RSS

Ganduri imperfecte

Am pornit cu o duzina de vise ca sa raman acum fara niciunul. Si m-a si atentionat cineva sa am grija de ele ca poate raman fara.

Am intrat cu capu`nainte si m-am cam lovit. A durut mai mult la inceput, acum doar ignor si ma afund in lucruri care odata imi faceau placere.

Nu trebuia sa se intample asa, terbuia sa raman copil inocent si caruia nu ii pasa de nimci doar ca sa le arat tuturor ca se poate, dar i-am pierdut pe cei ce odata ma sprijineau. Asta nu trebuia sa fie un impediment, ci doar un hop de trecut...


Ati castigat, e inutila batalia ori razboiul... Visul e inexistent si incapabil sa ma mai faca sa zambesc. El ma mai face sa zambesc, dar nu mai vrea... As vrea o explicatie, dar si de ea mi-e frica. Asta e partea cea mai urata, mi-e frica de prea multe lucruri. Gen prea multi de bau`bau si n`are cine sa ii alunge. S-au dus cosmarurile noptii, inlocuite de cele ale zilei.

Pierd la propriul joc.

Ar fi mai usor daca as uita de mine in bratele lui... Si sa visez la aproape, dar e cam greu, nu imposibil. Cuvintele gen niciodata sau imposibil nu-si au rostu`, doar intaresc o afirmatie, dar pe cat de puternica o fac mai neadevarata.

Mi`e dor. Imi place ca totul a fost treptat, n-a mai fost o harababura totala. Au fost fluturasii de la inceput pana la sfarsit. Doar sfarsitul l-as mai prelungi, nu l-as schimba. In rest a fost al naibilui de imperfect. Ador imperfectul, si pe el...