Bilanţ

Când eram mică nu pricepeam cum poţi uita momente din viaţă. Cum poţi uita momente relativ simple, dar care te-au umplut de fericire şi pe careai spus că n-o să le uiţi. De frică să nu păţesc aşa ceva am început să îmi păstrez amintirile sub orice formă palpabilă, poze, bileţele, ambalaje, scrisori, cuvinte scrise cam pe orice.

Uneori mi se pare inutilă toată munca asta. Nici n-o să mă uit vreodată peste tot maldărul de amintiri, căci oricum le voi reţine cel mai bine pe cele care mi-au pătruns inima. Uite ce sentimentală sunt! Nici aşa nu-i bine, zău!

Peste el nu vroiam să trec, căci ştiam că astfel voi uita povestea. Nu vreau să ajung să nu-mi amintesc totul din basm. E ce mi-a rămas, deşi are partea neagră de asemenea... Mă ţine legată de el . E normal cred, deşi mi-aş dori să nu mă mai doară aşa de tare uneori... A fost uriaşă la început, şi ce-i drept...a mai scăzut. Durerea zic... O simt, după 6 luni. În fond "Ce contează timpul?".

Am multe amintiri. Slavă Domnului! Mă pot uita liniştită în spate şi să-mi doresc să mă mai întorc, dar priveliştea din faţă e absolut încântătoare prin mister. Sunt căzută în puţul melancoliei, la sfârşit de 2010. Urmează un an dificil, iar la sfârşitul lui sper ca linia să mă satisfacă pe orice plan. Scorţişoara mă ţine în Crăciun, deşi amintirile sunt mai şmechere...

2010 m-a învăţat multe. M-a învăţat să-mi doresc mai mult, căci pot avea ce îmi doresc. Mi-a arătat că basmele alea ale mele pe care le visam cu ochii deschişi pot fi reale. Mi-a arătat că prietenii adevăraţi trebuie neapărat să treacă prin testul timpului ca să aibă dreptul la acest rang. Mi-a şoptit că sunt o norocoasă şi mi-a arătat de ce...

Maturizarea asta subtilă a tras o linie importantă la finele acestui an. Ambiţia şi egoismul trebuie să meargă mână-n mână. Inocenţa trebuie s-o păstrez undeva bine astfel încât, atunci când duc dorul copilăriei să îmi aline suferinţa măcar puţin. Ne schimbăm mereu, deşi Tibi nu crede... Dacă nu ne-am schimba am fi plictisitori într-un oareşce final, dar vezi tu... Asta ne face sa nutrim iubirea unii pentru alţii... Suntem diferiţi, în cel mai pozitiv mod desigur.

În final îmi doresc tot un an plin, căci nu merit bun sau rău, ci doar plin! Pentru restul nu mai vreau nimic, să pună mâna să îşi dorească! Vreau mai multă zăpadă şi linişte în absolut toate sensurile cuvântului.

A venit toamna, a trecut timpul

Au trecut trei ani, l-am inceput pe al patrulea. Ma uit in urma si sunt atatea amintiri, incerc sa le reiau ca sa ma binedispun si niciodata n-am timp: creez alte si alte amintiri.

Am iubit aproape-n fiecare an. Uneori mai mult, uneori din greseala, dar intodeauna a fost suficient cat sa amprenteze o perioada. Cineva iubeste mai mult intr-o relatie,iar asta am vazut mereu.

Urc scarile astea ciudate si-mi aduc aminte ce greu le urcam in urma cu trei ani. Sunt inalte si oblice, inca obosesc, dar parca e mult mai usor. Imi aduc aminte de prima lucrare de la istorie, din clasa a IX-a. Azi am dat alta si-a fost atat de diferit. E ceva firesc, dar amintirile-s ciudate. Orele de franceza de cand eram boboaca si-acum profa a facut schimb de roluri cu bobocii.

Camera 8, etajul 2si 3. Pe rand, desigur! Clasa a IX-a sau Polul Nord, clasa a X-a sau Conflicte interne, iar a XI-a - Distractie continua si garantata. Hmm, si a XII-a de ce va fi patata?

Mi-aduc aminte de mine si de restul, iar trei ani parca ne-au schimbat radical, desi esenta-i aceeasi. Nu-mi placea de mine atunci, dar parca nici acum nu-i bine. Caut o formula si n-o caut unde trebuie. Incerc gandirea pozitiva, dar am nevoie de o pauza speciala si se lasa asteptata...

