Nimic.

Cu un suflet de copil nu te joci... Nu cum ai facut tu. Nu poti sa il amagesti, iar apoi sa ii tai firul de care s-a agatat. Bine, poti sa faci asta, dar cred ca nu e moral...

Dar cred ca nu stiai ca faci atata rau...In fond, suntem toti niste copii, iar dragostea... dragostea adevarata nu e pentru copii... Copii se joaca cu orice, iar dragostea nu e o exceptie...

Nici macar nu stim ce vrem, nu vezi cat de confuza sunt eu acum?

Trebuie doar sa ma vindec, dar n-am nici cea mai mica idee cum o sa fac asta... Plang, plang fara sa ma pot opri si inca nu am ordine in ganduri...

Nu vreau nimic... In curand vine anul nou si se termina si vacanta si n-o sa mai pot plange si n-o sa mai pot sa uit ca am atatea de facut... Nu vreau cadouri, nu cred ca m-ar bucura ceva acum. Nu exista cadou sa ma faca fericita, ci doar cele ce aduc iluzia zambetelor...Ce o sa fac? O sa imi maschez iar lacrimile? Ce fond de ten ar fii bun sa imi pun zambete?...

Maine o sa fie nevoie sa ma prefac... Ca totul e bine, ca plang doar pentru un film, ca sunt doar obosita... Apoi or sa inceapa sa dea cu paru`, ca a fost asa si pe dincolo, pentru ca toti sunt in masura sa dea sfaturi care mai de care.

Urasc sa nu stiu ceva... Orice... Eu sunt cea care trebuie sa stie tot, d`asta mi se fac atat de greu surprizele. Oricum ma prind repede...

Macar am o decizie luata... Sa nu mai aud de povestile de dragoste perfecte, dar nu asta e decizia... Decizia e sa nu le mai cred. De ce mintiti ca va intelegeti de minune si ca e totul perfect? Stiti ca nu e asa, doar ca va e teama si voua la fel ca si mie... Eu am dorinta sa recunosc cand nu e totul verde, voi doar mascati totul in roz... Ok, ok, mai sunt si exceptii...

Tare mie frica de ce am facut... Cred ca l-am ranit, fara sa vreau... Stiam, dar nu pot sa explic... Simteam ca trebuie sa stie si asta, desi intelege gresit... Sa treaca timpu` si o sa ii explic concret... Daca o sa pot...

Trebuie sa ma linistesc...

Nu vroiam

Iar am sentimentul ala de adult ratat. Adica prin definitie adultii sunt ratati pentru ca nu vad ceea ce conteaza, esenta, ci cauta mereu aparenta

E sentimentul ala care apare dupa ce te trezesti din vis sau sa-i spun minciuna? Cat sa te minti? Cat sa zici ca nu-mi mai pasa? Cat de mult sa ajung sa-mi cred minciuna? Cat sa cred in iluzia ce mi-am creat-o, ce am dorit-o?

Si acum sa-mi spuna cine intelege... Ca eu nu pot sa inteleg cum sa te minti in halul ala... In halul in care am facut-o eu...

Am renuntat la atatea si mi-am facut rau singura dorindu`l mereu in viata mea intr-un fel sau altul. Si spuneam ca ma bucur ca nu mai vorbim, ca nu mai stim nimic unul de altul... Cum am putea? Prin mesajul pe care l-am trimis de ziua lui? De ce, ca sa vad ca el nu stie cand e Sfantul Andrei? Sunt chestii care le stiu si pe care nu le-am rumega la timpul potrivit si poate ca imi pare rau... Imi pare rau ca mi-am facut rau singura, caci nu e vina nimanui pentru nimic. Sunt unica responsabila de tot ce imi doresc... Si nu, nu-mi pare rau ca nu mai vorbim, ca nu mai stiu nimci de el, ca nu ma mai suna, chiar daca uneori asa pare... Eu am facut tot ce am putut, am facut mai mult, am incercat sa ma reindragostesc, am incercat sa uit tot si aproape ca reusisem, ma dusesem cu minciuna departe, nici nu mai visam...

Dar poate toate acele cosmaruri erau un semn ascuns, cum ca n-am cum sa-mi uit trecutul si greselile...Pentru ca asa e, acum totul mi se deruleaza si doare...

"Esti nebuna!" ... Poate ca sunt, dar nici nu pot sa ma schimb.

Poate ca greseala mea cea mai mare e ca nu incerc sa ma prefac, decat fata de mine insami... Nu-mi place sa ii mint pe cei care ii ador, pe cei la care chiar tin, pe cei care imi sunt alaturi constient sau nu...

Nu-mi place partea asta... E partea in care eu nu inteleg nimic si mi-e frica de cine sunt...

De obicei nu-mi fac angajamente pe care stiu ca nu le pot face... De exemplu nu ma aventurez in relatii, pentru ca stiu ca nu-s capabila sa impart...N-am incredere in ei, de obicei...Dar am avut noroc...Am dat peste un El caruia i-a pasat poate ceva mai mult decat ...Stiu eu...

Nu e drama, nu-mi plang de mila, dar vreau sa-mi amintesc... Chestiile astea o sa le mai gandesc, acum ele sunt in stare bruta si nici nu cred ca realizez prea mult ce scriu, dar pentru mine e o eliberare de minciunile in care ma afundasem....

Deci cum am putut sa il mint in halul ala? Nu facuse nimic, doar ca aparuse la momentul potrivit, dar in situatia nepotrivita ca sa zic asa...Ca si mine , de altfel...

Si ar intelege gresit, totul. Nu e ca si cum ar fi fost ceva de umplutura, ca sa uit de un el mai vechi...Doar ca a fost prapastie momentul in care l-am gasit... Sau mai bine zis... In care am fost de acord cu gasitul asta...

Ma bucur sa spun ca mai sunt oameni... Adica cei care nu te mint doar de amorul artei cum a fost cu prietena mea si cu prietenul meu. Mi-a spus cat de franc si simplu a stiut ca nu se poate.. Eu o stiam, dar nu-mi doream s-o recunosc, addeam vina pe oricine, dar nu luam in seama ca totul se intampla cu un motiv... In situatia asta nu era valabil.

Imi place cand nu raman cu indoieli, cu ganduri ca poate dac as face s-ar schimba si ca poate... Mie nu-mi place poate de felul meu.

Asteptam de atata timp sa sterg mesajele alea si credeam ca am nevoie de un EL... Gresit, aveam nevoie de realizez...

Ma bucur ca am realizat cu ajutorul lui ce-i drept, dar s-a intamplat poate la momentul potrivit.

Iti multumesc...

Cum mai fac

Ma crezi ca nu stiu de ce fac ceea ce fac? De naivitate? De dor? Sau cred ca doar ma las purtata de val...

Mi-a fost dor de el ieri... Am gasit o poza cu el si mi-am amintit tot... Inclusiv finalul... Dragut final, nu? Un taraboi cretin, dar cred ca de fapt conteaza amintirea... Amintirea de copil prostut ce am fost... Si acum nici macar nu mai vorbim, dar cred ca asa e mai bine. Imi lipseste uneori ca si prieten, dar cica totul se intampla cu un motiv si incep sa cred ca asa si este.

Degeaba sunt planurile, pentru ca ma trezesc cu lucruri pe dos.

Mi s-a spus ca m-am schimbat mult. Ca nu mai sunt copilul ala naiv si care se enerva repede si degeaba. Mi s-a spus ca e mai bine asa, ca acum am cuvintele potrivite pentru situatiile cele mai ciudate si ca actionez bizart, dar bine.

Printu` din poveste? Fat-Frumos? La mine tot nu a venit. E ca si Mos Craciun. Cred ca exista, dar doar spiritual. Eu sunt prea departe de basm, il caut unde nu mi-e nasu`. Basmele sunt pentru copii, iar copii cei mari au parte de visuri...si stiti cum e cu ele, apar noaptea, iar odata cu dimineata dispar.

Urasc starea mea de cameleon traznit. Adica, de ce nu pot sa fiu cu o singura stare? Sa nu mai fiu atat de intortocheata, sa stiu odata pentru totdeauna ce imi doresc si mai ales de ce imi doresc asta. Inainte nu aveam atattea oscilatii, dar faceam totul in graba si de cele mai multe roi prost, iar acum decid mai greu dar mai bine... La ce bun?

Sa nu te schimbi, persoana imperfecta pentru tine va fi alaturi de tine in basm pentru felul tau unic de a fi. Ce magie ar mai fi daca as fi ca si ea? Sau ca alta?

Se spune ca la un moment dat in viata, oamenii fug de un anume eveniment... Si prin tot ceea ce inteprind ei incearca sa fuga de trecut, de ceea ce au facut sau de multe ori de ceea ce sunt...

Mi-as fi dorit sa nu fi facut toate acele greseli... Dar nu cred ca ar fi mare diferenta, sau poate da... Vezi tu, e bine ca am gresit, e bine ca m-am departat de acele persoane, e bine ca am plans si suspinat...Totul m-a schimbat si datorita ori din cauza tuturor acelor lucruri eu sunt Andreea, copilul naiv cu ochii mari si pe enjpe stari tampite.

Ideea e incotro ma indrept eu cu atitudinea asta si cu greselile de duzina? Unde duc minciunile pe care le-am pastrat si pe care le-am inghitit? De ce am facut atatea compromisuri pentru nimic? Si ce conteaza cu adevarat pentru mine, cand o sa imi dau seama?

Poate e totul rau asa cum vad altii si eu ma mint... Toata lumea e inconjurata de minciuni, dar nimeni nu isi recunostea vina pentru nimic...

Si acum sa-mi spuna cineva cum fac? :) Ca eu m-am saturat de decizii...

Vreau sa dorm... Sa dorm si sa uit...

This Christmas

Filme, 12 ore de somn, filme, vise, ceai in loc de vin fiert ca cica n-am voie ca-s minora, portocale, filme, foc, zapada, gheata, somn.

Asa e Craciunul meu si sincer anul asta nu l-as schimba cu altul. Am fost obosita, acum m-am mai relaxat. De fapt, am lenevit si nu-mi pare rau. Mai am cel putin o saptamana de trandaveala.

Vroiam sa ii fac o scrisoarea Mosului, ca cea de anu` trecut, cu multe dorinte pentru mine si pentru ceilalti. Vroiam, dar nici pana acum n-am mai reusit. Mi-e teama. Mi-e teama, pentru ca pe cele de anul trecut le-a indeplinit si stiti ca e vorba cu "Ai grija ce-ti doresti ca ar putea deveni realitate". Daca ce-mi doresc eu e doar ceva de moment? Mai stau sa am gandesc. O fac in Ajun si i-o pun sub brad, iar cand vine o ia si o citeste si are el grija de ea.

