Ma simt ca si cum m-as afla intr-o mlastina. Ca si cum as merge pe o mlastina, pe teren nesigur... Ma scufund cateodata,iar uneori mi se pare ca stiu exact ce fac . Un du-te vino, o confuzie permanenta despre orice, in special de drumul meu .
Toate visele mele erau adunate intr-un bol de sticla si l-am spart. Erau laolalta cu sperantele. Sperantele nu le-am mai gasit, visele... Visele le-am adunat pline de praf, le-am luat dintre cioburi si incerc sa le curat. E greu, e greu, caci e multa munca si trebuie sa o fac singura. Asta e o chestie care trebuie sa o fac singura.
Mi-e dor de atatea, de atatia, dar de fapt...toate sunt cumulate intr-un singur lucru: inocenta. Si nu cred ca sunt doar eu in situatia asta, doar ca doar eu nu fac fata cum ar trebui la chestia asta, orice ar fii ea... As crede ca-i maturizare, constientizare... sau poate doar o faza.
As pleca tot timpul... As fugi de langa responsabilitati si griji si atatea... Si asta e imatur, si doar ce spuneam de maturizare....
Nici nu sunt in stare sa imi definesc starea... Sunt confuza...In privinta tuturor, dar o sa aleg. Trebuie sa aleg, pentru mine in primul rand...
Vad prin ceata amintirilor si ma inlatuiesc cat mai departe de prezent, si ce e mai rau e ca mi-au ascuns viitorul. Nu il gasesc, dar nici nu-l caut. Trecutul ma tine ocupata.
O vesnicie de uitat si un scop de aflat, o saptamana de regasit si alta de intors, si-asa ajung la concluzii bune... Poate daca te gasesc, n-o sa mai am nevoie de atata timp...
Vreau sa primesc cadou alt bol de cristal...de la tine !:)
