Nu te mai ascunzi...

Vant puternic. Suier surd si amintiri ametite, prinse in vartej. Ticaie nerabdarea, iar curiozitatea o cuprinde pana la realizarea greselii. Vrea prea mult, isi doreste scaparea. El pare ca vrea sa o ajute si asta si face, doar ca intr-un mod nu tocmai bun. Tot ce ii parea spre lumina dispare sub multimea de fum negru, dens si aparut ca din senin. Sunt multi si o urmaresc, o invinuiesc si chiar nu a facut-o intentionat. Nu stia ca toate consecintele vor fii si pentru cei ce nu au avut nicio legatura, de fapt nici nu stia de consecinte. Nu vroia nimic rau, a fost naiva ca de obicei.

Alearga, alearga intr`acolo unde crede ca e singurul loc unde va fii in singuranta vreodata. Unde e al ei, unde nimic nu mai conteaza, unde poate sa si fuga cand vrea. Drumul e lung, dar frica scurteaza si drumul si timpul, iar toate gandurile nici nu vor sa ii tina companie ca de obicei. Iat-o... doar ca nimic nu mai e ca inainte. Nici macar Acolo nu mai poate fii in siguranta, de data asta trebuie sa gaseasca o solutie ...si fara sa se ascunda. E un inceput. Un nou inceput. Trebuie sa faca si altcumva. Se opreste...Il va infrunta. Niciodata nu e prea tarziu, nici chiar atunci dupa ce ai fugit atata timp.

.....

02: 16 inca un cosmar. Unul ratacit printre vise. Ce o cauta? Teama...

Vreau 17

Zbor cand vreau si unde vreau. Mi-e atat de usor. Inca sunt copil, desi am 16 ani, 12 luni si o zi. E putin sau mult, pentru mine inca e inocenta, copilarie si zambet naiv. Asta vreau sa si ramana.
Fug toate, clipele, visele, amintirile, sticlele, toate, dar eu vreau sa raman anti`talent, anti`ce-e-ok, anti`perfect, anti`ele, anti`multe, dar si pro`destule.
Nu mai imi pasa ca nu am ce imi doresc,cel putin nu acum. Realizez ca am multe, atat de multe, dar cu exceptia Lui. Intarzie...se lasa asteptat sau doar chemat.

Am un zambet in fiece zi, dar nu de la El. O sa aiba timp, asta imi doresc si stiu ca se va implini. Am doi ochi sclipitori si inecati in lacrimi cateodata, dar altadata sunt cam verzi de atata optimism. Am cate ceva din ce imi doresc, numai ca din unele am doar o farama, iar din cele din care nu am o sa am cat de mult imi doresc. De ce? Pentru ca toti ne indeplinim dorintele atat timp cat flacara ce lumineaza visul marunt nu se stinge. Nu conteaza vantul sau ploaia, e mai importanta dorinta.

Pare ca nu sunt eu cu atata zambet, dar dupa o inundatie mica ce a deranjat pana si vecinii trebuie sa fiu incarcata cu zambete sa ma sigur ca e totul mai bine. Mi-am primit cadoul dorit, am fost fericita in clipe, pentru ca asa e fericirea, se masoara in clipe, niciodata in ore si zile. Un tort mare de ciocolata ce are toate amintirile. Deschid gura mareeeeee ca vreau sa le inghit pe toate si sa ma satur o data cu ele, ca nu mai au loc, trebuie sa eliberez pentru altele proaspete, mai suportabile, ce doar ma fac sa rad din toata inima sau macar sa zambesc. Gata cu lichiorul de lacrimi. Am cateva ore in plus, e nevoie sa fiu altfel. Diferita in fiecare ora, dar sa nu pierd zambetul in clepsidra. Nici clepsidra nu vreau sa o pierd, e primita cadou si e cel mai mareee cadou.