Complicat si cu dorintele astea... Mi-as dori atatea... si nimic.

Oricum cred ca anul asta Mosu` n-o sa mai imi indeplineasca dorintele, am dezamagit multe persoane... sau mai mult pe mine...

Spuneam ca m-am schimbat si asa e, dar nu e bine asa... Am gresit mai mult decat inainte si poate ca-mi pare rau... Si nici asta nu e bine, nu trebuia sa imi para rau de nimic. Si poate eu sunt singura care inteleg, desi sper ca nu... As avea nevoie ca cineva sa inteleaga, sa ma inteleaga...

La naiba, iar am stricat si postul asta... Doar defulari, doar nervi imprastiati si pic de inspiratie.

Imi place aroma de dor ce o are Craciunul asta, imi place mirosul de scortisoasa cu amintiri presarate. Ca sa il fac imperfect, as avea nevoie de nerabdare, de curiozitate in asteptarea unui cadou nestiut. am crescut, gata cu cadourile magice... Magia mi-o fac eu cand am nevoie sau cand o primesc in pliculete de fericire de la o persoana careia ii pasa.

Sarbatori fericite!

Regret

Stii cum trece timpul? Fara sa se intoarca, doar ca oamenii sunt lacomi din fire si isi repeta greselile din trecut... In loc sa invete din ele, le repeta, pentru ca ar dori sa-si prelungeasca clipele cand sunt fericiti, din greseala.

Stii cum e fericirea nepatata, inocenta, pura? Cand nimeni nu are de suferit din cauza fericirii tale si cand nimeni nu ar vrea sa-ti strice bucuria.

Stii cat de mult imi regret anumite decizii? Stii cat mi-as fi dorit sa fac ce zicea capu` si nu inima? Inima face numai prostii, si am zis mereu ca inima aduce fericirea mea si nu a altora. Mai bine as fi facut cu capu`...Mai putine sentimente ce-i drept, dar si mai putina durere, nu? E logic...

Si ce daca am luat decizii copilaresti? Prea rau sa zicem ca n-am ajuns, m-am oprit la timp...

Stii cat nu-mi place ca acum vad ? Si judec... Ii judec pe cei din jurul meu si-mi pare rau. Ii inlatur in timp de langa mine oricat mi-ar fi de greu. Doare ca dracu, pe cuvant...

Nu scriu pentru nimeni, scriu pentru mine sa-mi aduc aminte mai tarziu... Sa citesc si sa spun" Macar gandeam, mai meditam asupra greselilor"...Sa-mi aduc aminte ce simteam, ca ce fac am in jurnal, dar ce simt e aici. Eu stiu ce simt, si nu-s mai mult de 3 persoane care inteleg pe langa mine...

Regret ca n-am ascultat de capul meu, ci am ascultat de al altora... Imi pare rau ca am pierdut ceea ce cautam ...Adica pe cine... Si am renuntat usor pentru ce au zis altii... Greseala mea, dar promit ca o sa fac ce vreau, nu ce vor ei...

Stie cineva cum iti indrepti astfel de greseli? Cele facute ca ai ascultat de "prietene" bune? Cele pe care incerci sa le repari si habar ai cum...

P.S. Trebuie sa fac scrisoarea Mosului, dar mi-e teama de ce imi dorec... Sunt lasa...Si iar regret...

Si-am invatat...

Invatam pentru teza la istorie...Adica mai putin ca imi aminteam atatea lucruri, in bucatele ...si asa am aflat ca de-a lungul timpului...Am invatat ca :

• Nu trebuie sa iei in serios ce iti spun toti. Multe lucruri le spun doar ca sa umple tacerea.
• Prieteniile pe viata nu exista. Pentru a exista ar trebui sa inceapa candva din maternitate si sa se termine la capatul unuia dintre cele doua drumuri apropiate ce leaga doua persoane.
• Sunt pe stari, iar cine ma iubeste o face in fiecare isterie, criza de ras, disperare, amagire.
• Trebuie sa apreciem clipele de libertate, caci multe fiinte in lume sunt ingradite de ziduri, bare de fier si conceptii.
• Fiecare are cate un secret mai mic sau mai mare si ca in incercarea de a-l proteja, minciuna si perfidia iau locul oricarei valori considerate de pret.
• Oricand poti fi luat prin surprindere de rasturnari ciudate de situatii.
• Fluturasii nu sun doar insecte, ci si sentimente.
• Uneori, desi nu-s stele, el te poate face sa le vezi, caci cu el totul e diferit.
• Pentru a gasi marea nu e nevoie de o plaja, ci de doi ochi albastrii.
• E greu sa definesti ceea ce merita cu adevarat, dar ca trebuie sa te lovesti cu capul in incercarea de a defini.
• Pentru a fi indragostita e nevoie de un vis realizat, nu de multe desarte.
• Trebuie sa ierti, caci ura este pentru oamenii slabi de caracter.
• Atentia se dobandeste in functie de noi, de timp si de restul, dar cand o ai iti va aduce liniste.
• Frumusetea e relativa, ea se afla in ochii privitorului.

Si-o sa mai invat pe parcurs...

Aparent, cu iluzii zbor!

N-o sa fie nimic verde, asa cum imi doresc. Viata mea, sub toate aspectele n-o sa aiba nuanta aia de verde smarald sau de verde primavaratic.

Parca lucrurile vor sa capete un contur de pe acum si mi-e teama de forma pe care mi-o doresc sau mai bine zis, daca imi doresc acea forma.

Deja stiu ca nu voi avea cariera aia stralucita, prea putini o au, stiu ca dragostea adevarata n-a fost conceputa pentru mine sau mai bine zis, am idolatrizat-o eu intr-un mod gresit si mai stiu ca totul e o ruleta ruseasca si ca sunt putine constante si pe langa multimea variabilelor, apar mereu altele mai ciudate si mai multe.

Si observ cum las viitorul sa-mi domine intr`un mod negativ prezentul...

Prezentul e nebun si ciudat. Nu-mi pasa mai de nimic, ajung dintr`un loc intr`altul, prietenii i-am pastrrat, iar unii i-am pierdut, dar mi-am facut altii in schimb si sa zicem ca, surprinzator El era cam sub nasu` meu si eu il cautam in amintiri. Gresit, dar incerc sa indrept greseala si sa nu fie ca la inceput, ci doar sa fie frumos si real.

Daca as vrea sa-mi arunc visele in departare sau sa le ingrop undeva adanc, nu cred ca as mai fi eu, Asa cum cred ca n-as mai fi eu, daca efectul de turma, asta de la 17 ani, m-ar corupe. As fi doar o oaie, si eu..eu sunt ciudata, dar sunt EU. Eu sunt capoasa, repezita, nu sunt o buna oratoare, dar ideile mele sunt bune, caci sunt capoasa! Eu sunt rea uneori, dar nu vreau sa fiu luata drept proasta. Eu sunt colerica, dar langa el sunt linistita si cuminte. Eu sunt rece cu cei pe care-i consider o amenintare, dar atat de binevoitoare cu cei ce au ochii blanzi si in care vad "ceva". Si cred ca cel mai mult imi place cum sun langa el si cum ma face sa ma simt si nici macar nu stie ca face atatea...Eu sunt nimic si totul, eu sunt ceea ce fac si intotdeauna fac ceea ce vreau...

P.S. Ti-am spus ca nu intelegi, ar fi mai usor daca ai renunta, dar in aceeasi masura si las...

Despre iubire

Sa fim sinceri si seriosi. Cu iubirea nu te tocmesti. Aici e vorba de singura magie umana, asa ca ori e alba ori e neagra.

Pentru fiecare exista o jumatate care o va face sa vibreze si ii va face fiecare gand sa tresalte la intersectia cu amintirile despre el, sufletul pereche. Notiunea asta de nu e ideala, nici abstracta, ci doar are legatura cu intelepciunea iubirii, trebuie sa-ti dai seama ce reprezinta pentru tine sufletul pereche si daca accepti asa ceva in viata.

Nu e vorba doar sa-ti doresti jumatatea, aici intervine "persoana potrivita la momentul potrivit" sau destinul. Poate ma pot numi o visatoare fara leac si cred ca mi se poate reprosa ca am citit prea multe carti si ca am vazut prea multe filme, dar realitatii ce-i poti reprosa? Oamenilor aia carora nu le pasa de restul, ci doar isi gasesc iubirea unul in ochii ceiluilalt? Sunt aceia ce par lipiti, ce respira parca in acelasi timp, ce stiu sa-si ceara iertare si sa ierte. ce stiu sa zambeasca la incoltirea unu gand simplu, ce stiu ce e iubirea.

Nu poti sub nicio forma sa-i ceri cuiva sa te iubeasca, dar stiu si ca asta e primul impuls... Nu poti sa calci in picioare si sa strivesti inima ce ti-a fost daruita candva, caci iubirea nu e eterna daca nu e ingrijita corespunzator.

Iubirea-i ca o floare ingrijita de doi gradinari, dar care nu are absolut nicio legatura cu filmul indian. Are nevoie de multe, exact ca si o floare daca vrei sa fie frumoasa. Nu trebuie nici s-oo lasi sa moara, dar ai grija nici sa n-o sufoci.

Iubirea nu-i sub vreo piatra, ascunsa in vreo pestera ca s-o cauti ca pe-o comoara. Ea vine cand ai nevoie, nu cand consideri tu ca ai nevoie si pleaca cand o lasi tu, impreuna cu celalalt "gradinar". E o decizie ce va apartine si pe care o luati in mod voit sau uenori, inconstient si involuntar.

Si cel mai important lucru ar fi ca iubirea nu se descrie, caci n-are o forma stricta, ci doar se simte.

Aceeasi banca, in amintire

- Cred ca am stiut dintotdeauna. Pentru unii sperantele sunt doar ca sa fie, dragostea deloc si visurile se sfarama repede sub presiunea lacrimilor.

- Eh, hai ca exagerezi ca esti acum suparata. Stii si tu ca nu e asa. Lucrurile bune exista si soarele este tot timpul undeva, doar ca mai e si luna, mai sunt si norii, ploile. D`asta nimic nu e plictisitor, caci totul se alterneaza...una rece,alta calda.

-Una rece,alta calda zici... Nu ti se pare ca am un singur anotimp? Si nu e unul cald... E unul cu foarte multe precipitatii si-o raceala ma-nconjoara aproape tot timpul. Unde sa mai caut soarele, cand el fuge de mine dupa fiecare nor?

