Povestea cliseu

Ploua. O umbrela verde incerca sa alunge ploaia printre atatea blocuri gri. 

Mergea cu pasi grabiti. Parea in intarziere, si mai parea si cunoscuta. Cu ochii in pamant si grabita, cu parul ciufulit si geanta mare la brat provoca un deja-vu.

-Buna, nu te supara, imi pari cunoscuta.Ne-am mai intalnit pe undeva?

-Buna,nu cred. Ii raspunse cu ochii impaienjeniti de lacrimi si foarte tristi. 

-Scuza-ma ca te intreb, ai patit ceva?

-Uhmm, mi-a intrat ceva in ochi. Stii tu, cu orasul asta mi-ar fi si imposibil. Si un suras intarziat ii picta buzele.

Primi raspuns cel mai nou zambet, un zambet fara implicatii, un zambet doar pentru ea.

Isi sterse lacrimile si persoana din fata ei prindea un contur mult mai clar. Era un baiat cu ochii negrii si blanzi, par castaniu ravasit si inalt, de fapt arata destul de bine, se gandi.

-Scuza-ma, eu trebuie sa plec. Intarzii la facultate si ...intelegi.

-Da, desigur, dar daca nu te deranjeaza te-as putea duce eu mai repede.

-Multumesc. Sunt in intarziere si d`asta ...

-Nu e nicio problema.

*************

-Merci ca m-ai adus.

-Placerea a fost a mea.

Un zambet mult mai cald, drept multumire i se pare si lui de ajuns. Cam grabita, sau mai bine spus repezita a fugit si in cateva clipe s-a amestecat printre multimea de studenti. Ploaia facuse loc unui curcubeu si se anunta o zi cu multe raze de soare.

Mapa...mapa roz, probabil e a ei.

A uitat-o si probabil asta inseamna ca drumul nu s-a oprit la facultate. Trebuie facut ceva pentru mapa. Era frumoasa totusi...ca ultim gand.

A fost o data...

... un magician.Asa. Poi acum as cam vrea sa iti spun o poveste aparte. E posibil sa nu-ti placa, iar unul din motive va fi ca sunt o povestitoare tare nepriceputa. Ma voi stradui si vei vedea cum fac si eu o magie de intensitate mai mica, dar chestia e ca le am si eu cu vrajile, corect? Nu prea ma crezi. Binee...

Magicianul nostru, dintr-o multime nu stiu daca l-ai recunoaste. Sincer, nici nu prea stiu de unde are darul asta. Face niste vraji mai speciale, as spune ciudate. Mie mi se par bune, dar e doar opinia mea. Stai linistit, nu are nicio bagheta si nici palarie. Face el cum face si nu prea te poti ascunde vraja lui, dar e cazul sa fii un subiect aproape pe masura asteptarilor sale. Nu stiu nici ce standarde are, dar ii place sa se joace cu vrajile si cu tine. Daaa, si cu tine, caci cu tine face vraji atat cat poti tu. Tu decizi daca renunti. Te-ai putea pierde, dar nu-ti fie teama, e destul de inofensiv cu tot cu magia lui.

Ai putea crede ca e o magia cam ieftina ceea ce face el. Poi da, ai putea, dar daca ai deschide ochii ceva mai bine ai vedea ca nu prea mai gasesti asa magicieni sau cel putin amatori.

Cum face? Nici eu nu prea ii cunosc secretul, dar incearca sa fii un pic istet si ceva mai mult atent caci nu sti cum vei cadea in capcana. Si nu, nu e din alta lume( tara), e aici, aproape.

Probabil te-am plictisit, te-am avertizat ca nu ma pricep la povesti atat cat mi-as dori.

Cum? De unde il stiu? Nu cred ca il stiu prea bine sau prea mult, cert e ca am furat un pic, dar ceva bun cred eu si m-a invatat fara sa vrea. Ce m-a invatat? M-a invatat sa-ti spun, ca poate totusi iti va placea si sa nu imi fie teama de ce vei gandi pe urma, ca poate nu e chiar atat de negru dracu`. Ai spune ca e un magician bun, dar raul nu il vezi niciodata de la inceput. Nu vreau sa-ti spun nici ca e rau, ci doar imprevizibil.

Nu prea vreau sa-ti spun restul povestirii si stiu ca asta ma va face o povestitoare si mai nepriceputa, dar vreau sa mai pastrez un secret si pentru mine. Tu, ca cititor cu multa imaginatie si cu o frumoasa curiozitatea, o vei face tu cum vei vrea. Sa nu-ti fie teama ca nu va iesi o poveste fericita, trebuie doar sa fie o poveste reala cu stropul ei de magie imprevizibila.