Sa nu ma lasi sa plec, iti spun ca vreau sa raman. S-ar putea sa mai fac pe copilul nebun, dar stiu ca vreau sa raman...

Altele?!?

Ce vrei sa fac cu atatea promisiuni desarte? Sa le tin in palma pentru amagirea mea? Sa ma doara asa mereu, desi tu le mai schimbi? Tu chiar crezi ca daca innoiesti promisiunile imi trece? Stii ceva? Eu am o idee mai buna...oricum tot fac ce vrei tu de ceva timp. E timpul sa schimbam, sa ne lasam de copilarii de genu` asta. Stiu ca nu iti va placea ideea mea, dar iti dai seama ca nu asta e intentia, de a-ti face tie pe plac.
Eu cred ca e timpul sa fac ceva cu praful asta ce il strang din vorbele tale goale. O sa il adun pe tot, il pun in palma, ma asez undeva in fata ta si suflu usor, iar tot praful asta sa te orbeasca. Sunt pline de otrava, dar e otrava ta si tu oricum vezi doar ce iti convine.
Si cand ma gandesc ca ti-am si zis sa taci... Vrei cumva sa te implor? Ma stii cumva sa ma injosesc? Sau stii tu sa imi fi calcat orgoliul in picioare ca si cum nu mi-ar fi pasat? Vezi cum iti arat ca nici nu ma cunosti? Daca m-ai cunoaste, ai stii cat tin la orgoliul meu si ca nu imi bat joc de el... nu cum iti bati tu joc de mine.
Eu chiar nu stiu cum faci tu de apari mereu exact cand imi gasesc sperantele ratacite in dezordinea din dulapul meu. Si le gasesc atat de greu... Sunt multe sertare si nu am timp sa fac mereu curatenie. Stiu ca aici e vina mea ca sunt imprastiata, dar nu e nevoie si de tine ca sa imi incatusezi visele. Chiar nu e vina mea ca tie iti zboara departe, e doar vina ta ca uiti ca le-ai dat drumu`...

La fel de diferit

Nu vreau sa iti spun nimic. Nu ai de unde sa stii cu ce te voi invalui. Nu mai am vreo poveste, dar poate apare pe parcurs. Problema e cu Ea. Cum sa iti spun eu tie? Ea nu se potriveste cu nimic, ca sa nu mai zic ca nici cu nimeni. Ea se razgandeste din minut in minut si viseaza non-stop, desi nu mereu recunoaste.

E ca un copil care doar pare rasfatat, doar ca e mult mai rabdator. Stiu ca are deprinderile unul astfel de rasfatat, atunci cand bate din picior sau cand se smiorcaie, dar intelege usor si rabda in continuare.

Nu vrea nimic in mod special si totusi isi doreste atat de multe. Are ceva foarte special, ceva ce multi cauta si nu gasesc si bla bla. Cunoasteti povestea. Pentru Ea, Ele chiar sunt speciale, o ajuta mereu macar cu o vorba buna, ii accepta toanele si o protejeaza cat pot. Nu cred ca pot sa iti explic legatura asta, e intre Ele, o inteleg doar Ele, d`asta e ceva special.

I-au spus ca e prea copil, prea orgolioasa si destul de egoista. Mai multi i-au spus ca o sa piarda...multe. Si Ea ce face? Face cum crede de cuviinta, cum ii spune inima, iar inima nu i-a spus niciodata sa lase orgoliul decat cand se merita. Nu se merita des, nu vezi? Nu se merita cand crezi tu, se merita cand se simte. Degeaba incerc sa iti explic, n-am darul asta sau poate il am si nu il stapanesc. Nu stiu nici eu...

Ea are nevoie de timp, e mai dificila se crede, dar daca ai incerca macar cateva minute sincere sa o cunosti nu ai mai crede prostia asta. E asa cum e, e pur si simplu diferita. Doar fiindca nu actioneaza ca multi altii si nu are pareri ca ei, asta nu inseamna ca e dificila, e pur si simlu Ea. Tu ai uitat cum se face asta? Sa fii tu? Urat...si grav.