-Vorbesti numai prostii! Ar putea fi mult mai rau. Ce-ai zice daca n-ar mai fi niciun prieten caruia sa-i spui elucubratiile tale? Ce-ai zice daca niciun bebelus n-ar mai rade din toata inima cand il privesti? Ce-ai zice daca norocul nu ti-ar fi zambit la singurul tau vis? Ce-ai zice daca n-ai fi simtit niciodata atatea emotii de care ai avut parte pana acum? Nu te suport cand esti in momentele astea fara rost, mie-mi placi cand esti aiurita, increzatoare, independenta, curioasa, cu toate zambetele-ntrunul, cu ochii sclipitori de viata si cu un bat cu multa vata de zahar in brate.

-Ai dreptate! Uneori chiar am nevoie sa aud lucrurile astea si ma bucur ca esti tu tot timpul alaturi de mine ca sa faci asta de cate ori e nevoie. Multumesc, stiam eu de ce te iubesc...

Banca din acelasi parculet unde vantul nu e rece si fumul capata cel mai bun rost, unde amintirile au fost ravasite de atatea ori, unde toate visele plamadite in realitate s-au transformat. Banca de liceu...

Si mai spune o data

Inceput usor de iarna. Mi-ai furat stralucirea ochilor, ai dat cu multe fraze fara rost si pe care nu le crezi doar iti plac pentru dramatizare... Nu iti fac morala, doar nu te invat eu...Am doar 17 ani, ce poate stii un pui de om? Un pui mah, nu vezi ca nu vreau sa mai cresc?! :">

Rabdarea se invata, si nu neaparat in zeci de ani. Rabdarea se invat din dorinta si din experienta. Calmul vine o data cu aceasta... Si vezi tu nu e imposibil...Doar comunismul te strange, si chiar daca spui ca nu ti s-a imprimat in ganduri, faptele tale denota cu totul altceva.

Si cand te gandesti ca varsta n-are a face cu nimic... Cu dragostea nici atat, cu maturitatea iar nici o legatura, cu bucuria si simplitatea nici n-a avut tangete....Varsta e o constanta necesara, dar care nu schimba cu nimic rezultatele...

Am invatat sa nu te agati de lucruri sau persoane, dar asta nu inseamna ca aplic acest lucru de fiecare data. Am invatat ca sperantele sunt pentru oamenii care doresc, care traiesc si nu au uitat cum e zambetul inocent... Sperantele sunt ceea ce ai nevoie cand nimic si nimeni nu-ti zambeste...

Cine poate sa imi dea primavara dupa iarna grea? Cine stie in ce forma vine dragostea? Cum iti dai seama? Si de ce vine? Catre ce fel de persoane se arata? Nu cumva e perfida si umbla cu scopuri ascunse?

Ti-am spus ca sunt curioasa? Si cuminte... Da, sunt cuminte in limita aparentei, cat si a decentei... Sunt cuminte in limita bunului simt... Si...nesimtita, daca asta intelegi prin sincera si directa.

Totul trece, ca o apa rece... Nu stiu ce e cu rima asta strecurata, dar se potriveste...am parte de muuulta apa rece, dar nimic nu e pentru o vesnicie... Remember that everything ends.

S-a stins totul o data cu focul asta mistuitor. I`a spus multe, si poate nu tocmai bune, dar ajungem noi la final... O sa se-mparta toate!

Weekend de major

Impropriu spus. Primul majorat din clasa. De fapt, am fost doar minori, asta in frunte cu "majorul". Nici macar n-am fost toata clasa. Ideea a fost ca cei care am fost ne-am simtit foarte bine si o sa imi amintesc cu drag.

La 2 in fata la Jiul pentru autocar.

Nu-i nimic ca autocarul a intarziat aproximativ o jumatate de ora si am iesit din Craiova pe la 3 , daca nu mai tarziu. Nu avea nimeni nevoie de un inceput perfect. Mie-mi place imperfectul. Drumul se anunta a fi lung si obositor si nu ne-a inselat asteptarile. Multe opriri, dar am ajuns relativ devreme. In jur de ora 10 eram sositi la Baile Tusnad. Ursul ne astepta exact langa restaurant, dar a luat masa inaintea noastra pentru ca stomacul lui nu ne-a mai putut astepta. Nici stomacele noastre nu au mai asteptat dupa urs, asa ca i-am facut sedinta foto in timpul cinei.

Cine spune ca eram obositi? Nu, nu ne-am culcat sau mai bine spus, Mos Ene ne-a furat pe rand. Am fost copii cuminti...unii dintre noi. Cum copii? Suntem aproape majori. Cum cuminti ? Eh , minteam si eu un pic doar...

Sambata, trezirea initiala... candva devreme...

La 9 trebuia sa fim la restaurant sa mancam micul dejun, dar daca imi amintesc corect am cam intarziat un pic. Aveam si un plan de respectat. Da, da ...un plan. O plimbare la Lacul Sf. Ana si la Rezervatia naturala cu acelasi nume ne astepta imediat dupa ceaiul cald si sandvisuri.

Si am ajuns acolo chiar daca poate nu ne credeam in stare. Acelasi autocar ne-a mai dus cativa kilometrii pana acolo. Nu am ajuns toti, deoarece unii avusesera o "noapte grea". Noi i-am inteles si ei s-au odihnit mai mult sau mai putin.

Lacul ne-a asteptat limpede si de jur imprejurul pontoanelor, o multime de banuti ascundeau zeci de dorinte... Si a mea, la fel ca a altora a ramas secreta. Rezervatia cica ar fi fost mai frumoasa vara, dar noua ne-a placut si in toamna asta tarzie. Rozmarin toxic, plante carnivore si multe, multe scanduri pe care sa calci cu atentie(!).

Pranzul tarziu l-am servit la acelasi restaurant, iar desertul pe malul unei ape linistite la un restaurant cald si primitor. Cei mai buni papanasi pe care i-am mancat, acolo au fost. Si de ce sa mint, dar as mai manca in acelasi loc, cu aceleasi persoane, aceiasi papanasi cu dulceata acrisoara.

Pregatirea pentru seara cea mare!

Daca as spune ca toti eram obositi, garantat nu as minti. Fiecare incerca sa se odihneasca cat mai repede si eficient putea. Putin somn sau poate mai mult, dus fierbinte, cafea....Fiecare incerca cumva.

La 8 jumatate trebuia sa plecam spre restaurant, iar la 9 cel tarziu sa fil acolo. Asta in cel mai rau caz, pentru ca mai mult de 5 minute nu faceam de la cabana pana la restaurant.

O mica -mare incurcatura cu un portofel ametit ne-a cam dat peste cap planurile tuturor, iar asta nu prevestea nimic bine(normal). Dar stiti cum e, totul e bine cand se termina cu bine, iar la noi chiar asa a si fost.

Pana la 5 dimineata petrecerea ne-a tinut de urat, paharele le-am reumplut, dansuri am amestecat, rasete am imprastiat, poze am facut, tort delicios am devorat ...A fost frumos.

Duminica.

Eee, ce sa spun... A fost mai greu cu trezirea indiferent la ce ora te culcasei. Sa spunem ca am incercat sa mai recuperam in autocar, dar opririle agentilor de politie nu ne-au ajutat ... Alegerile prezidentiale in Romania, ceea ce face normal un asemenea fenomen.

O oprire la Bran ne-a trezit pe toti si ne-am relaxat plimbandu-te printre tarabe ori facand cunostinta cu groaza.

Mie una mi s-a parut mai scurt drumul inapoi si am ajuns devreme in ciuda atator opriri fortate.

Toate ca toate, ce a fost frumos s-a terminat, scoala a reinceput, insa gripa porcina ne-a trimis acasa. Speram sa fim toti sanatosi, ca in final asta conteaza cel mai mult.

I don`t believe you

Si stiu ca prin comportamentul asta nu recapat nimic, dar nu pot sa gandesc. Vreau si atat! Vreau repede...Si vad si simt ca nu se poate, dar vreau...

Ok, prostia mea, dar nu suport sa joc dupa regulile nescrise ale unor jocuri tampite.

Daca mi-e dor fac cum ma taie capu`, nu conteaza ca si plang.... Sau poate nu sunt lacrimi, ci doar ....Sunt lacrimi :)

Au fost atatea greseli si abia acum imi dau seama de ele...Dintotdeauna.

Stii...durerea asta ciudata ma face sa nu gandesc, doar sa ma doara...

Vreau o ciocolata mare, sau mai bine o tarie :). Ciocolata m-ar fi facut un pic mai fericita, dar mai bine sa uit...

Si as vrea sa uit la nesfarsit...

Intotdeauna m-am pus in situatii penibile, pentru ca mie nu nu se pareau penibile, ele pareau asa pentru restul lumii....Pentru mine erau doze de curaj... Si le foloseam, din plin....Dar au fost interpretate penibilitati...asa cum era de asteptat.

Zii tu cum sa fac sa-mi fie bine? Cum sa recapat ce vreau? Eu am incercat ca oarba, cu ce mi-a venit mai rapid...si logic ca nu a mers...

E penibil pana si postu` asta, dar altu` de unde daca mintea mea refuza orice...

Ganduri imperfecte

Am pornit cu o duzina de vise ca sa raman acum fara niciunul. Si m-a si atentionat cineva sa am grija de ele ca poate raman fara.

Am intrat cu capu`nainte si m-am cam lovit. A durut mai mult la inceput, acum doar ignor si ma afund in lucruri care odata imi faceau placere.

Nu trebuia sa se intample asa, terbuia sa raman copil inocent si caruia nu ii pasa de nimci doar ca sa le arat tuturor ca se poate, dar i-am pierdut pe cei ce odata ma sprijineau. Asta nu trebuia sa fie un impediment, ci doar un hop de trecut...

Ati castigat, e inutila batalia ori razboiul... Visul e inexistent si incapabil sa ma mai faca sa zambesc. El ma mai face sa zambesc, dar nu mai vrea... As vrea o explicatie, dar si de ea mi-e frica. Asta e partea cea mai urata, mi-e frica de prea multe lucruri. Gen prea multi de bau`bau si n`are cine sa ii alunge. S-au dus cosmarurile noptii, inlocuite de cele ale zilei.

Pierd la propriul joc.

Ar fi mai usor daca as uita de mine in bratele lui... Si sa visez la aproape, dar e cam greu, nu imposibil. Cuvintele gen niciodata sau imposibil nu-si au rostu`, doar intaresc o afirmatie, dar pe cat de puternica o fac mai neadevarata.

