In loc de un "pa"

O iau ca pe o vacanta. Ador plecarile, iar daca mai sunt si ceva mai departe e perfect. De fiecare data cand am avut probleme si s-a nimerit o calatorie, ei bine calatoria adus niste raspunsuri.

Nu dramatizez, asta e treaba ta(tii minte? ), pur si simplu ma las invaluita de un parfum pe care imi doresc sa il pastrez ceva mai mult timp.

N-o sa mint sa te doara, stii doar ca mint atat cat "iti place". Ti-am zis de atatea ori ca nu ti-ar placea sa stii adevarul, e mai bine o minciuna cu ciocolata.(intotdeauna!)

Cu timpul ramai cu ce e mai bun, ceea ce e mai bun se pastreaza langa tine. Timpul e raspunsul multora si vezi tu mie putin imi pasa de sentimentele cretinilor, vreau doar sa il iubesc.

Soarele e altfel acolo, aerul are o amintire mai veche, dar o sa imi fie mult mai bine. M`am saturat sa incerc sa ascund dezamagirea, dar merita efortul. Arata-mi ca ma iubesti si o sa vezi ca intr-o clipita nu imi va mai pasa de restul, dar e cale lunga pana acolo.

Si ai sa vezi cum pot sa fiu, ai cerut-o, dar asta e alta poveste, asa-i?

P.S.Verdele primeaza, dar pentru o perioada l-am schimbat cu roz.

Cum altfel?

-Stii de ce ?

- De ce, ce?

-De ce ...de ce sunt atatea intrebari tampite...Stii?

-Vrei sa te mint frumos sau sa aberez?

-Poi nu inseamna acelasi lucru?

-Vai, amuzantule. Cand te mint frumos, e mai mult decat aberatie, e exagerare, gandurile mele sunt mai precise si am grija sa nu ma dau de gol, iar scopul aberatiei e de a te face sa zambesti.

-Ok, acum inteleg.  Deci stii?

-O sa iti fac o teorie mai romantica.

-De ce tocmai romantica?

-Se potriveste cu contextul.

-Uimeste-ma.

-Ai observat ca cele mai tampite intrebari vin in momentele cele mai dragute? De exemplu cand un copil il intreaba pe unul dintre parinti de unde vin copii. Zii ca nu e foarte sweet cand auzi un prichindel si apoi cand raspunsul nu prea il gaseste. Nu ti se lipeste automat un zambet pe buze cand vezi un adult "atotstiitor" cum se fastaceste la o simpla intrebare?

-Asta pentru ca nu stie cum sa explice pe intelesul copilului, ca a uitat cum e simplitatea si inocenta unui copil.

-Nu conteaza motivul...

-Ai dreptate...ca intotdeauna.

-Multumesc...de ironie.

-Nu, neaparat. Dar cateodata ma surprinzi.

-Atunci multumesc mai sincer.

-Mai ai vreun argument pentru teoria ta? Ca stii ca nu te scapi cu unul, iti trebuie cel putin doua.

-De ce ma iubesti?

-...asta e cel mai bun argument. Te iubesc pentru ca asa esti tu, ca esti mereu langa mine, ca esti amuzanta, ca razi mult,ca nu esti perfecta, ca nu exista numar pentru cate motive te iubesc.

-Vezi ce moment frumos? Cum altfel mai aflam de ce ma iubesti?

-D`asta te iubesc, ca stii ce sa-mi spui si cum sa ma descosi.

Canicula

- Tu chiar ai impresia ca "Imi pare rau" rezolva tot???  Te inseli! Nu rezolva nici macar ceva, dar apoi tot.

-Nu la asta ma refeream...Lasa-ma sa iti spun.

-Stii ceva? Putin imi pasa...de fapt, nu imi pasa deloc. Pentru mine nu prea conteaza vorbele, ci doar faptele.  Plec. Multumesc, mi-ai aratat ceva de care ma temeam, dar o sa fiu bine.

