RSS

Ai putea sa taci


Nu cred ca ti-am spus, dar cateodata simt ca vreau sa ma schimb. Poate d`asta ti se pare ca sunt atat de dificila. Eu cred ca avem cu totii cel de-al saselea simt. E bunul simt. Stiu, au mai spus-o altii inaintea mea, dar nu o cred multi. Deci, m-am exprimat gresit. Reiau. Eu il cred pe cel ce a spus ca fiecare avem al saselea simt, bunul simt. Si acum urmeaza partea a doua, la unii lipseste cu desavarsire. Spun asta, pentru ca stiu ca si ei vor citii, dar din pacate nu se vor simtii. (ca de obicei ironica, special pentru anumite persoane).



Am aberat cam departe, imi cam sta in fire. Am aberat in felul asta, din cauza(pentru unii poate fi datorita) starii mele actuale.


De obicei, pare ca am nevoie de parerea celor din jur. Ceea ce incerc eu sa fac este...opusul. Am nevoie sa vad parerea lor, ca sa ma testez. Sa fiu sigura ca decizia mea e stabila si ca ei nu mi-o pot schimba nicicum. Nu sunt ca tine, sau ca ea, asa cum nici tu nu esti ca mine sau ca el. Timpul trece repede, eu incerc sa te ignor, si uneori mi-e extrem de dificil, dar asta fac de obicei: te ignor.


Am nevoie ca tu sa taci. EL tace pentru mine si nici macar nu trebuie sa ii spun cand. Vorbesti in plus, desi nu ti-o cer si ma deranjezi, dar nici macar nu realizezi...sau nu vrei. Nu vezi ca te las in pace cand aberezi? Nu vezi ca trebuie sa fii singur si totusi inconjurat de multe? Nu vezi ca ne mintim singuri, zilnic si degeaba? Acum o sa spui ca sunt prea pesimista. Si ce daca? E starea mea actuala si in plus nici macar nu ti-am cerut parerea. Toate trec si masca mea te va pacali la nesfarsit si nu doar din cauza mea, ci si pentru ca te complaci in situatie.

Cred ca am spus destul si totusi deloc. In final, nu ai inteles absolut nimic, dar cel putin eu cred ca am scapat de cuvintele astea ce se plimbau ametindu-ma de cateva ore incoace. Nu sunt negativista, sunt doar neechilibrata si vreau un gram de noroc sa il impart in toate. Nu vreau nimic, dar si de toate. Sunt pe dos, vad ca realizezi, dar incepe pur si simplu sa nu mai imi pese si crede-ma ca face parte din prima reteta a fericirii mele ciudate. Tu poate nu ai nevoie de ea, caci e doar a mea.