Mi`e dor. Imi place ca totul a fost treptat, n-a mai fost o harababura totala. Au fost fluturasii de la inceput pana la sfarsit. Doar sfarsitul l-as mai prelungi, nu l-as schimba. In rest a fost al naibilui de imperfect. Ador imperfectul, si pe el...

Cu dus si-n ntors

E adevarat ca nu stim sa apreciem ceea ce avem... Se intampla des si cu totii o facem. Ma indoiesc ca exista cineva care sa nu fi gresit, sa fi apreciat ce avea si sa nu aspire undeva, unde isi doreste. Suna urat ca nu stim sa apreciem ce avem... E mai usor de digerat daca spun ca ne lasam oribiti de iluzii vechi, intiparite si visam in perspectiva, iar ceea ce e sub nasu` nostru, aici aproape il tratam ca pe ceva neglijabil.
SI in tema asta dispun de o multime de expresii auzite de ici, de colo si culmea surprizei (sau nu!) sunt adevarate... Chiar daca recunoastem sau nu...


Greseala principala a fost neincrederea cu care am trata. Ma obisnuisem sa nu cred, sa fiu mintita, iar cand inocenta mi-a zambit n-am stiut in ce sa ma incred: in experienta sau in ceea ce inima mea vedea. Si-am ales prost... Sunt om si am gresit. Poate data viitoare... Data viitoare voi dispune de alte ganduri, alte sentimente si voi face alta greseala.

Ne place sa suferim. Ne-am obisnuit ca dorintele cele mai mari le obtinem in timp, cu truda, cu suferinta, iar ceea ce e usor de obtinut e o iluzie, ascunde o farsa pentru a ne face rau, sa nu fie bine in final. Ne e teama. Poate d`asta. Nu vrem sa calcam gresit, sa "ne luam teapa", n-ar fi drept...
Ce e simplu nu mai are niciun farmec. La ce bun sa mai ai parte de ceva daca n-a fost prin munca grea?! E cu dus si intors... Si fiecare crede asa cum ii place sau crede dupa cum a patit-o...

Si acum...Acum nu vreau nici da, nici ba. E cu dus si-ntors. Presupun ca am gresit la momentu potrivit, am vazut ceea ce trebuia sa vad in doi ochi negri, ce am cautat sa vad. Ceea ce e bine.
Nimic nu-i pentru eternitate, ci doar pentru un timp suficient cat sa inveti. Si acum aveam cateva "lectii" bine pregatite si "temele" au iesit mai bine doar ca m-am pripit... Nu doar teoria aplicata e suficienta. Curiozitatea mi-e specifica si uneori e buna, dar de cele mai multe ori nu. Degeaba "teoria aplicata" era buna, daca erau curiozitatea si nerabdarea mai puternice. Curiozitatea a omorat pisica, iar in cazul asta...

Poti sa minti, dar fa-o cu cap si frumos. Nu imi spune ca nu-ti place sa suferi ca sa ajungi la ceva. Ai crede ca n-ai meritat... Stii pe cineva multumit? Nici eu, si tocmai d`asta am calcat stramb si eu...

Optimismul in culori

Drumul asta lung si rece il mai stiu... Vorbele astea triste, fara pic de entuziasm le-am mai auzit, iar pe tine te-am mai vazut, te stiu de ceva timp...

Vezi tu, toti incearca sa te-nvete ce stiu ei sau cum ar spune..."cum e bine", toti vor sa-ti taie aripile si sa nu te lase sa inveti sa zbori pana acolo sus, unde se simte aerul mai "racit" de amintiri neplacute si cu zambete facute pentru tine intr-o seara cu multe stele...

Culorile tale le-ai amestecat bine cu ale lui, iar acum iti place mult combinatia asta fermecata, din atatea nuante speciale si nu vrei si nici nu poti sa revii cu ale tale culori vesele...

O sa treaca totul, drumul asta o sa il asfaltez cumva. Stiu ca sunt cateva gropi...bine, recunosc Sunt mai multe gropi, dar pot sa le astup cumva. Eu inca mai cred, chiar daca uneori nu arat asta.

Nu e totul perfect si nici n-o sa fie, dar va fi atat de imperfect incat toti vor fi invidiosi pe faptul ca n-au gandit inainte si ca n-au stiut cand sa regrete. Mint. Nu toti, doar ei.

Eu si cu tine pe-un varf de toamna si totul va fi trecut. Toamna trecuta n-o va mai impovara pe actuala, iar ochii nu vor mai stii cum e ...Doar tu...

Cine a zis ca lacrimile sunt in zadar? Cine a zis ca rasul ingrasa? Minte, va spun eu. Totul e cu un scop, si nu neaparat sa te ingrasi. Totul duce la ceva, chiar si o lacrima gresita, ori un un ras zgomotos, nimic nu e in van.

Stiu ca am gresit si intr`un fel poate imi pare rau, dar n-a fost in zadar. Greselile mele demonstreaza ca sunt om, iar eu cred ca nu sunt asa mari greseli. Pentru mine reprezinta o maturizare, o debarasare de lucruri ori oameni inutili.( Nu ma refer la noutati, ci la multe si de demult.)

Si-o sa-nceapa primavara mai devreme decat ai preconiza...

Cu un cuvant sau doua mi-ai adus zambetu` pe buze...

Astenie de toamna?!

A inceput frigul. Nu-mi place... E mai bine cand e cald. Pot sa colind mult, peste tot si mai ales degeaba. Toamna e scoala si frig, deci scoala e frig... Sincer, la scoala nu e atat de frig, dar si la 7 de dimineata nu e chiar bine...

Cele mai potrivite melodii sunt alea emo. Emo zic toti, dar ele sunt doar pentru suflet. Ideea e ca te duc intr-o melancolie cu amintiri. Emoistii sunt foarte suparati in ultimul timp, dovada fiind tentativele lor de sinucidere care esueaza patetic.

Ce sunt planurile? Niste chestii, care te entuziasmeaza si te fac sa visezi ca sa ramai mai incolo cu buza umflata. Sunt aceleasi chestii care se darama la prima adiere...de toamna.

E atat de multa lume si parca nu mai stiu pe nimeni. Au toti o iubire de "toamna" care o sa se prelungeasca in mod sigur, pentru ca toamna nu-i ca vara. Fiecare cu ale lui, iar eu cu astenia asta.

Nu cred ca am nevoie de o mini vacanta sua de o adevarata vacanta. Le-am cam tot avut, dar imi lipseste "ceva"-ul lor...

Mi-am dat seama ca oamenii nepasatori duc o viata anosta, dar sincer vantul asta nu imi face bine nici la suflet, nici la minte si nici macar la ten.

O sa-mi amintesc pentru el... Si o sa-mi respect deciziile ...

"Fiecare gura de tarie ucide o mie de celule, dar nu-i nimic mai ne raman alte miliarde. Primele celule ucise sunt cele ale tristetii, asa ca dupa incepi sa zambesti larg, apoi urmeaza celulele tacerii si incepi sa vorbesti fara incetare, celulele prostiei si incepi sa spui doar lucruri destepte, iar in final celulele memoriei, doar ca alea sunt mai greu de ucis..."

Ganduri de octombrie

A venit timpul ala in care stii ca trebuie sa schimbi ceva ca sa nu ramai amortit intr`o seara rece.
Sa mergi cu amintirile prin ploaie, doar tu cu amintirile ... O sa-ti fie mai dor, dar va fi un el langa tine, iar daca nu il faci tu sa fie.

Un fum placut cu gustul de atunci, o bere pentru noi si sa ne mai amintim si alta data.

Ochii tai se incadreaza in orice peisaj, un cameleon pentru sufletul lui. Mai uita-te o data si spune ce culoare vezi?

Ce-am avut si ce-am pierdut? De ce n-ai grija de cuvintele tale? Le-ai imprastiat pe un drum uscat, fara lacrimi.

Iarna trecuta...Nu vreau s-o inlocuiesc cu alta. Vantul ala nu l-as schimba, iar ochii mei n-ar fi altfel nici daca as vrea.

Vartejul asta lexical l-a adus in trecere si mi l-a lasat sa ma doara probabil... Stii.. probabil e ceva care e mai sigur, asta spre deosebire de posibil care e mai mult nu decat da...

Toamna e scoala, toamna trebuia sa fii tu, toamna o facem cum vrem noi, doar da-ne curcubeul din cutie. Cutia cu amintirile de vara, ea are cele mai multe curcubee.

Vreau licoarea fericirii si fumul sperantei...cu tine . Nu-mi spune ca e tarziu, mai bine uita-te din nou la ceas.

De atunci, de mult, aproape acum

"Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie."


N-am iubit asa, dar totusi imi aduce aminte de tine. Si stiu ca n-ar trebui sau nici nu conteaza asta.

O sa tin cont pentru viitor? Chiar ai fost greseala? Tie ti-e dor vreodata?

Se pare ca mie da...Si se pare ca ochii ii simt ca atunci...Dar n-ai stiut nici atunci, nu sti nici acum.
A fost o prostie, o copilarie de vreo 16-17 ani, dar o vroiam pentru inca putin, iar apoi inca putin.


It seems like forever.

Nema inspiratie, doar amorteala datorata melodiei, dar vezi tu mi-e dor de tine si vine ziua aia...Si n-ai sa sti niciodata, crede-ma.

Am facut o promisiune....

Adevarul meu

Eu am o "problema". Nu prea imi vine sa imi bat joc de lume sau sa mint fara un rost de "viata si de moarte". Nu sunt Maica Tereza sa nu mint si etc, dar nu mint fara sens si nu imi bat joc de dragul "artei".
Altii nu au aceeasi problema ca si mine si au un hobby destul de vechi sau nou si il folosesc pentru amuzamment sau unii nici nu il considera hobby si li se pare ca tine de normalitate. Ma refer la bataia asta de joc.

Minte-ma, dar minte-ma frumos si cu rost. Daca eu ti-am spus ca sunt om si ca pot sa accept greseala ta e foarte dragut din partea ta sa nu imi rasucesti cutitul in rana. Am spus ca il accept, nu ca mi-l doresc!

Am persoane in jurul meu. Multe. Sunt intr`un liceu cu multe persoane, intr`un oras cu si mai multe persoane si in decurs de 2 ani sa zicem ca mi-am facut niste prieteni sau sa le spunem cunostinte? Nu. Mi-am facut niste prieteni si mai multe cunostinte. Hai ca asta suna bine! Asa te-am cunoscut si pe tine si sa fii sigura ca nici inainte nu erai printre prietenii aia, ca vezi bine ca e o delimitare:)

Asta o sa fie un post lung, va avertizez, asta daca s-a sinchisit cineva sa citeasca pana aici. E un post dedicat unor defulari sau unei defulari...

Nu imi place sa ma cert. Nu imi mai place, ca sa zic asa. E o vorba ceva la modu` ca daca m-ai inselat prima oara greseala ta, daca m-ai inselat si a doua oara e greseala mea. Chestia e ca mie nu imi place sa rrepet greseli si consider ca nici altora. Eu consider cam prost, dar eu cel putin invat din greseli si incerc pe cat posibil sa nu imi repet greselile.

Am invatat ca certurile si nervii nu rezolva nimic. De certuri m-am mai lepadat,dar cu nervii intampin probleme.

Cica eu sunt mai nervoasa si vesnic nemultumita. E de plictiseala, cred!

Tin la prietenie, dar asta nu inseamna ca poti sa faci enspe mii de greseli ca eu tin la tine si ca o sa fac pe proasta. Aaaa, pardon, tu ma consideri cam prostuta si naiva...Aha...Pierdusem asta din vedere.

Sper sa il citesti, cu toate ca nu iti e dedicat in totalitate(gen 90 % sa te simti o data bine, dar pe merit), dar vroiam sa iti spun intr`un fel si crede-ma ca n-o sa vin la tine sa iti arunc explicatiile mele in fata pentru ca nici atat nu meriti. Nu e dramatic, sunt doar eu in momentele astea.

Mie imi place sa imi spuna cineva in fata ce are cu mine, asa mi se pare normal, doar ca in cazul nostru eu am fost prea de treaba. O sa devina un repros faptul ca eu sunt de treaba si incerc sa nu ranesc sentimentele altora, dar e ca actionez dupa regula"ce tie nu-ti place altuia nu-i face" si pariez ca nici tie nu ti-ar fi placut sa iti fac ce mi-ai facut tu mie. Si nici macar n-ai fi reactionat cu calm si intelegere ca mine.

Dai de o problema...Pe langa proasta si naiva pe care ma consideri, eu sunt cam rea, directa si nesimtita cand se cere. In cazul tau nu sunt directa pentru ca nici atat nu meriti...Eu asa consider. Am un sentiment de ceva timp incoace si nu ti se datoreaza asa mult, doar ca e de scarba , un dezgust de la toate si e si de la tine, normal.

Nu vreau replica, nici nu imi pasa de parerea ta sau a altora, dar e felul meu de ati spune fara sa iti acord atat importanta sa iti zic in fata. Sau poate e chestia ca nu imi plac explicatiile jalnice si scuzele ori parerile de rau prefacute ca ale tale. Nu am pofta nici macar de teatrul tau in care te-ai bagat si cu care actionezi in ultimul timp cu orice ocazie, si nu doar la repetitii :)

Mai directa de atat nici ca puteam fi cu tine!

Dor

N-am scris de mult. Nu aici. Mi-a fost dor...intr-un fel. Mi-e dor de multe, sunt dezgustata de atatea si caut un refugiu si aman. Da, aman pana o sa gasesc "ceva"-ul de care am nevoie.
Stii ca toti oamenii sunt buni? Dar ca toti sunt rai? Nu, nu ma incurc in idei. Am inceput sa fiu mai clara ca niciodata, mai calma ca nicicand si mi-e dor si de vechea "eu" , dar e tarziu sa regret si stiu ca nu-mi place sa regret.

Nu-mi plac minciunile si ma cam sufoca...si nu doar in ultimul timp. Nu fac nimic, nici sa remediez situatia, nici pentru nimic. Sunt intr-o letargie fara sens, astept sa se intample "ceva"-ul.

Nu mai cred. Nu cred in oameni. Inainte credeam si am gresit, stiu! Nici acum nu-i bine. Nu mai cred nici in mine.

Nu-mi plac scuzele si nici parerile de rau. Sunt penibile. Nimeni nu le zice ca le simte, dar e dragut sa te minti si sa ii minti si pe altii.

Stiu ca n-o sa schimb nimic, stiu ca am aiurat suficient pentru starea asta , dar am un dezgust pentru multe si nu mi-e bine, dar nu simt :)

De la Nea Marin d’acasa

De pe 28 pana pe 30 august au avut loc Zilele Municipiului Bailesti. Au fost 3 zile cu mici, bere, voie buna, dar fara praz.
Am ratat din evenimentele organizate vineri si sambata, dar am sosit la timp pentru vizita presedintelui Traian Basescu. Cu acelasi vesnic zambet, presedintele, inconjurat de o multime de reporteri, cameramani si fani, s-a plimbat prin Bailesti si a salutat oamenii pe care ii intalnea.
Seara de sambata s-a incheiat cu hore si multa voi buna intretinuta de muzica unor artisti de muzica populara ca: Gheorghe Rosoga, Emilia Ghinescu, Maria Dragomiroiu si Niculina Stoican.
Strada Locotenent Becherescu a fost plina de tarabe, gratare, frigidere, mese, bancute si un nor mare de fum de la gratare sau mai bine zis, un aer irespirabil.
Ziua de duminica a inceput cu un spectacol de muzica si dansuri populare oferit de ansamblul „Maria Tanase” sin Craiova, s-a continuat cu alte activitati culturale, iar seara un concert cu muzica folc, etno si usoara, i-a multumit pe doljeni.
Nicola si Laurentiu Duta au adunat si mai multa lume, iar pe multi i-a ridicat de la mese pentru a canta si dansa cu ei. Formatia M&M alcatuita de 2 fete, una blonda si alta bruneta nu m-au impresionat cu cantecele etno, insa au prezentat destul de bine castigatorii tombolei. Pentru cei carora nu le-au placut Nicola, M&M, Laurentiu Duta (desi nu cred sa fi fost multi), cu siguranta le-au placut cantecele folc ale lui Dan Vana si Cristian Buica.
Editia a 4-a, Zilele Bailestiului s-a incheiat cu un focuri de artificii, insa petrecerea a continuat acasa la Nea Marin, caci oltenii stiu sa petreaca.

Prima data cand....

Am primit o leapsa de la Simplu si cica trebuie sa spun ce am facut pentru prima data si alte detalii despre "prima data".


Prima zi de scoala a fost foarte asteptata. Cred ca am fost primul copil care s-a trezit cu zambetul pana la urechi, gata sa isi puna uniforma si sa meaga la scoala. Obiceiul asta a durat doar un an, in ziua de azi... :-"

Prima oara cand m-am mutat a fost pe la vreo 9 ani si ma mutam din Berceni in ... nu mai retin:)). Imi parea rau de absolut tot ce lasam acolo, dar nu am fost extrem de afectata. Pe urma au urmat altele...

Prima operatie si singura de pana acum a fost in clasa a7a si sper sa nu mai calc in vreun spital pentru asemenea ocazii. :-ss

Prima de zi de liceu. Asta chiar mi-a placut. A fost prima zi dintr`un nou inceput, cum imi place sa spun. Sunt multe amintiri inca din prima zi.

Nu prea le retin p`astea cu "prima oara". Le-am simtit la momentul lor si imi mai aminesc cateodata, dar...


Dau leapsa mai departe lu` Tavi, Kidului, lu` Ale, Andrei, Denisei si Deliei.

Vis

Un tren spre iarna si spre sperante sparte. Nestiinta si lipsa de experienta.
Nu gaseste nimic. Doua bilete fara folos. Un rus glumet cu respect pentru acel ceva.
Inceput de octombrie. Drumul spre necunoscut e invaluit in fulgi de zapada, in fulgii lor, nu ai ei.
Totul pare ciudat, dar normalul se poate ascunde printre anormal cu putina vointa.
Verde. Verde ciudat, de o nuanta inchisa. Ochi in doua nuante. Acelasi verde si vesnicul caprui.
"Ai ochi frumosi..."
Si el, dar nu trebuie sa i se spuna. Cu siguranta stie, iar ea nu trebuie sa dea dovada de niciun strop de slabiciune.
Fiecare are un scop voit sau neasteptat. Unii merg mai departe, iar altii pana la capat. Biletul spre fericire are mai multe cartoane dreptunghiulare de clasa aII-a.
Acidentul e departe in amintire. Fulgii i-au impaienjenit ochii amintirii.
Ea nu pare singura, dar se comporta ca si cum.
Nu e la jumatatea drumului, dar s-a oprit...


Atat. Confuz, dar e vis. Si il dau, mie mi-a ajuns... E maleabil, se muleaza dupa personalitate...cred.
Cine ce imi da pe el?
Licitatia incepe de la un zambet .

Reteta mea din ...bucatarie?!

Poate e vina mea ca imi dau seama mai tarziu decat ar fi cazu` sau poate asa trebuie sa fie.

Ceva spontan, ceva dragut si ceva din suflet. Le-am luat si astept sa vad ce iese. Produsul o sa fie ceva dulce si ceva cu praf de amintiri.

Te-ai indragostit vara, asa-i? Tu ai spus ca nu mai vrei, dar ai vrut esente de fericire pentru o noua reteta. Nici eu nu am stiut cum sa fac, si chiar mai lucrez la reteta. Am tot stricat-o...

E acea reteta diferita si la fel, a tuturor. Nu tine de nimeni si de nimic, poate doar de tine...

Un loc special pe post de amintire, un loc simplu,un loc ce iti aminteste doar tie...

Se face greu...

Se adauga si Indiferenta...in cantitati diferite si la timpul nepotrivit. De ce? Pentru a verifica consistenta aluatului.

Nu stiu ce trebuie sa pun, ti-am zis ca o stric mereu ca pun ceea ce nu trebuie,dar sa stii ca invat si data viitoare nu mai pun asa mult..sau chiar deloc.

Am gasit o reteta acum, in biblioteca sufletului Lui si o incerc. Am stricat-o mai de la inceput cu Nerabdare, dar cica se repara cu Atentie si un pic de Rabdare. Incercam...

Mie mi se pare ca atunci cand mi se strica prajitura asta miroase ciudat. Nu neaparat urat, dar nu e  placut oricum... Am descoperit ceva pentru Mirosul asta. E un "antidot", e plin de Nesimtire si Egoism. Stiu ca miroase puternic si asta, dar e chiar bun.

Mie imi intarzie ingredientele, dar am un sfat: "Gatiti singuri! Nu lasati lumea sa se bage in bucataria voastra...se baga unde nu le fierbe oala..."

