Flower power

Un trandafir, ghiocei, zambila, dar mai putin garoafa... Si-un zambet mi se lipeste pe buze. Nu mai vreau minciuni.Cum sa le vreau, cand florile astea ma fac sa vad cat de simplu e totul?





Numeri pe degetele de la o mana? Ghici ghicitoarea mea... Timpul schimba tot, m-am schimbat si eu, mi-am schimbat visurile, unii prieteni sau mai bine zis... amicii?





Apa tulbure incepe sa se linisteasca datorita amintirilor...si trandafirilor. Apa sarata se indulceste datorita soarelui. Cam ciudat, nu? Nu e prea logic, dar e adevarat... O sa-ti explic in parc...





O sa primesc treptat tot ce vreau, are cine sa-mi indeplineasca secretele...





Nu stiu ce o sa fac mai incolo, dar acum vreau sa citesc stelele cu el... Se schimba tot, repet!





Verde, mult verde si santal... Atat! O sa-mi pun amintirile intr-o cutie si-o sa desfac cand o sa am nevoie sa fac reteta de simplitate si naivitate... Ma pricep in bucatarie, cateodata... Cand nu e vorba de retete complicate.





Tarotul isi inchide secretele si sunt tentata sa ma joc cu ghicitoarea interzisa...Sunt curioasa si asteptarea nu ma incanta, ma face paranoica si ma intristeaza...

D`asta m-am nascut primavara, ca sa primesc flori. Se incepe treptat din pacate, dar o sa se ajunga la timpul perfect de imperfect cand florile rare o sa le primesc dintr`un loc mai indepartat.

Nu ma intelege, doar miroase o floare...

Caracteristic

Limitele imaginatiei mele nu sunt trasate corect. Imaginatia mea se intinde de la o extrema la alta, de la paranoia, la naivitate acuta.

Cred in lucruri imposibile, in oameni mai buni, in lucruri corecte si in fapte meritate. Si...stim bine ca asa ceva nu prea exista, doar ca eu cred in continuare. Sunt paranoica si exagerat de pesimista chiar si cand totul e simplu, doar pentru a-l complica.

Imi aleg persoanele total nepotrivite si ma indragostesc. Intr-un fel realizez greseala, dar cred in schimbare, cred in ... NIMIC, caci asta primesc in final... Nu prea invat din greseli, dar sper si in schimbarea asta. Ca sa privesc cu optimism pot spune c am speranta, e si asta un aspect.

Am momente cand totul mi se pare atat de simplu, de frumos si de perfect. Imi dau seama de orice, nimic nu mi se mai pare imposibil, un zambet se lipeste rapid pe fata mea, dar sunt momente scurte din pacate si le uit cand am nevoie de ele.

Urmatoarele saptamani sau zile banuiesc ca vor fi ceva mai grele. Ma vor invada amintirile si o sa cad in plasa lor cu usurinta, dar de data asta m-am saturat, simt ca am gresit prea mult si ca doar asa voi indrepta totul in privinta mea...

P.S. A fost Valentine`s Day. Dragut, inca imi doresc floarea aia. Ori broscuta?

In castelul meu din vis, unde e soare de mai cu flori parfumate exista si un print caruia ii plac complexitatile mele, si toanele si figurile s toate chestiile ciudate. Ciudat, dar uite ca si aici sper.

O sa-mi fie dor, ca-ntotdeauna, dar n-o sa ma opresc asa si aici...

In asteptarea sperantei

Am pus praf pe o bucata mare din trecut, am uitat numere si oameni. Oamenii …ciudat, dar inca ii pot recunoaste dupa un simplu gest sau dupa privirile specifice… Si de ce sa mint, dar uneori mi-e dor de simplitatea din trecut, dar prezentul incerc sa il asez desi are prafuri diferite, in consistente schimbate si culori ironice. Oamenii din prezent sunt inselatori, dar in fata sinceritatii cedeaza…desi nu complet, dar atat cat sa cunoasca si adevarul, nu doar cum sa se ascunda mai bine.

Mi-am dorit multe si le-am obtinut pe toate mai devreme sau mai tarziu, dar nu mi-am dorit cum ar fi trebuit. Mi-am dorit pe bucatele risipite si, desi faceau parte din puzzle`ul meu mare, nu am fost suficient de prudenta incat sa imi doresc toate bucatelele de care aveam nevoie, iar acum sunt constienta de atatea piese lipsa. Stiu, ai putea spune ca solutia ar fi sa imi doresc bucatile lipsa, insa e cam greu cand nu sti ce fel de piese iti doresti, in special cand vrei ca puzzle`ul tau sa fie mai frumos decat oricare altul…

17 ani- stiam eu ca vor fi cei mai frumosi ani...Nu m-au crezut multi, dar am vazut si singura ca am avut dreptate, din nou. Recunosc, lipseste o veriga importanta, dar o sa vina si ea la momentul ei. Lucrurile se mai aseaza si de la sine, nu doar la bataile mele din palme. N-au efect nici stelele norocoase, nici vorbele frumos spuse, pentru veriga asta e nevoie de curaj…Din partea a mea si a jumatatii… Si nu, nu e vorba de prea multe carti citite si filme vazute, se numeste simplu- speranta.