*************

Cat de cald e. Ar trebui sa merg mai incet, dar nu am cum sa scap de nervi. As putea sa sun pe cineva, dar mai bine nu. Cum ar putea sa inteleaga cinvea?! Abia inteleg eu...

Multe ganduri. Cum as putea sa le descurc mai bine si sa le fac astfel incat sa iasa o tesatura mai trainica? Poate daca nu as avea incredere. Poate  daca as fi mai rea, mai prefacuta. Da, asta cred ca e solutia, numai ca nu pot sa fiu alta. Asta sunt si chiar imi e greu sa ma schimb. Si de ce sa ma schimb pentru cine nu merita? Mai bine nu...

Cica viata e ca o carte cu mai multe capitole si logic ca si mai multe pagini. Eu am impresia ca am depasit anumite capitole, iar paginile astea multe nu aduc un final fericit. Asta chiar trebuie sa fie o carte cu final fericit, nu trebuie buna, ci doar ...Poate e mai bine sa fie o carte buna, indiferent de final. Mie asa imi plac cartile, si filmele, ca si piesele de teatru. Trebuie doar sa fascineze.

De as putea scurta drumul asta si sa il fac astfel incat finalul lui sa fie si finalul saradei in care ma aflu...E prea cald, si mult prea fara rost sa stau sa regret niste lucruri ce nu depind de mine. E logic, alegerile fiecaruia depinde de fiecare imi parte. Ca ii afecteaza si pe cei din jur ce mai conteaza? Noi sa fim sanatosi, restul sa se duca in alte parti daca nu vor sa sufere. Asa-i?

Suna un telefon...mesaj. Am si zis ca nu ma mai intereseaza, cat de greu sa fie ca sa intelegi?! Devine stresanta situatia.

"Ce faci ? Pe unde esti? Vino imediat  la mine..."

Grozav, asta imi mai lipsea...

Ce e azi? hmm, logic ca miercuri. Cand mi-a mers mie bine miercurea? Da-o dracu` de zi, nu ma mai duc nicaieri. Imi iau o inghetata si stau cu mine. Mi-ajunge cand e atat de cald si cand realizez ca inca mai sunt cam naiva.

Teorie noua sau mai veche?!

Nu depind de tine alegerile mari, de ordinul universului, sau ceva mai mici. De exemplu, nu depinde de tine ce aleg parintii pentru tine. Asta face parte din chestiile mai mici. Nu alegi tu sa te nasti in Anglia, sau sa fii baiat, sau sa ai ochii negrii, ori sa fii superba.

Stiu ca uneori pare trist cand iti dai seama cand traiesti intr-o tara de cacao si nu intr-una de ciocolata, sau ca frumusetea primeaza aproape la fel de mult ca si banii si pilele. Tocmai pentru ca e trist nu realizam ca toate se schimba intr-un final si ca totul depinde de noi. E mai greu, dar vorba aia"daca vrei sa faci ceva calumea, fa-o cu mana ta". Poi daca nu iti convine ca nu esti asa cum vrei sau ca nu ai ceea ce ti-ai dorit, ca s-au intamplat lucruri ce nu au depins de tine de ce nu le faci tu altfel? Adica in limita bunului simt, nu ca ti-ai dorit tu apartament in New York si tu ai o cocioaba la Giorogarla. Nu ma refeream la halucinatiile unora.

De ce te plangi fara sa incerci, cel putin sa faci ceva? Cat de greu crezi ca poate fii sa vrei cu adevarat?

Poate ca nu crezi ca se poate schimba.  Nu te condamn, caci nici eu nu prea cred, dar imi incerc norocul.  Poate am noroc, sau poate chiar e buna teoria mea. Stiu ca stau destul de prost cu logica si cu ideile, o recunosc macar. Stiu si ca visez cam mult, dar nu era pacat daca nu iti spuneam ca se poate? 