Premiu

Hehe, am castigat un premiu :D

Ce? Nu credeti ca as merita ? Poi aveti dreptate, dar se poate spune ca Blogu` meu a castigat un premiu. Sac, acum sa mai zica cineva ceva...

Acesta este, si vine de la Simplu. Cica trebuie sa il dau mai departe si asa o sa si fac, doar ca intampin o oarecare problema. Regula spune ca ar trebui sa dau premiul mai departe altor 10 persoane, doar ca la mine vor fi mai putini. Nu cred ca o sa imi ia Simplu premiul:"> .

Asa, si acum sa inmanez minunatul premiu.

1. Just Words

2.Andra

3.RatonRabatabil

4.LSD

5.Denisa 

6. Ale

7.Ioana

8.Blue

...si cam atat.

Stati ca cei de pe "lista" nu isi primesc premiu si gata. Au de indeplinit niste cerinte :P .

1 - sa afiseze premiul.
2 - sa posteze link-ul celui ce le-au acordat premiul.
3 - sa premieze alti 10 blogari la randul lor.
 

Eu am premiat decat 8, acum premiati voi.

Intrebare ?

Cand nu mai sti ce s faci si iti trebuie neaparat o solutie, ce faci?

Cand iti dai seama ca nimic nu e in ordine, ce inseamna?

Cand vrei sa opresti totul si nu poti, mai poti sa respiri?

Cand suspinele si lacrimile ti se instaleaza repede pe fata, unde gasesti blandetea unui zambet?

Unde pleci cand nu ti-a mai ramas nimic?

Cine e langa tine cand totul se desprinde din realitatea infantila?

Cand stii totul, de unde mai gasesti curiozitate?

Cand nu mai poti sa crezi, cine iti mai da speranta?

Cand ai multe intrebari, cine stie sa iti raspunda la toate?

Facute si nevrute

Din categoria plecari si intamplari. Stiu, v-am obisnuit cu un gen de depresie. M-am obisnuit si pe mine, dar pe voi?!

E imposibil sa nu mi se intample ceva demn de mentionat cand plec de acasa. Am un magnet pentru lucruri aiurea sau poate doar ciudate.

Plecam de la Alexandra si m-am gandit sa o iau pe scurtatura, printre blocuri. Stiam drumul ca doar statusem de atatea ori pe bancutele de acolo, si in leagan nu mai spun. Ce sa faci...copil.

Si mergeam eu cu geanta pe umar si cu plasa intr`o mana( plasa avea o cutie de pantofi, adica avea cutia cu pantofii mei! ). La un moment dat, o tanti mai durdulie, la vreo 40 de ani si ce sa zic...tiganca. Asta era, ce sa ma mai ascund dupa un deget, doua. Si culmea norocului( asta e facuta de mine, sa nu prind pe cineva ca plagiaza ca nu stiu ce ii fac. ), tanti cu baticu` in cap gaseste o verigheta de aur exact in fata mea. Exact, culmea norocului! 

Am mers mai departe, ce era sa fac? Sa ii dau un cap ca de fapt verigheta fusese in fata mea? Neaaa, am mers...asta e. 

- Domnisoara, domnisoara...

-Da...

-Doamne ce-am gasit... Pacat ca-s pocaita...

-?(ce dracu o vrea?!!)

-Auzi, tu porti asa ceva? E cumva din aur?
-Da, e din aur. (stiti ca nu pot sa mint oameni nevinovati. De fapt mint, pot sa mint, dar nu pe cei prosti ca nu e nevoie).

-Aoleeeo...ce ma fac, ca-s pocaita...si noi nu purtam, n-avem voie. Tu porti?

- Da, da, port. (si am inceput minciuna, pentru ca eu nu suport sa vad aur pe mine)...Eu nu-s pocaita.

- Si nu vrei sa ti-o dau? Imi dai 200 de mii pe ea? Ca nu am ce sa fac cu ea, si sa am si eu sa cumpar la copii o paine, ceva de mancare ca nu am nici eu bani...

-Poi stiti... nu mai am bani. Imi pare rau... (si-a inceput vrajeala)

- Aoleooo...ce ma fac...Dar in plasa ce ai?

-O cutie..

-Si ce e acolo?

-Pantofi...(doar n-o vrea sa ii dau pantofii MEI)

-Hai da-mi si pantofii..acum asta e..

(parca trebuia sa le dea de mancare copiilor, pantofii mei nu-s din piele... blugu` nu se mananca, nu? )

-Poi nu pot sa ii dau, ii am primiti de majorat, de la o prietena buna. (probabil ma simteam prin 2010 asa)

-Aoleeeoo...ce facem acum? Chiar nu ai bani?

-Mai am decat vreo 50 de mii...Imi pare rau...(in gand: sper sa tina, sper sa tina...)
- Aoleooo...hai da-i si pe aia...off

(Bingoooooo!)  deschid portofelu... In buzunaru` cu hartoage, bilete de tren...plus banii rest de la taxi.(ah..ce inspirata sunt uneori)

Tanti da repede sa se uite in portofelul meu.

-Da` ce mai ai acolo? Bonuri de masa, ai?
-Nu, nu, doar facturi si un bilet de tren.

-Da si biletu de tren, e bun si ala...

Cred ca trebuie sa mentionez ca era un bilet compostat de la tara spre Craiova si nu avea absolut nicio valoare. Imi pica fisa si zic...

-Luati-l...

-Si e bun? Pana unde merge?
-Poi prin judetul Olt, cam asa...(oops???!)
-Aaaa..si mai departe nu?

-Ba daaa...pana la Bucuresti.(doamne, de unde am scos-o?)

-Bine..gata, ia-o.

Si am plecat...socata, bineinteles.

Poate mi s-a parut am zis, dar nu ...verigheta era in palma mea. Poate o avea vreun blestem? Nu-i nimic, o schimb eu repede la amanet. Rusinos din partea mea, dar nu are nimic gravat pe ea..un nume, ceva. Imi pare rau..sau nu. Si daca e un semn sa ma marit? Poi daca e asa, e un semn tampit pentru ca-s tanara si la liceu. Destinul sa se uite-n buletin!

Pentru moment nu vreau sa mai plec de acasa, sunt ca satula de intamplari "magice". Parca totusi as mai respira.

Spre mai bine inchin un pahar

Facem. Facem de toate, mintim, furam, inselam, iubim, amagim, fugim... si multe altele. 

Am mai spus ca nimic nu e in ordine, desi pare mai bine ca niciodata si totusi eu vreau sa fug. Da, stiu ca nu e bine. Stiu ca nici nu o sa rezolv nimic, ca nu e o atitudine matura, dar iti scapa un detaliu. Nu vreau sa fiu matura, nu vreau mai multe responsabilitati, vreau sa fiu copil si sa fug.

Din pacate ma comport ceva mai matur si ma supun responsabilitatilor si nu fug. Unde as fugi?

E simplu. Cat mai departe, unde nimic nu conteaza pentru mine, unde nu am amintiri, unde nu cunosc nimic, unde nu deranjez, unde as gasi libertatea. Nu e capatul lumii, dar nu se poate. Poate nu acum... mai vedem.

Sa dau din nou vina pe stare? Sa fie doar o stare ce imi aduce aminte de lucrurile vechi?
Si credeam in multe... si credeam fara sa vad realitatea... si nici nu imi pasa. 

Ehe... credeam in iubire... s-a stins orice, chiar si speranta ca exista. Credeam in prietenie, dadeam orice pentru ea... acum e ceva ce umple un spatiu, un timp, o dorinta. Credeam si in noroc, poti sa crezi una ca asta? Credeam in sansa, in bunatate, in viitor si acum le-as arde pe toate si le-as arunca in mare, dar nu pot pentru ca nu e marea aproape...

Simteam ca lacrimile fug si o sa ma lase speriate de lucrurile bune, dar ele stiau ca intotdeauna lucrurile bune nu sunt altceva decat masca lucrurilor rele.

Cand dorm mi-e bine. Doar cand dorm mi-e bine de fapt. Am tot ce vreau. Zambet de vara, un El cu multiple defecte adorabile, niste ele sincere si un mic colt de rai patat cu pacate de incepator.

Am noroc ca e vacanta si pot sa dorm mult... asadar mai exista o mica farama de speranta ca poate totusi exista cate ceva.

Joaca

• Luați cartea cea mai la îndemână, deschideți la pagina 18 și scrieți aici al 4-lea rând :

-"totusi, Kiku este o doamna de prima clasa."

• Fără să verificați, cât e ora?

-23 .

• Verificati!

-23: 22

• Cum sunteți îmbrăcat?

-pantaloni scurti si tricou.

• Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitați?

-La mail.

• Ce zgomot auziți în afara celui de la calculator?

-Desenele animate de la tv si Reamon -Supergirl.

• Când ați iesit ultima dată și ce ați făcut cu ocazia respectivă?

-Ieri, de plictiseala la cea mai buna limonada cu cele mai bune baclavale.

• Ce-ați visat ieri noapte?

-N-am avut timp de vise in cele 12 ore de somn.

• Când ați râs ultima dată?

-Acum o juma` de ora,  am prieteni amuzanti :D

• Ce aveți pe pereții încăperii unde sunteți?

-Biblioteca, de ce? :))

• Dacă ați deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ați cumpăra?

-O casa in muntii Elvetiei si un apartament in Paris.

• Care este ultimul film pe care l-ați văzut?

-Thick As Thieves.

• Ați văzut ceva neobișnuit astăzi?

-Nu prea ma mai surprinde nimic.

• Ce părere aveți despre acest chestionar?

-Se mai plictiseste omu`...

• Spuneți-ne ceva ce nu știm încă.

-N-am zis ca sunt blonda.

• Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiță?

-Mimi. Macar copilul sa aiba nume dragut.

• Și dacă ar fi vorba de un băiat?

-Razvan, Mihai, Cristi...avem de unde alege:D (si nu, nu sunt toi fostii mei prieteni =)) )

• V-ați gândit deja să locuiți în străinătate?

-Incep acum, dar nu datorita chestionarului, ci datorita ultimelor evenimente...

• Ce ați dori ca Dumnezeu să vă spună când intrați pe porțile Raiului?

-Pas:))

• Dacă ați putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce ați schimba?

-Eh pe dracu:))

• Vă place să dansați?

-Depinde de stare...

• Ce ați văzut la televizor ultima dată?

-Desene animate.

• Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

-Sa il ia oricine are pofta de asa ceva:D

• 
  
  

Scrisa de ...G.