Nu-s cea mai amuzanta si inteligenta persoana si nici nu spun ca mi-as dori sa fiu, doar ca imi doresc ca prietenii mei sa vada ceea ce e frumos in mine, pe langa orgoliile tremurate, nerabdarea usor nebuna, nervozitatea nefumata si culoarea ochilor turbata…Prietenia inseamna mai mult decat aparenta, interes si dramatism, iar cei ce stiu ce culoare are prietenia sunt putini, caci culoarea prieteniei nu face parte din cele sapte ale curcubeului.

In acea zi de mai vreau sa miros o floare cu o culoare turbata, sa am ochii cat mai verzi de fericire, nu de plans ascuns, sa fiu inconjurata de zambete sincere si de un vis mare. Mai e putin si totusi nu mai vreau sa ma descotoresc de copilul din mine cu ochii inocenti si cu dorinta de simplitate, il pastrez in camera cea mai importanta din inima mea.

Regrete?!

Vreo explicatie? Inconstienta? Naivitate?

N-o sa ma schimb, e prea tarziu pentru asta. N-o sa mai descurc minciunile... Raman doar cu lacrimile si poate se transforma in regrete...

Mi-e dor de prieteni... Mi-e dor de orele alea petrecute la telefon in ciuda oricarei distante. Mi-e dor de increderea neconditionata, de zambetele ciudate, de umarul oferit la o lacrima ratacita.

Cu alte cuvinte s-au schimbat atatea lucruri in comportamentul unor copii grabiti spre maturizare involuntara, incat simt ...simt ca nu mai stiu ce simt.

Nu vreau sa mai cunosc cum se aude un tipat sau cum se ridica tonul din cauza unor nervi fara rost, imi vreau sfaturile increzatoare inapoi, pastrate acum doar in amintiri.

Mi-e dor de neprevazutul simplu, fara multa nebunie adolescentina sau cred ca mai bine zis mi-e dor sa fiu copil, iar asta n-am cum sa schimb.

Nu-mi place nimic...Gustul berii e amar, dar ameteala ce vine dupa 3 beri n-o pot schimba cu nimic. E o ameteala usoara ce ma binedispune. Nu-mi place nici cafeaua prea mult, dar imi da impresia ca ma trezeste si ca pot invata cand stiu ca trebuie. Tocurile celor mai frumosi pantofi imi dau cele mai mari dureri de picioare si e logic ca nici tocurile nu-mi plac, dar imi dau atitudinea necesara unor situatii. Barfa..ei bine asta imi place, atunci cand e pastrata intre prietene si nu ajunge la mama dracu` si se ajunge la vreun scandal, e buna pentru amuzament. Curele de slabit nu-mi foloseau la nimic la 8 ani, iar acum sunt subiect de discutie intre fete si folosite ca remediu ...Un drac.

Nu-mi plac deloc schimbarile ce includ oameni, in special cei apropiati mie. In schimb, imi plac schimbarile de locuri si de situatii ce imi vizeaza visele.

Nu-mi place nici macar cand nu pot sa imi controlez picaturile de regrete din ochi, dar cred ca asta nu ii place nimanui...

N-as arunca niciodata cu doua cuvinte mari la nimereala... Si nu regret asta. Ce-i drept, la nervi vorbeste gura fara mine, dar cred ca niciodata nu voi fi nervoasa si indragostita in acelasi timp, astfel incat as arunca la propiu cu vesnica expresie...

As vrea o solutie..Sau macar o imbratisare sincera si multa tacere... Cuvintele nu-si mai au rostul pe langa atatea fapte ciudate si poate mature... Nici macar nu stiu de unde as mai primi tacerea si imbratisarea, s-au risipit prieteniile...

Si-atat as vrea...

Atata alb in jur... Ma ameteste langa plusul de schimbari negative ce le gasesc...

ALB. Stelutele prinse in parul meu ma incalzesc si imi soptesc ca primavara ce va sa vina o sa aduca mai multa speranta...Speranta pentru zambete simple...

A disparut simplitatea, caci pentru fiecare bucurie ce o doresc este nevoie de indeplinirea unor dificultati ...

Asta e antrenament de optimism... De fapt, inca sunt paranoica si pesimista si am impresia ca totul o sa pice sub influenta lucrurilor rele ce ma asteapta la fiecare colt si la fiecare spate ce se intoarce voit sau din greseala...