Trei

Cifra asta mereu mi s-a parut cu noroc, magica, desi la mine actioneaza cinci`ul pentru noroc(nu si la note!). Ce e cu noroc la trei, e ca incerc pana a treia oara. Daca nu imi iese ceva din prima, dau vina pe karma japonezilor, mai incerc a doua oara si daca nu merge, deja karma asta are putere, iar a treia daca e noroc karma dispare, in caz contrar inseamna ca Shogunul m-a vrajit cu karma lui cu tot si nu ma impotrivesc destinului.

Trei zile mi-au ajuns sa obosesc la  modul placut. In doar trei zile ,(inca!)  mi se pare ca ploile astea au adus in stropi mari noroc pentru mine. Mdea, nu sunt tocmai cea mai optimista persoana, dar vorba cu "dupa una calda una rece" nu se aplica decat in cazurile extreme cand vine una calda. Ma intelegeti, nu? Cand ti se  intampla ceva de bine, pac dai de dracu` ,care e bronzat, cu figuri(se poarta vara asta).

Stai asa. Ceva imi spune ca am luat-o in departare cu aiureala. Nu, nu e cifra trei de vina, asta fiind deja a patra zi. Cu toate ca, in a patra zi m-am intors. 

Ce conteaza? Trei sau patru, azi sau maine, important e ca se schimba vremea pe strada mea. Nu, numai soare, ca mai mult imi place primavara linistita. Poi si daca nu mai conteaza, trei ce este? 

Eu ma inteleg ca sunt obosita, dar voi nu cred ca ati inteles ceva. Va explic rapid.

Asa se manifesta fericirea la mine.

Gossip Girl e de vina

Ok. Asta se doveste a fi unica solutie momentana prin care sa innebunesc cu muzica. E solutia mea, asa ca e cea mai buna...pentru mine.

Ca si lamurire...

Everytime - Lincoln Hawk

Poate e chestia ca m-a vrajit serialul, sau poate e melodia care mi se potriveste..cateodata. Sau poate e plictiseala dintr`o vara plictisita. Sper sa va placa !

Nimic... mai ciudat

Toate la timpul lor. O invalmaseala mare de ganduri si cuvinte nu dau aproape niciodata un produs bun. E nevoie de ceva claritate.

Problema e...ca sunt multe probleme. Daca le iei pe rand vei realiza ca nu prea au capat de linie, daca le iei de-a valma si le faci intr`un haos total, vei descoperi ca traiesti intr`un mod deloc plictisitor.

Ok. Recunosc. Sunt intr`o stare fara nume. Da. E un amestec ciudat de nostalgie, tristete, dor, cat si dorinta, poate si un strop de gelozie, dar toate presarate cu o multime de amintiri ce completeaza starea asta fara nume.

Si un fum ma aduce dintre nori. Asa era, nu? Ei bine, lipseste fumul din toate aspectele. De fapt, daca stau un pic sa ma gandesc s-a transformat intr`o ceata.

Ok, iar e trist. Am un bagaj de cuvinte..trist. Chestia e ca oricum nu citeste nimeni( partea asta chiar ma amuza). Tot blogul asta e continuarea caietului meu cu povesti si prostii. Sunt o egoista, dar se vede ca scriu pentru mine. Toata chestia cu scrisu` ma elibereaza de nervi si de multe ori ma face sa gandesc, sa abordez ceva intr`un mod mai calm(eu fiind mai agitata din cauza ADN`ului, cred).

Vreau o pauza, dar de la ce? Inca nu fac nimic. Vreau o pauza de la lume. Am incercat sa o iau, dar atunci cand esti prins prea bine e greu sa scapi. 

Nu e nevoie de multe ca sa mi se deschida starea asta pe care o alung mereu cu un zambet tamp. O intamplare, o ceva pe care nu-l realizezi, dar crede-ma ca faci parte, sau poate e doar melodia de vina,ori o poza, ori un mesaj, un telefon. Ideea e ca ...nu e nicio idee, e vorba de absenta unei acele imbratisari.  

Nu am potrivit cuvintele, sper sa o fac data viitoare. Pana atunci, melodia...