Iubeste-o putin, eu sunt curioasa ce se va intampla...

A fost o data...

... un magician.Asa. Poi acum as cam vrea sa iti spun o poveste aparte. E posibil sa nu-ti placa, iar unul din motive va fi ca sunt o povestitoare tare nepriceputa. Ma voi stradui si vei vedea cum fac si eu o magie de intensitate mai mica, dar chestia e ca le am si eu cu vrajile, corect? Nu prea ma crezi. Binee...

Magicianul nostru, dintr-o multime nu stiu daca l-ai recunoaste. Sincer, nici nu prea stiu de unde are darul asta. Face niste vraji mai speciale, as spune ciudate. Mie mi se par bune, dar e doar opinia mea. Stai linistit, nu are nicio bagheta si nici palarie. Face el cum face si nu prea te poti ascunde vraja lui, dar e cazul sa fii un subiect aproape pe masura asteptarilor sale. Nu stiu nici ce standarde are, dar ii place sa se joace cu vrajile si cu tine. Daaa, si cu tine, caci cu tine face vraji atat cat poti tu. Tu decizi daca renunti. Te-ai putea pierde, dar nu-ti fie teama, e destul de inofensiv cu tot cu magia lui.

Ai putea crede ca e o magia cam ieftina ceea ce face el. Poi da, ai putea, dar daca ai deschide ochii ceva mai bine ai vedea ca nu prea mai gasesti asa magicieni sau cel putin amatori.

Cum face? Nici eu nu prea ii cunosc secretul, dar incearca sa fii un pic istet si ceva mai mult atent caci nu sti cum vei cadea in capcana. Si nu, nu e din alta lume( tara), e aici, aproape.

Probabil te-am plictisit, te-am avertizat ca nu ma pricep la povesti atat cat mi-as dori.

Cum? De unde il stiu? Nu cred ca il stiu prea bine sau prea mult, cert e ca am furat un pic, dar ceva bun cred eu si m-a invatat fara sa vrea. Ce m-a invatat? M-a invatat sa-ti spun, ca poate totusi iti va placea si sa nu imi fie teama de ce vei gandi pe urma, ca poate nu e chiar atat de negru dracu`. Ai spune ca e un magician bun, dar raul nu il vezi niciodata de la inceput. Nu vreau sa-ti spun nici ca e rau, ci doar imprevizibil.

Nu prea vreau sa-ti spun restul povestirii si stiu ca asta ma va face o povestitoare si mai nepriceputa, dar vreau sa mai pastrez un secret si pentru mine. Tu, ca cititor cu multa imaginatie si cu o frumoasa curiozitatea, o vei face tu cum vei vrea. Sa nu-ti fie teama ca nu va iesi o poveste fericita, trebuie doar sa fie o poveste reala cu stropul ei de magie imprevizibila.

Alte cuvinte sterse

Asa imi faci mereu. Pari nestiutoare, neintelegandu-mi apasarea. Mai bine zis, nu vrei sa vezi nimic. Nu stii decat sa spui prea multe in nimic, sau sa taci pentru acelasi al tau caracteristic nimic. Nu ma crezi, de ce ai face-o? Sunt doar un copil, si crede-ma ca o sa incerc in continuare sa nu ma schimb. O sa imi fie imposibil, dar partea buna a naivitatii mele sper sa o pot pastra cam ca si acum. Ti-e teama. De multe, nu doar de mine sau poate doar de ceea ce vezi in mine. Crezi ca faci multe, crezi ca stii multe, crezi ca varsta conteaza, dar doar in ce te intereseaza.


