde te duci?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo61jgqsQVmUON7Msldseg4iszqkn5WEOpfbPTmxjzhUinGdbEjM9Brr3H8B2H7ZOTj8asChD0MRBydJEXm8pCjFCoJBTL2b484JLpY7uN_a5hhyphenhyphenqnGFgy-c0o0jCjnhkrPhL_oT8fH8i1/s1600/driving.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 300px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo61jgqsQVmUON7Msldseg4iszqkn5WEOpfbPTmxjzhUinGdbEjM9Brr3H8B2H7ZOTj8asChD0MRBydJEXm8pCjFCoJBTL2b484JLpY7uN_a5hhyphenhyphenqnGFgy-c0o0jCjnhkrPhL_oT8fH8i1/s320/driving.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5458274813774868050" border="0" /></a>
<br /><meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 11"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 11"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5Cmirela%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><o:smarttagtype namespaceuri="urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" name="country-region"></o:smarttagtype><o:smarttagtype namespaceuri="urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" name="place"></o:smarttagtype><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if !mso]><object classid="clsid:38481807-CA0E-42D2-BF39-B33AF135CC4D" id="ieooui"></object> <style> st1\:*{behavior:url(#ieooui) } </style> <![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal">Lua tricoul albastru marin si tricoul alb urias in care dormea din dulap si le arunca in geanta XXL, portfardul avea tot ce ii trebuia(adica cele necesare, nu farduri si chestii de aratat misto ca sa fi agatata de misogini), iar portofelul cu toate actele necesare unui drum, era ca de obicei in buzunarul interior al gentii.
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p> <p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p> <p class="MsoNormal">Telefonul incepu sa sune, dar il baga frumos la incarcat si il aseza pe noptiera. O suna prietena ei, Carina. Pe Carina o stia dintotdeauna, iar pentru ea , dintotdeauna insemna de la 15 ani. La 15 ani incepuse o viata noua sau macar asa dorea sa creada. Stia foarte bine ca o sa se ingrijoreze, iar in final o sa ajunga sa o sune si pe vecina ei si colegii de service, mai putin pe mama ei… Oricum nu ii pasa, nu i-a pasat niciodata. Desi cu Carina parca era altceva.</p> <p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p> <p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">Incuie <st1:place st="on"><st1:country-region st="on">usa</st1:country-region></st1:place> si cu acelasi pas repezit cobori scarile, nu i-a placut niciodata liftul, avea claustrofobie. Masina era in locul ei de parcare, asa cum era si normal. Unele lucruri ramasesera totusi normale... Era 2 dupa amiaza, o caldura infernala si ea porni spre <i style="">nicaieri.</i> Mai mult ii lua sa iasa din urbea incinsa, decat sa ajunga in Taramaul de Nicaieri. Il numise asa impreuna cu tatal ei, pe vremea cand erau “exploratori” si se duceau la munte. Serviciul lui ii impunea numeroase deplasari,iar cele mai multe au fost in Taramul de Nicaieri.</p> <p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p> <p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">Drumul era ametitor prin copleseala caldurii si prin infinitatea pe care o crea. Ar fi putut sa planga, doar ca isi impusese cu mult timp in urma sa nu fie vazuta vreodata cu lacrimi in ochi, cu boabe mici de margaritar… Plansul era pentru cei slabi, iar ea trebuia sa fie puternica, sa ajunga sus. A functionat, planul ei de atunci se dovedise a fi cum nu se putea mai bun. Era<span style=""> </span>redactor-sef la propria ei revista. Pornise cu ea ea de la 0 si acum era cea mai vanduta revista. Nu degeaba era numita cea mai de succes femeie.</p> <p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p> <p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">Avea motive sa planga. Viata ei personala mergea extrem de prost. Familia era total inexistenta pentru ea, logodnicul il indepartase in patul secretarei, iar prietenele le ura pentru vietile lor perfecte. De si-ar fi facut timp sa mai iasa cu ele la cafenea, ar fi stiut ca nicaieri nu e totul roz. Ea insasi parea cu o viata perfecta si stia prea bine ca nu era asa. O invidia chiar si pe asistenta ei, pentru familia ce o avea si pentru cei doi copii. Ii era greu sa inteleaga cum putea sa aiba o familie asa frumoasa, cu un program atat de restrans. Avea acelasi timp liber ca si ea, iar ea nu avea deloc. Ii dadea numeroase sarcini chiar si pentru timpul liber. Ii placea sa faca rau oamenilor care lucrau pentru ea. Parea ca si cum ar plati si ei inima ei de gheata. Barfele despre ea spuneau ca si-ar fi vandut sentimentele si viata pentru o simpla inima de gheata, ca facuse pact cu diavolul. “Imaginatie, doar lucreza pentru o revista” si-a spus in sine si a continuat cu treaba. N-o miscau lucrurile astea, a chiar o alimentau cu energie. Asta si cafeaua.</p> <p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p> <p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">Cand cerul capata o culoare rozalie, drumul ei lua sfarsit. Isi lua geanta si cobori din masina. Cu pasi calmi si calculati intra in curte, iar cand ridica privirea spre casa o vazu pe Carina asteptand-o cu o cana de ceai verde.</p> <p class="MsoNormal">“Ma gandeam eu ca asta faci. Te asteptam de o jumatate de ora…” ii zise si o stranse in brate.</p> <p class="MsoNormal">Aici venea in fiecare vara si oricand sintea nevoia unei pause, era pensiunea ei preferata. Era locul amintirilor cu tatal ei, ii dadea un sentiment de putere, de dorinta de a merge mai departe cu capul sus. Se simtea imbarbatata de tatal ei. Era taramul de Nicaieri, locul perfect. </p> <p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p> <p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal">Ii povesti totul Carinei, iar aceasta o asculta intelegatoare.<span style=""> </span>Lumea spunea ca e o scorpie, Carina doar ca e cea mai buna prietena din lume. O lacrima curse pe obrazul ei, iar Carina i-o sterse. Tradarea schimba si o inima de gheata, iar o lacrima o poate topi.</p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p class="MsoNormal"><span style="font-weight: bold;"><a href="http://www.filledwithdreams.blogspot.com/">Blue</a> a vrut sa scriu despre cineva fara suflet si universul persoanei respective...</span>
<br /></p> Andru`http://www.blogger.com/profile/14011288646468435063noreply@blogger.com0