De ce intorc eu capul dupa blonde

Ce zi e azi? ... ce mai conteaza? oricum a trecut mult timp. 
as putea spune exact cat, dar... ce mai conteaza? acum am tot 
ce vreau...vor.. altii... dar nu eu. ce anume?

bani? nu sunt o problema pentru mine.. nu i-am avut niciodata.
femei? despre ele e vorba... Cine n-ar vrea o bruneta buna, 
care sa nu puna intrebari, sa nu comenteze, sa nu deranjeze, si 
sa nu gandeasca prea mult (ba chiar mai deloc) si mai presus de toate, 
"sa te pupe in p**a" toata ziua, ca a mea? EU!

Ce zi e azi? e marti. ieri a fost luni, dar putea fi mult mai mult de atat. 
putea fi ziua in care imi indeplineam o promisiune. dar, pentru cine 
mai conteaza? pentru mine.. si orgoliul meu. impreuna facem o echipa buna. 
peste 6 zile tot luni o sa fie, sunt sigur de asta. ceea ce inseamna ca mai
am sanse. luni? m-a marcat pe viata ziua de luni. atunci am inceput scoala,
si nu numai..

orgoliul meu imi spune ca sunt fraier! eu i-am zis sa nu mai bea atat, ca 
spune prostii. dar daca are dreptate? atunci inseamna ca nu am avut eu. simplu.
  
e bruneta, dar mie imi plac blondele. deaia intorc capul dupa ele pe strada. 
poate una din ele e chiar ea, si mai apuc sa o vad inca o data. daca ar sti 
ce bine imi merge cand o vad...

Nimic e de la ceva

Nimic nu e cum imi doream. Pare ca s-au implinit multe, pentru ca asa s-a si intamplat, dar absolut nimic nu e cum imi imaginam.

Credeam ca imi lipseste un singur lucru pentru a fi indragostita, cand eu eram si singura extrem de indragostita de ...nimic. Nu aveam nevoie nici macar de nimic si radiam de fericire. Imaginatia imi hranea orice, visele mele multe si se pare ca nu degeaba erau de ajuns pentru a-mi aduce un zambet pe fata.

Poate ca asa e pentru toti adultii. Pornesti cu vise multe pe un drum lung si obositor, dar care nici nu conteaza datorita fericirii de la capat si pe masura ce inaintezi iti dai seama ca ai lasat adevarata fericire in urma, dar ca nici macar nu te poti intoarce.

Poate balivernez sau filozofez (!) , dar stiu ca am dreptate, doar invat pe pielea mea.

Nu m-am crezut niciodata buna la acel ceva, dar sa zicem ca nici proasta. Se poate sa ma perfectionez, dar nu am de ce. Nu stiu motivul. 

Sunt prea multe si poate d`asta mi se "inverzesc" ochii. Nu mai pot nici eu sa le descurc. Am zis mereu ca pot sa scap, si de fapt mereu am fost scapata temporar de tot. Sunt mult prea multe si daca las toate amintirile gri sa ma invadeze mi se face frica pentru ce va urma.

Nici nu stiu de ce am nevoie sa imi revin, poate e doar o stare trecatoare, desi revine mereu fara sa ma lase sa urlu de fericire.

Mi-au spus toti ca o sa fie bine, dar asta e cliseu si o stiu si ei prea bine. N-am nimic ...si nu ma refer la starea mea ca e limpede ca se intampla lucruri.

N-am nimic...la general.

Imi pierd spontaneitatea si increderea. Pierd copilul din mine si el e totul pentru visele mele.

Nu...se poate nimic, niciodata asa cum vreau. Nu vreau sa ma mai lovesc de pereti ca ma doare capul prea mult...deja. Si cand te gandesti ca e doar inceputul...!?

Ce as putea face?

Poveste "caniculara"

Nu stiu daca va plac povestile, dar asta garantez ca nu are menirea sa adoarma pe cineva.

Era sfarsitul lui iulie. Ca si acum. Era canicula de ceva timp, iar personajul principal era o fata. Nu printesa, nici o mica vrajitoare, doar o fata.

Bine, recunosc...eram eu, dar asta e un mic secret si daca vreti continuarea povestii trebuie sa imi promiteti ca n-o sa spuneti. De data asta o sa va cred pe cuvant, o sa merg pe incredere.

Daca am terminat si cu secretele pot sa continui si cu povestea.

Intr`una din zilele astea  trebuia sa plec la tara. Mi-am ales ultimul tren, m-am gandit ca un om normal in conditii de canicula, ca e mai bine sa plec seara cand e mult mai racoare, in loc sa ma topesc.

In sfarsit la gara
 
- Buna seara, as vrea si eu un bilet la C.
- Sambata nu circula domnisoara.
- Si alt tren nu mai am?
- Tocmai ce a plecat si un rapid.
- ... multumesc. (?!)

Cu 5 minute inainte sa ajung la gara o sunasem pe D. , aveam nevoie de o prietena care sa ma calmeze desi nici nu ma gandeam ca trenul ar putea fi anulat. Fusese oricum o zi agitata, dar nu se compara nici pe departe cu seara.

Eu ( plina de nervi) : Cum sa nu circule trenul sambata??? Eu inteleg duminica, ca e alta mancare de peste, ziua odihnei, dar sambata? Doar n-or fi toti ceferistii adventisti....
D: Poi hai la mine daca ai pierdut trenul. O sa facem gratar, asa ca fugi la autogara. Mai ales ca nu te-am vazut de ceva timp...

Si asa am si facut, am fugit. Degeaba. De ce degeaba? Din cauza ceasului ca era trecut de 7 jumatate. Nu trebuie sa mentionez la ce ora pleca ultimul autobuz, nu? Desigur ca 7:30 p.m. 

D: Du-te si vezi daca a plecat trenul spre Calafat, ca sa vii pana la Bailesti si te iau eu cu masina de acolo. 
Eu (la fel de plina de nervi) : Ok, ma chinui sa ma intorc la gara. 

Stiu ca nu e cine stie ce distanta intre gara si autogara, dar cand picioarele iti spun sa te opresti ca te dor si incaltarile sunt pornite sa te faca sa regreti toti banii dati pe plasturi...ei bine ti se pare parca prea lunga distanta dintre cele doua. In categoria "picioarele rupte de incaltari" am si un sfat pentru toate fetele: NU cumparati balerini de panza. Va fi mai bine si pentru voi sau mai bine zis pentru picioarele voastre.

Casa de bilete

- Buna seara din nou. Trenul spre Bailesti la cat pleaca?
- In 10 minute.
- Perfect. Vreau si eu un bilet...repede. Multumesc.

Ajunsa in tren, primul lucru pe care l-am facut dupa ce m-am asezat pe bancheta a fost sa ma descalt. Am stat linistita pentru o ora. Am urmarit apusul pe geamul deosebit de "curat" al personalului, am auzit cele mai noi manele, mai ceva ca in paradis.
 
Halta Silistea Crucii

Nu, nu trebuia sa cobor eu acolo, dar un "domn" mai bronzat ( probabil din cauza soarelui, nu vreau sa va ganditi la altceva ) m-a intrebat daca nu vreau sa cobor cu ei. Care ei? Poi erau in jur de 10 persoane la fel de bronzate ca si "domnul". Si nu, nu am dat raspuns, mi-am vazut de treaba mea.

Nu are rost sa spun ca pentru restul era un adevarat show de divertisment faptul ca cineva se lua de pustoaica ce se descaltase si era plina de plasturi.

"Am fi vrut sa venim sa iti tinem companie, dar cand te-am vazut cu picioarele bandajate..."

N-am prea priceput la ce se referea, dar macar a fost si o parte buna pentru faptul ca pe mine chiar ma dureau picioarele.

10 seara, gara Municipiului Bailesti

Am ajuns. In sfarsit, dar nu la destinatia finala din pacate. Un mesaj de la D. ma anunta ca o sa soseasca in 10 minute.

Hmmm...nu e mult, 10 minute. Cam pustiu pe aici. Aaa, e si un magazin pe colt, dar stiti bine ca in Romania sunt multe persoane bronzate indiferent de sezon :D.


Pana dimineata...

D. a venit in scurt timp si nici nu a mai contat ploaia, care oricum a fost scurta. Gratarul s-a facut, povesti am spus, de vara trecuta ne-am amintit. Am incheiat cu un film de groaza pana in rasarit. Totul s-a terminat bine, dar a doua zi am luat-o de la capat cu aventuri in diverse mijloace de transport, dar asta e cu totul alta poveste.

Liniste peste tot

Stau. Acum, da... 

Daca as spune ca sunt obosita as fi chiar ipocrita. Daca as vrea sa taci ti-as spune, asa crezi ca e normal, nu?
Fara daca...

Oras infect. Si am caracterizat totul. Problema e ca se agraveaza o data cu toropeala unei veri ciudate.

Bine. Reducem la mine. Sunt eu ciufuta. Sau nu...

M-ai lasat sa ma descurc singura. Si bajbai(bâjbâi) singura dupa norii tacerii. Nu`ti reprosez, de fapt nu`ti mai reprosez. Ma limitez la mine. E cam din vina mea...cam tot. Mereu am de ales si daca as alege varianta corecta cred ca s-ar reduce nervii macar la jumatate.

Cafeaua asta nu are gustul asteptat. Nu m-am priceput niciodata, nu stiu de ce am crezut ca acum va fi mai buna...

Nu imi mai dau cu parerea, nu mai fac eu primul pas, nu mai cred nimic dupa niste aparente. Poate sa imi spuna toata lumea ca e asa, nu o sa mai cred. 

Nu vreau nici o morala, nici o parere. E mult mai simplu sa taci. Vorbele oricum nu stii sa le alegi pe cele potrivite in cele mai multe cazuri. Gata pentru penibilul din cauze tampite!

Stiu ca e imposibil sa nu gasesc penibilul in fata mea si sa il si las fara sa ma bag, dar macar la categoria "grea" pot sa il evit.

E cam gol acum....

Cum cine? Sufletul...

Du`te unde vrei, dar lasa-ma asa cum m-ai gasit. Nu ma mai schimba, nu te mai preface ca iti pasa, nu ma mai minti cand stii ca vad adevarul.

Daca vrei sa imi fie mai bine taci sau spune-mi. Spune-mi de toate, doar stii ca sunt un bun ascultator, dar gandeste-te ca nu sunt un perete. Adu-ti aminte ca nu am decat urechi. Am de asemenea si doua buze si limba aia care e facuta parca la moara. 

Nu ma cunosti, asa-i?

