RSS

Vinovat


Încerc să nu existe timp pentru dor. El doare...dorul. Am descoperit antidotul pentru a mi te scoate din minte. La aproximativ două săptămâni după...dezastru. Mă săturasem să doară fără scop, fără cauză, fără tine. Folosesc antidotul şi acum. În doze din ce în ce mai mari. Munca ce îmi înăbuşe timpul se măreşte.

O prostie! Ce e cel mai greu în momentul de faţă este confuzia. Îmi dă cele mai mari bătăi de cap. Ce e mai aiurea e că totul se petrece în mine. Parcă am trăit totul singură. Tu nu mai ştii nimic. Absolut nimic...despre mine. Dacă ţi-ai aminti ar fi altfel. Garantez! Dacă mi-ai citi gânndurile mascate pe-o bucatâ din infinitatea HTML-ului ai crede că am probleme grave cu capul. Şi eu cred asta uneori. Gândesc complicat. Sunt dificilă... Şi da, chiar gândesc mai mult decât trebuie...

Încă dau vina pe poveste. Ea este de vină că mi-am retras scutul de protecţie şi m-am lăsat rănită. Şi tu eşti vinovat. Tu m-ai făcut să mă îndrăgostesc...Sau erai doar tu (d)in poveste?

Singura mea speranţă se leagă de încă un început. Unul nou. Ceva caracteristic mie, de altfel. Nu sunt capabilă de a-mi recunoaşte greşelile şi de a şterge cu buretele perioadele sărate sau tăioase. Nu sunt capabilă nici să învăţ să fac asta. Am încercat şi nu cred că are rost să mă prefac... Nici măcar nu sunt capabilă să iert...N-am fost niciodată şi nici nu sunt.

Am întrebări cărora le-am tot găsit răspunsuri şi te acuză. Toate răspunsurile! Te declar vinovat... Îţi acord totuşi un minim de inocenţ㪠poate te-a depăşit noul şi frumosul, cum m-a depăşit pe mine.

Singura mea dorinţă e să dispară confuzia! Îmi îngreunează alegerile şi mai ales comparaţiile.. Şi totuşi, e mai bine să fii tu cel vinovat!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu