RSS

Demnitatea orgoliului?


E o granita subtire intre demnitate si orgoliu, insa ambele ne apartin in diferite proportii. Demnitatea ne ofera "coloana vertebrala", iar orgoliul putina sau mai multa, dupa caz, "impaunare". Nu strica sa ai un pic din una si inca putin din cealalta...Oricum trebuie sa avem habar de cat mai multe din jurul si interiorul nostru.

Cand vrei sa te intorci in trecut, undeva unde iti era bine, desi a avut un final urat, cine intervine si nu-ti da voie? Demnitatea sau orgoliul? Majoritatea imi spun ca sunt orgolioasa pentru ca pare ca nu iert niciodata. Asa sa fie? Sau fac asta pe buna dreptate si nu vreau sa am parte de aceleasi finaluri imbalsamate cu sare? Banuiesm ca se numeste egoism sau intemnitarea sufletului. Deci cum e moral? Datorita sau din cauza demnitatii ori a orgoliului nu ma mai intorc in trecut? Le las la o parte pentru o reincercare? Sau nici macar nu sunt implicate in alegerea asta?

Exista om fara demnitate sau orgoliu? In definitiv e mai bine si cu una, daca nu cu ambele. Din pacate, da... Un mare da. Orgoliul sau demnitatea nu te hranesc, nu iti tin de cald, de fapt nu primesti nimic de la ele. Asadar pentru unii e varianta simpla. Au si demnitatea si orgoliul, insa le ingroapa undeva adanc, caci le considera inutile.

La mine, orgoliul a intrat in sange, in orice fac si mai este numit, tot de altii, incapatanare. Ma ghidez dupa cateva principii, ce nu sunt batute in cuie la numar si care imi dau siguranta sufletului ca unele lucruri le fac in vigoarea unei moralitati de bun simt. Din bun simt o sa si pierd...Asa se mai spune, dar macar sa fiu impacata cu constiinta mea. In primul rand cu ea...