A venit frigul cu un cadou numit raceala, au venit ploile si-o sa imi aduca tristete si teama. Dau vina pe anotimp, insa migrena mea continua are alta cauza. Mi-e dor de multe, dar amintirile-s amintiri! :)

Sa stii ca...

Nici nu te urasc... Nici macar nu ma mai doare. Ce simt? Iti spun asa, pe rand: indiferenta, scarba, mila. Stiu ca cele din urma nu se combina prea bine cu indiferenta, dar nici nu ma chinui ca sa fiu scarbita de tine...

Cum sa spun mai pe scurt? In viata trebuie sa fii dezamagit si de persoanele in care ti-ai pus increderea in mod gresit, si sa fii placut surprins de persoanele in care n-aveai incredere...

Timpul si faptele imi triaza prietenii. Suna ca si cum mi-ar parea si rau... Intr`un fel, care e majoritar, ma bucur pentru ca eu nu stiu sa am descotorosesc de cei ce nu-mi vor binele, dar se pare ca vorba aia ca orice se intampla cu un motiv se aplica intocmai.

O sa uit cat mi-a pasat, o sa uit tot ce mi-ai spus- oricum nu mai stiu multe, o sa sterg cat mai mult din amintirile alea si-o sa am parte de o consolare speciala. Persoanele care isi vad de treaba lor si care nu si-o cauta cu lumanare unde nu trebuie,au prietenii aia speciali si calumea...

O dadui in frustrare.... Sunt o persoana foarte colerica si ma enervez destul de usor, dar am inghitit suficiente tocmai cu gandul de a imi controla emotiile de genul negativ.

Vreau sa-ti mai spun ca incep sa descopar fericirea dintr-o plimbare, dintr-un fum aruncat langa gard, dintr-o cafea, dintr-un zambet sincer,dintr-o carte imprumutata, din covrigii aia calzi de la colt, din drumul pana colea cu un prietem, din bere cu fetele, din filmul ala nevazut, din atatia ochi frumosi si sinceri, din lucrurile simple si n-o descopar singura, ci cu ajutorul prietenilor. Da, da, inca mai am... Surprinzator, nu? Dupa atatea faze de cacat, chiar e surprinzator... Si pentru mine.

Sunt mai ciudata, dar mi-e atat de biiiine... Pentru cei ce nu inteleg ii sfatuiesc sa inceapa sa sadeasca incredere in oameni, o sa invete multe dupa ce isi vor lua atatea suturi in cur si atat de putine recolte frumoase... Dar eu zic ca la final, atunci cand stai sa asterni pe foaia virtuala, totul capata un sens, iar faramele de regret dispar, pentru ca recolta aia mai mica umbreste, eclipseaza chiar amintirea urata si tot ce te-a durut.

Pastreaza`ti surasul pentru cand ma vezi, da-mi inca o imbratisare in care sa ma afund linistita, da-mi incredere ca eu am pierdut-o cu atatia ciudati si nu uita ca eu nu ma mai schimb in mai prost, in mai bine- te asigur!

Despre prietenie si despre ele

Un subiect destul de delicat  pentru mine, deoarece prietenia e o "chestie" mai importanta, care e alcatuita dintr`o gasca de fete tampite(ca doar cine se aseamana se aduna, sau nu?!).

Le-am gasit sau ele m-au gasit pe mine, poate atunci cand aveam mai mare nevoie.  O diferenta ar fi, faptul ca le-am descoperit treptat.  Un inceput nou, un oras nou, un tot nou, dar totusi persoane diferite firii mele ce au stiut cum sa inteleaga un copil visator.

Le consider prietene dupa atatea certuri tarzii uneori si dese cateodata, dupa atatea lacrimi de fericire cat si de tristete, dupa atatea glume fara sens pentru altii, dupa atatea plimbari, destainuiri si imbratisari.

Nu ma aseman cu niciuna si totusi asta le face speciale pentru mine. Cu ajutorul lor iau cele mai importante decizii(aici contribuie si telefonul si cartela incarcata mai des). Cu ele ma bag in belele, dar tot ele sunt si cele ce ma scot sau mai bine zis iesim impreuna din incurcaturi.

Nu toate prietenele mele fac parte din mica gasca aiurita si visatoare in care, cica, ma aflu, dar toate prietenele mele ma sustin in orice idee(daca e buna) si cel mai important, toate imi accepta firea mai dificila si noncomformista.

