RSS

Despre fericire


Intr-o lume in care magia si visele sunt ceva doar de vis, in care realitatea ne mananca zilele la propriu, ce castig are misterul fantasticului, basmul ?
Daca ai avea posibilitatea de a alege intre o lume in care fericirea ar fi primordiala, doar fericirea ta, unde egoismul tau nu ar rani pe nimeni si nimic, si intre realitatea in care lupti pentru clipe de fericire, pentru cate un ragaz de liniste ce ai alege? Sincer...

Fericirea, ca toate celelalte lucruri de altfel, este o sabie cu doua taisuri. Fiecare lucru ce implica alegeri are doua taisuri... Fericirea e relativa pentru fiecare. Fericirea completa plictiseste... Omul este o fiinta ce se plictiseste, omul modern cel putin. Fericirea pentru toti e ceea ce capeti dupa multa suferinta. Ce capeti prea usor nu multumeste. Asa e omul.

Fericirea mea e inca in stadiul copilariei. Un leagan ma multumeste mai mult ca o bijuterie. O ciocolata ma multumeste pentru o zi intreaga. Depinde de ciocolata. Cica ar fii vina ingredientelor, pentru ca sunt diverse substante chimice ce produc la nivelul creierului anumite secretii ce provoaca senzatia de fericire. O prostie! Zau! Mama ei de stiinta, cine se mai gandeste ce substante are ciocolata, cand are un gust atata de bun?

Suntem responsabili de fericirea noastra, si de ce nu, uneori si de a altora. Mie mi se pare urat ca fericirea cuiva sa depinda de mine, sau a mea de altcuiva, dar suntem oameni, traim in societate, iar societatea e legata tocmai de legaturile interumane. Zic eu...

Starea mea e dupa cum bate vantul, si nu intotdeauna adie. Stiu ca aici pare ca intotdeauan e furtuna, dar sa zic ca eu sunt mai egoista cu primaverile mele si nu le impart aici. M-a si intrebat cineva daca sunt egoista... Am zis ca nu, dar in contextul ei n-am mintit. In cazul asta sunt egoista...

Fericirea din lucrurile marunte valoreaza mai mult decat cea cautata in persoane, in actiunile lor. Prefer fericirea vatei pe bat, decat cea a unei prietenii... Prima tine putin si ma multumeste, nu ma dezamageste deloc, a doua in schimb e mereu cu suisuri si coborasuri...


Inca spun prostii...