RSS

O sa se schimbe, o sa plec, o sa....


As fi vrut sa scriu de atat de multe ori despre ce s-a intamplat, sa scriu ce simteam si mi-a fost imposibil. Sunt mai confuza ca niciodata in toate aspectele, dar intr-o anume ironie-fericita. Nu mai stiu ce vreau neaparat, dar parca vad totul mai limpede. Am sufletul inca trist, dar par fericita cu multe lucruri de care sa ma bucur. La urma urmei si am de ce sa ma bucur, doar ca raman o ciudata ce cauta ceva ce nici macar nu stie. Sunt inconjurata de ironii.

Sunt mai rea, mai rece, mai dura, mai analitica, desi stiu ca par un copil cu un zambet adorabil. Si-asa sunt, intr-un fel. Copil oricum raman prin incapatanarea mea, uneori fara sens, ce mi-a stricat si mi-a aranjat anumite caramizi in temelia la care inca lucrez.

Nu prea ma mai gandesc la viitor, nu cum o faceam. Stiu ca o sa fie grozav de ciudat, si il las cu treaba lui. Am o treaba cu prezentul. Insist pe prezent, caci el m-a scos din lacul in care fusesem parasita(si inca sunt). Ma schimb atat de mult si la asta lucreaza prezentul. La inceput il invinovateam pe el si pe toti cei ce pareau ca se joaca cu mine, cu sentimentele mele, dar am avut nevoie de o saptamana departe ca sa imi dau seama ca totul vine in pachetele. Pachetele de plansete, de zambete, de fericire, de drama, de nebunie, totul e de cum le desfaci, de cum vrei sa le primesti.


Nu mai vreau nici print, nici prieteni adevarati, nici ... De fapt, treaba sta asa. Am prietenii speciali pe care vreau sa ii numar pe degetele de la o mana prin prisma prieteniei ce audovedit-o, iubirea o sa ma gaseasca la timpul potrivit poate, daca nu, oricum fericirea o gasesc oriunde atat timp cat imi doresc.

E ciudat, dar sunt in tranzitie spre optimism. Un optimism ciudat, ca si mine, caci pesimismul nu are cine sa mi-l scoata, in afara de copilul cuminte din mine. Am sa ma uit in urma, cum am facut de curand, si am sa zambesc la tot ce s-a intamplat, la tot ce m-a durut, o sa zambesc inzecit pentru fiecare lacrima.

Inchid ochii in continuare, cand imi permite timpul, caci visele trebuie sa ma scoata din incurcatura. Sau poate las valul vacantei sa ma duca in continuare unde poate. Totul e sa vreau si o sa se indeplineasca.