Sunt cele mai nebune fete, sunt cele cu care ma distrez intotdeauna, ele sunt cele ce ma cunosc chiar si atunci cand incerc sa ma prefac. E adevarat ca nu ma pricep la asta, dar pe ceilalti ii pacalesc, iar faptul ca ele au ajuns sa ma cunoasca e mai important. 

• Rozina. Un nume mai rar si atat de special, un nume care dezvaluie o fata cu "nevoi speciale". Distanta intre mine si ea nu conteaza niciodata, chiar daca ea e la mare si eu acasa, chiar daca eu la tara si ea la munte, deoarece telefoanele ne tin mai aproape decat kilometrii. Suntem atat de diferite si totusi asta nu conteaza, deoarece eu tot am devenit"ursuletz" pentru ea, iar ea fata care ma uimeste si pe care o iubesc. De fapt eu le iubesc pe toate, dar lista nu s-a terminat!

• Anca. Blonda mea scumpa si frumoasa si cu ochii ca marea. Ti-am mai spus ca ai si scoici in marea ta unica, da? E cea mai calma persoana si intotdeauna intelege de ce gresesc voit. Intelege fiecare boacana si ma iarta pentru prostii si nesimtiri. I-am promis ca vom ramane prietene si peste ani si noi doua stim ca se poate.

• Denisa. Creatza noastra mereu pusa pe fapte mari. Pot sa spun doar ca persoana cu atat de mult tupeu adunat in unele momente, nu am vazut. Mi-a dat din curajul ei si mi-a aratat cum este un Taur adevarat. Suntem aceeasi zodie si d`asta ne furam cuvintele din gura, d`asta ne certam repede si tot d`asta ne impacam fara prea multe cuvinte ci doar cu ajutorul unei Blonde calme. 
• Lavinia. O bruneta cu un nasuc mic si carlionti care la viata lor au fost indreptati mult cu placa. Ea e mami mea, desi pot sa spun ca si eu am grija de ea intocmai ca o mamica. Lavinia a fost cu capul pe umeri si ne-a scos din belelele de copii natangi in care Camera 8(Anca, Denisa si cu mine) se baga. E mai emotiva si mai traznita, asa cum ii si trebuie unei fete care sa imi fie prietena. Toate sunt asa, insa fiecare in felul ei.
• Alecsandra. Nu ii spun niciodata pe nume si nici ea, ci doar Cole una alteia. Am fost colege de banca un singur an, dar in ciuda timpului s-a legat o stransa prietenie. E singura persoana din Univers cu care nu m-am certat(si e straniu lucru). Nu pot sa imi explic de ce, dar niciodata nu am ridicat tonul la ea. A fost alaturi de mine la primele lacrimi de fericirie, pe care , sincer, nu credeam ca o sa le am(mi se parea imposibil sa plang de fericire).
• Amalia. Sau Zuzi. Nu e nici macar la mine in clasa, sau in camera sau undeva. E doar in oras si la clasa vecina, ca si Piticu` (Denisa). Nu stiu cum am ajuns sa ma imprietenesc cu cele doua, nu avem lucruri atat de in comun, dar le gasim si le coloram, exact asa cum ne place mai mult. Tin la ele ca sunt nebune si ca imi vad si calitatile, dar si defectele.

• Alexandra. Nu suporta sa i se spuna Alex, e mai irascibila ea de felul ei si d`asta ne batem cam des. Sigur ca urmeaza intrebarea"Poi si cum dracu` sunteti prietene?". Si raspunsul...."Cine se tachineaza se iubeste.". Ehh, nici chiar asa ca doar nu ne-om certa tot timpul si nici bataia nu ne ocupa foarte mult timp. Copilul asta a reusit sa imi castige increderea prea repede, iar asta e un lucru nou pentru mine, poate si d`asta o iubesc.

A fost o scurta prezentare a fiecareia, dar sunt multe povesti in spatele fiecarui nume si in spatele numelor noastre adunate in vreun parc, clasa, bar, camera, apartament, de asemenea. Sunt frumoase toate si destepte(logic) si mi-au fost alaturi cand a fost nevoie, asa au ajuns in camera speciala din inima mea si niciodata nu le-am dus in camara, ci doar i-am tratat ca pe musafirii mei iubiti.

P.S. Trimit leapsa catre Pitic(Denisa) si catre Alexandra.