Ma lasi ca-ntotdeauna si curand o sa ma lasi de tot. N-o sa te afecteze, putin iti va pasa. In fond cat ar putea sa iti pese de un copil de neinteles ca mine. Ce vrei sa intelegi? De ce vorbesc asa? De ce nu tac niciodata? Sau de ce le spun fara sa imi pese de prea multe? Asta crezi tu, dar ar trebui sa vezi ca iti spun exact ce iti este frica sa auzi. Daca nu ti-as spune, oricum nu s-ar schimba multe sau chiar nimic. Uiti mereu, pot sa imi racesc gura, ca apoi tu sa imi spui aceeasi prostie.


Poate as fi avut nevoie de fapte reale nu de minciuni spuse des. Poate as fi vrut ce au altii, dar poate asa e mai bine doar pentru mine. Nu, nu ai gresit tu. Unde vezi tu greseala aici? Probabil inca te uiti in directia gresita, iti e specific.


O sa schimb aerul de tot, o sa zboare multe, iar multe din zilele astea nu o sa pot si nici nu voi vrea sa le iau inapoi. Imi va fi mai bine. Cred ce zic. Macar atat.

Te-am ignorat destul, ti-am spus suficiente(dupa tine prea multe) si totusi eu voi face la fel.

Unde?

Am plecat. Si de acolo, si dintr`un vis, cam de peste tot. Am cam lasat lucruri in urma. Uneori mi-e dor, dar ma fura prezentul si ma tine bine si pana sa realizez eu ...e prea tarziu. Nu prea suport dorul. Imi provoaca un fel de stare ciudata, parca nici nu pot sa explic, dar e bine ca e scurta.

Pasesc usor, am grija sa nu te trezesc brusc. Vreau sa te trezesc usor, sa poti sa te trezesti cu un zambet inocent pe fata ta. Ai grija ce vorbesti, in special cand sunt morocanoasa ca s-ar putea sa ma plictisesti si sa vreau sa scap de tine. Oricum intr`un final se va intampla si asta, dar ai grija sa nu fie prea devreme. Sa stii ca si eu am mare grija ce fac, mai bine zis ce voi face.

Esti poate departe si uneori te simt mai aproape decat cred. Ochii tai spun mult mai multe decat buzele. Degetele mele adora sa se joace in parul tau, iar ochii sa te fixeze cu timiditate. Tine`ti vocea bine, nu vreau sa te ia gura pe dinainte niciodata. Eu fac asta, dar eu sunt copil, iar tu esti mai matur deact mine si poti sa ma corectezi pentru ca mie imi place. Intr`un fel ciudat si placut, poti face atatea lucruri pe care nu le-as face in mod normal. E anormal. Esti anormal cu mine, iar eu sunt mai ciudata fara tine.

Nu sunt frumoasa si nici perfecta in vreun fel si imi place ca nu ma minti, cel putin nu ieftin sau poate ma minti prea bine. Eu inca visez, chiar si cu tine, numai ca tu poti sa ma tii bine in realitate si totusi ma lasi sa fug oriunde isi doreste imaginatia mea. Esti singurul care stie ca in spatele copilului cu ochi mari si cu minciuni prafuite poate fii si un "om mare" si se descurca bine in rol...

Pare ideal pentru mine, dar nici macar nu iti doresti sa ma schimbi. Nu vrei sa ma imparti in picaturi si sa le ansamblezi altfel, vrei doar sa ma savurezi picatura cu picatura, in aceeasi forma. Un sarut de-al tau e mai pretios ca amintirea ce mi-o lasi, e logic, dar sa stii ca si amintirea imi tine de cald. Imi tine dorinta inca aprinsa, nu conteaza cati vor sa mi te stearga...si nici macar n-am nevoie de poze...

Uite ca cel mai important e ca nu imi spui cuvinte-n vant, niciodata" te iubesc", nu vreau niciun cuvant de-al tau irosit, vreau povesti din ochii tai si cuvintele doar sa completeze ce nu pot ochii spune.

Vezi bine cum sunt de prisos cuvintele...nu imi ajung nici sa te tin si nici sa te aduc.