RSS

Bilanţ


Când eram mică nu pricepeam cum poţi uita momente din viaţă. Cum poţi uita momente relativ simple, dar care te-au umplut de fericire şi pe careai spus că n-o să le uiţi. De frică să nu păţesc aşa ceva am început să îmi păstrez amintirile sub orice formă palpabilă, poze, bileţele, ambalaje, scrisori, cuvinte scrise cam pe orice.

Uneori mi se pare inutilă toată munca asta. Nici n-o să mă uit vreodată peste tot maldărul de amintiri, căci oricum le voi reţine cel mai bine pe cele care mi-au pătruns inima. Uite ce sentimentală sunt! Nici aşa nu-i bine, zău!


Peste el nu vroiam să trec, căci ştiam că astfel voi uita povestea. Nu vreau să ajung să nu-mi amintesc totul din basm. E ce mi-a rămas, deşi are partea neagră de asemenea... Mă ţine legată de el . E normal cred, deşi mi-aş dori să nu mă mai doară aşa de tare uneori... A fost uriaşă la început, şi ce-i drept...a mai scăzut. Durerea zic... O simt, după 6 luni. În fond "Ce contează timpul?".



Am multe amintiri. Slavă Domnului! Mă pot uita liniştită în spate şi să-mi doresc să mă mai întorc, dar priveliştea din faţă e absolut încântătoare prin mister. Sunt căzută în puţul melancoliei, la sfârşit de 2010. Urmează un an dificil, iar la sfârşitul lui sper ca linia să mă satisfacă pe orice plan. Scorţişoara mă ţine în Crăciun, deşi amintirile sunt mai şmechere...

2010 m-a învăţat multe. M-a învăţat să-mi doresc mai mult, căci pot avea ce îmi doresc. Mi-a arătat că basmele alea ale mele pe care le visam cu ochii deschişi pot fi reale. Mi-a arătat că prietenii adevăraţi trebuie neapărat să treacă prin testul timpului ca să aibă dreptul la acest rang. Mi-a şoptit că sunt o norocoasă şi mi-a arătat de ce...


Maturizarea asta subtilă a tras o linie importantă la finele acestui an. Ambiţia şi egoismul trebuie să meargă mână-n mână. Inocenţa trebuie s-o păstrez undeva bine astfel încât, atunci când duc dorul copilăriei să îmi aline suferinţa măcar puţin. Ne schimbăm mereu, deşi Tibi nu crede... Dacă nu ne-am schimba am fi plictisitori într-un oareşce final, dar vezi tu... Asta ne face sa nutrim iubirea unii pentru alţii... Suntem diferiţi, în cel mai pozitiv mod desigur.

În final îmi doresc tot un an plin, căci nu merit bun sau rău, ci doar plin! Pentru restul nu mai vreau nimic, să pună mâna să îşi dorească! Vreau mai multă zăpadă şi linişte în absolut toate sensurile cuvântului.