Dragoste? Doamne, si cata dragoste in jurul meu... Atatea cupluri minunate si perfect. Exact, eram sarcastica sau macar incercam...

De unde print daca el e e ocupat cu balaurii? De unde atatea printese daca ele sunt inlocuite cu pitipoance ce traiesc pentru felul cum arata? Nu pot fi nici printesa, nici pitipoanca, iar pe Fat-Frumos nici macar nu il vreau...Eu vroiam pe altcineva...

Noapte totul capata sens..In nopti albe sau sau in vis, totul capata sens... iar eu am cosmaruri, de aici partea cu pesimismul...banuiesc.

A fost o noapte ca intr-un vis, acum o jumatate de an, unde niste carlionti m-au plimbat din bar in bar, fara strop de alcool. A avut un sens si noaptea aia... O sa iti povestesc doar tie si o sa te mint ca e secret...Si-apoi o sa ma iubesti... Si o sa te intrebi mult timp dupa de unde si pana unde?!

Dupa o baie de soare tanjesc. Poate imi va aduce inspiratia... Am nevoie de ea... Si de el... Dar asta pastreaza-l ca pe un secret in pumni...

Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte!

Sa stii ca...

Nici nu te urasc... Nici macar nu ma mai doare. Ce simt? Iti spun asa, pe rand: indiferenta, scarba, mila. Stiu ca cele din urma nu se combina prea bine cu indiferenta, dar nici nu ma chinui ca sa fiu scarbita de tine...

Cum sa spun mai pe scurt? In viata trebuie sa fii dezamagit si de persoanele in care ti-ai pus increderea in mod gresit, si sa fii placut surprins de persoanele in care n-aveai incredere...

Timpul si faptele imi triaza prietenii. Suna ca si cum mi-ar parea si rau... Intr`un fel, care e majoritar, ma bucur pentru ca eu nu stiu sa am descotorosesc de cei ce nu-mi vor binele, dar se pare ca vorba aia ca orice se intampla cu un motiv se aplica intocmai.

O sa uit cat mi-a pasat, o sa uit tot ce mi-ai spus- oricum nu mai stiu multe, o sa sterg cat mai mult din amintirile alea si-o sa am parte de o consolare speciala. Persoanele care isi vad de treaba lor si care nu si-o cauta cu lumanare unde nu trebuie,au prietenii aia speciali si calumea...

O dadui in frustrare.... Sunt o persoana foarte colerica si ma enervez destul de usor, dar am inghitit suficiente tocmai cu gandul de a imi controla emotiile de genul negativ.

Vreau sa-ti mai spun ca incep sa descopar fericirea dintr-o plimbare, dintr-un fum aruncat langa gard, dintr-o cafea, dintr-un zambet sincer,dintr-o carte imprumutata, din covrigii aia calzi de la colt, din drumul pana colea cu un prietem, din bere cu fetele, din filmul ala nevazut, din atatia ochi frumosi si sinceri, din lucrurile simple si n-o descopar singura, ci cu ajutorul prietenilor. Da, da, inca mai am... Surprinzator, nu? Dupa atatea faze de cacat, chiar e surprinzator... Si pentru mine.

Sunt mai ciudata, dar mi-e atat de biiiine... Pentru cei ce nu inteleg ii sfatuiesc sa inceapa sa sadeasca incredere in oameni, o sa invete multe dupa ce isi vor lua atatea suturi in cur si atat de putine recolte frumoase... Dar eu zic ca la final, atunci cand stai sa asterni pe foaia virtuala, totul capata un sens, iar faramele de regret dispar, pentru ca recolta aia mai mica umbreste, eclipseaza chiar amintirea urata si tot ce te-a durut.

Pastreaza`ti surasul pentru cand ma vezi, da-mi inca o imbratisare in care sa ma afund linistita, da-mi incredere ca eu am pierdut-o cu atatia ciudati si nu uita ca eu nu ma mai schimb in mai prost, in mai bine- te asigur!

La multi ani!

A mai trecut un an... Mi se pare ciudat...Nu stiu cand am crescut atat... Anu` asta e cel cu majoratele, cu multa bautura si stiu ca o pot duce pe toata cea care i-am propus-o...


As spune ca sunt beata, dar sunt sub influenta alcoolului atat cat sa imi recapat fericirea momentana de langa el...

Mie imi doresc pentru anul asta multa fericire si iubire! Atat de banal, dar imi doresc atat de mult...

Voua va doresc adevar, prietenie adevarata, bautura, iesiri in oras, iubire, mult noroc si neasteptari fericite!

Asta da urare!...



Mie imi place cifra asta... 2010 ... Suna bine...


Avand in vedere evenimentele din noaptea de revelion si superstitia in legatura cu aceasta, pot spune ca tot anul voi rade, voi fi inconjurata de prieteni, ma voi plimba, voi bea, voi fi fericita, ma voi distra! E de bine...


La multi ani!