Ca sa fie

Trebuia sa vand vise, dar cred ca le-am uitat undeva prin gara.  Trebuia sa raman copil si ce-i drept cred ca am ramas.

Nici fumul ala nu ma mai aduce din norii ucisi de timp. Balivernele mele plictisesc. Da, da chiar si pe mine. Sunt datoare cu un zambet, dar nu cred ca mai stiu ce gust avea fericirea imprumutata.

Mai e un pic asa simteam, dar uit. uit mereu ca totul are un sfarsit, poate pentru ca unele lucruri par la infinit. Sau poate ca nu mai dau importanta cuvenita pentru ...

Nu pot sa iti spun absolut nimic real, poate daca vrei sa descoperi ce incerc sa arat. Nu vreau sa ma cunosti, pentru ca e mult mai complicat decat pare si prefer sa te las cu aparentele.

Vreau mai mult, dar nu fac mare lucru. Am nevoie de "pastila" aia, dar nu am gasit-o. E speciala si nu stiu daca voi avea curaj sa o folosesc.

Mi-e teama...Nu vreau sa iti spun de ce. Lasa-ma asa cu ochii deschisi spre vis. Imi place si-asa, sau cel putin ma descurc. 

L-am luat pe Nu in brate si nu stiu daca vrea sa plece, il tin destul de bine...

Tu o sa te duci dracu

Ce ar trebui sa spun acum? As putea recunoaste ca sunt confuza. Bine...tocmai am facut-o. Da, confuza, dar din mai multe puncte de vedere. 

A fost o saptamana lunga si totusi scurta. Mi-am permis sa fac doua lucruri pe care nu le-as fi facut in conditii normale, dar prefer sa uit. Nu le regret, dar ar fi mult mai bine daca as uita.

Nu mi-am gasit raspunsurile, inca le caut. Poate se rezolva de la sine. 

Nu imi dau seama ce as putea face, poate asta ar trebui sa fac- nimic. 

De cate ori ti s-a intamplat sa fii confuz din toate punctele de vedere? Sa nu iti dai seama de nimic si totusi sa para ok?

Nu am inspiratie, sincer nici nu vreau. Mi-ajunge starea de kkt. Nici macar nu stiu ce vreau, poate am nevoie doar de zambetul ala.

Unde ti-ai putea tine telefonul ca sa nu raspunzi timp de 4 zile? In c*r....raspuns corect:) 

Cand eram mai mica ma miram cum adultii reusesc sa complice lucrurile simple. Am incercat sa fac si eu lucrurile pe calea simpla...ca sa mi le complice altii.

Nu ma plang, dar am un chef nebun sa dau dracu multe persoane. De drag...

Si mai grav e cand nu are cine sa iti explice ceva simplu. Am crezut ca pot, dar uneori ...uneori se duce dracu tot.

Si poti sa ma critici, sa-mi spui ca nu-i bine, ca sunt cum vrei tu, o sa fii cam dezamagit sa vezi ca nu-mi pasa. Du-te dracu!

In loc de un "pa"

O iau ca pe o vacanta. Ador plecarile, iar daca mai sunt si ceva mai departe e perfect. De fiecare data cand am avut probleme si s-a nimerit o calatorie, ei bine calatoria adus niste raspunsuri.

Nu dramatizez, asta e treaba ta(tii minte? ), pur si simplu ma las invaluita de un parfum pe care imi doresc sa il pastrez ceva mai mult timp.

N-o sa mint sa te doara, stii doar ca mint atat cat "iti place". Ti-am zis de atatea ori ca nu ti-ar placea sa stii adevarul, e mai bine o minciuna cu ciocolata.(intotdeauna!)

Cu timpul ramai cu ce e mai bun, ceea ce e mai bun se pastreaza langa tine. Timpul e raspunsul multora si vezi tu mie putin imi pasa de sentimentele cretinilor, vreau doar sa il iubesc.

Soarele e altfel acolo, aerul are o amintire mai veche, dar o sa imi fie mult mai bine. M`am saturat sa incerc sa ascund dezamagirea, dar merita efortul. Arata-mi ca ma iubesti si o sa vezi ca intr-o clipita nu imi va mai pasa de restul, dar e cale lunga pana acolo.

Si ai sa vezi cum pot sa fiu, ai cerut-o, dar asta e alta poveste, asa-i?

P.S.Verdele primeaza, dar pentru o perioada l-am schimbat cu roz.

Cum altfel?

-Stii de ce ?

- De ce, ce?

-De ce ...de ce sunt atatea intrebari tampite...Stii?

-Vrei sa te mint frumos sau sa aberez?

-Poi nu inseamna acelasi lucru?

-Vai, amuzantule. Cand te mint frumos, e mai mult decat aberatie, e exagerare, gandurile mele sunt mai precise si am grija sa nu ma dau de gol, iar scopul aberatiei e de a te face sa zambesti.

-Ok, acum inteleg.  Deci stii?

-O sa iti fac o teorie mai romantica.

-De ce tocmai romantica?

-Se potriveste cu contextul.

-Uimeste-ma.

-Ai observat ca cele mai tampite intrebari vin in momentele cele mai dragute? De exemplu cand un copil il intreaba pe unul dintre parinti de unde vin copii. Zii ca nu e foarte sweet cand auzi un prichindel si apoi cand raspunsul nu prea il gaseste. Nu ti se lipeste automat un zambet pe buze cand vezi un adult "atotstiitor" cum se fastaceste la o simpla intrebare?

-Asta pentru ca nu stie cum sa explice pe intelesul copilului, ca a uitat cum e simplitatea si inocenta unui copil.

-Nu conteaza motivul...

-Ai dreptate...ca intotdeauna.

-Multumesc...de ironie.

-Nu, neaparat. Dar cateodata ma surprinzi.

-Atunci multumesc mai sincer.

-Mai ai vreun argument pentru teoria ta? Ca stii ca nu te scapi cu unul, iti trebuie cel putin doua.

-De ce ma iubesti?

-...asta e cel mai bun argument. Te iubesc pentru ca asa esti tu, ca esti mereu langa mine, ca esti amuzanta, ca razi mult,ca nu esti perfecta, ca nu exista numar pentru cate motive te iubesc.

-Vezi ce moment frumos? Cum altfel mai aflam de ce ma iubesti?

-D`asta te iubesc, ca stii ce sa-mi spui si cum sa ma descosi.

Canicula

- Tu chiar ai impresia ca "Imi pare rau" rezolva tot???  Te inseli! Nu rezolva nici macar ceva, dar apoi tot.

-Nu la asta ma refeream...Lasa-ma sa iti spun.

-Stii ceva? Putin imi pasa...de fapt, nu imi pasa deloc. Pentru mine nu prea conteaza vorbele, ci doar faptele.  Plec. Multumesc, mi-ai aratat ceva de care ma temeam, dar o sa fiu bine.

*************

Cat de cald e. Ar trebui sa merg mai incet, dar nu am cum sa scap de nervi. As putea sa sun pe cineva, dar mai bine nu. Cum ar putea sa inteleaga cinvea?! Abia inteleg eu...

Multe ganduri. Cum as putea sa le descurc mai bine si sa le fac astfel incat sa iasa o tesatura mai trainica? Poate daca nu as avea incredere. Poate  daca as fi mai rea, mai prefacuta. Da, asta cred ca e solutia, numai ca nu pot sa fiu alta. Asta sunt si chiar imi e greu sa ma schimb. Si de ce sa ma schimb pentru cine nu merita? Mai bine nu...

Cica viata e ca o carte cu mai multe capitole si logic ca si mai multe pagini. Eu am impresia ca am depasit anumite capitole, iar paginile astea multe nu aduc un final fericit. Asta chiar trebuie sa fie o carte cu final fericit, nu trebuie buna, ci doar ...Poate e mai bine sa fie o carte buna, indiferent de final. Mie asa imi plac cartile, si filmele, ca si piesele de teatru. Trebuie doar sa fascineze.

De as putea scurta drumul asta si sa il fac astfel incat finalul lui sa fie si finalul saradei in care ma aflu...E prea cald, si mult prea fara rost sa stau sa regret niste lucruri ce nu depind de mine. E logic, alegerile fiecaruia depinde de fiecare imi parte. Ca ii afecteaza si pe cei din jur ce mai conteaza? Noi sa fim sanatosi, restul sa se duca in alte parti daca nu vor sa sufere. Asa-i?

Suna un telefon...mesaj. Am si zis ca nu ma mai intereseaza, cat de greu sa fie ca sa intelegi?! Devine stresanta situatia.

"Ce faci ? Pe unde esti? Vino imediat  la mine..."

Grozav, asta imi mai lipsea...

Ce e azi? hmm, logic ca miercuri. Cand mi-a mers mie bine miercurea? Da-o dracu` de zi, nu ma mai duc nicaieri. Imi iau o inghetata si stau cu mine. Mi-ajunge cand e atat de cald si cand realizez ca inca mai sunt cam naiva.

Teorie noua sau mai veche?!

Nu depind de tine alegerile mari, de ordinul universului, sau ceva mai mici. De exemplu, nu depinde de tine ce aleg parintii pentru tine. Asta face parte din chestiile mai mici. Nu alegi tu sa te nasti in Anglia, sau sa fii baiat, sau sa ai ochii negrii, ori sa fii superba.

Stiu ca uneori pare trist cand iti dai seama cand traiesti intr-o tara de cacao si nu intr-una de ciocolata, sau ca frumusetea primeaza aproape la fel de mult ca si banii si pilele. Tocmai pentru ca e trist nu realizam ca toate se schimba intr-un final si ca totul depinde de noi. E mai greu, dar vorba aia"daca vrei sa faci ceva calumea, fa-o cu mana ta". Poi daca nu iti convine ca nu esti asa cum vrei sau ca nu ai ceea ce ti-ai dorit, ca s-au intamplat lucruri ce nu au depins de tine de ce nu le faci tu altfel? Adica in limita bunului simt, nu ca ti-ai dorit tu apartament in New York si tu ai o cocioaba la Giorogarla. Nu ma refeream la halucinatiile unora.

De ce te plangi fara sa incerci, cel putin sa faci ceva? Cat de greu crezi ca poate fii sa vrei cu adevarat?

Poate ca nu crezi ca se poate schimba.  Nu te condamn, caci nici eu nu prea cred, dar imi incerc norocul.  Poate am noroc, sau poate chiar e buna teoria mea. Stiu ca stau destul de prost cu logica si cu ideile, o recunosc macar. Stiu si ca visez cam mult, dar nu era pacat daca nu iti spuneam ca se poate?