Uraganul meu

If you`re going through hell, keep going...

Imi inabuse energia. Imi reduce gandurile la unul singur: " De ce s-a schimbat totul?". Ok, recunosc, uneori sunt o persoana rece si ma comport urat, poate din cauza orgoliului ce urca chiar si pana la ceruri.

Rulez povestea in franturi la nesfarsit. Unde am gresit? Trebuia sa nu fiu eu? Ce rost ar mai fi avut povestea asa? Asadar, acum am ramas doar cu povestea si trebuie sa ma conformez. Trebuie sa-mi canalizez gandurile si energia spre visurile singulare, ce stau in persoana mea. La visele in echipa mai am de lucrat...

Cum sa-mi schimb firea? Pot sa ma prefac ca mi-e bine, sa rad cum n-am mai ras, sa dansez pana imi distrug talpile, sa beau desi nu mai pot, sa ascult muzica desi ma doare. Pot sa fac astea si multe altele, dar sufletul meu NU poate fi pacalit:). Pur si simplu, nu accepta ca ceea ce parea ca se completeaza, timpul, locul, persoanele ce erau dintr-un puzzle pierdut au fost trimise in cutia timpului, ca restul. NOI nu faceam parte din restul, eram intr-o atemporalitate continua...NE faceam povestea dupa un model propriu, nu dupa restul.

Poate teama asta a mea, ce-mi cuprinde mintea la nesfarsit reprezinta teama ca VEI fi ca restul. Te voi putea rani ca pe restul? Voi vorbii cu tine ca si cu un oarecare? Inca nu pot sa mut linia in fata ta, linia ce ma desparte de restul..

Atata uragan intre gandurile mele si totul a pornit de la tine, dintr-un loc paradisiac, dintr-o insula...

Vara asta

O stare de inceput de vacanta ma cuprinde si imi canta ceva despre dor de duca si asteptare.  E prima saptamana dintr`un sezon mai static si amabil cu mintea mea nehotarata. Un telefon suna cam din jumate in jumate de ora, semn ca isi mai aminteste lumea de mine. O carte ma asteapta deschisa pe pat, dar stie ca un dor de atunci, din iarna mea m-a cuprins. 

Nu vreau intrebari, mi-e teama poate pentru ca nici nu am raspunsuri. Sunt doar sentimente inexplicabile.  Vreau un pahar mare de limonada si un baton de ciocolata. 

Multumesc! Le multumesc lor ca ma suporta cand sunt o nesimtita aiurita. Nu spun ca regret ca sunt asa,  ci doar ca nu-s usor de suportat. Si asta reprezinta un raspuns la mai multe intrebari.

Poti sa imi spui absolut orice, sunt atat de calma si indiferenta ca te ignor ca si cum n-ai fi. Azi e mai usor si sa visez. Azi sunt mai altfel si nu vreau sa stric totul, dar stiu ca ghiveciul meu de propozitii se strica repede sau chiar il stric de la inceput.

O salata de emotii felurite o sa am la inceptul toamnei si o voi pastra pentru cat mai mult timp. Vreau insa sa fie dulce, asa cum imi place mie.