RSS

Sfarsitul ?


Stia ca trebuie sa vina si tocmai de aceea era atat de agitat. Se plimba dintr`un colt intr`altul sperand sa se calmeze. La tigari renuntase. Televizorul incepea deja sa-l enerveze prin simpla lui prezenta. Toata camera nu se potrivea cu starea lui de spirit.  O astepta, dar avea senzatia ca asteapta ceva in plus.  De fapt, ea era de vina pentru nelinistea lui ciudata. De cand astepta macar un telefon si acum ea il suna sa isi anunte o vizita pentru a-i spune ceva. O stare usoara de pesimism ii spune ca ea vrea sa renunte la el, ca de una din hainele ei purtate un sezon. El nu ii mai starnea interesul, nu-si mai avea rostul pentru ea. Si totusi ii era atat de dor de ea, de fata ei fina , de parul negru si de ochii ei, ochii ei carora nu le mai vazuse stralucirea de mult.

Suna telefonul. Poate e ea. Si de ce suna acum? Ca sa spuna ca de obicei, ca a intervenit ceva total neasteptat si trebuie sa amane vizita? Mai bine raspunzi. Daca ai si stii unde e telefonul ala ar fi perfect. Ba nu...Dar de unde suna? Pentru Dumnezeu, sub perna cum a ajuns? Oricum nu conteaza. Important e ca nu era ea la telefon si nici nu ai apucat sa raspunzi. Nu ca ai fi vrut.

A venit. Isi cam pierduse speranta.

.....

-Buna..

-Mda. Buna pentru tine.

-...

-Ai o cafea?

-Iti pot face una acum.

-Asa-i ca pot sa fumez?

-As putea spune nu?

........................

(dupa 15 minute)

-Merci de cafea.Nu a fost tare stralucita, dar a mers cu tigarile.

-Nici cafeaua mea nu-ti mai place.Ca de altfel, nici prezenta mea.

-Poftim?

-Ai stat pe balcon, desi iti spusesem ca poti fuma in camera..

-...

-Ai putea sa imi spui de ce ai venit. Pnetru cafea ma-ndoiesc...

-Vrei sa plec?

-Am spus ca vreu sa imi spui de ce ai venit, nu am spus sa pleci.

-Deci pot sa si plec?

-Nu, pana nu pui capat asteptarilor si insomniilor mele.

-Eu sunt cauza lor?

-Dar cine crezi?

-....

-Cat o sa ma mai lasi sa astept?

-Nu cred ca vei vrea sa auzi ce am de spus...

-Si de ce ai mai venit? Ca sa nu-mi spui acel ceva pe care, spui tu, nu as vrea sa-l aud? Intelegi de ce imi provoci insomnii? Pentru ca imi faci nervi...Nimeni nu poate, tu nu stiu cum reusesti.

-Incepe sa imi para rau...

-Ca ai venit?

-Da. Era mai bine daca iti trimiteam un mesaj fara explicatii.

-Vrei sa te desparti de mine?

-...

-Vrei sa repet intrebarea? Stii ca eu nu ma pot desparti de tine. Mi-as face singur rau, daca as termina eu relatia. Asa, macar voi suferi, dar voi avea siguranta ca nu mai exista cale de intoarcere, ca nu mai pot face nimic.

-Am vrut sa iti spun in fata. Am avut o clipa de curaj si te-am sunat. Apoi, am baut un pahar de whiskey, aveam nevoie de ceva mai mult curaj ca sa vin pana aici. Mi-e greu si mie, dar vad ca nu te pot face fericit...

-Ba..

-Taci! Lasa-ma sa termin. Oricum mi-e dificil. Poate crezi ca nu te iubesc, dar intotdeauna ai fost un refugiu pentru mine. De fiecare data cand simteam ca e sfarsitul si ca nu mai pot, bratele tale ma departau de toate, iar buzele tale ma ameteau...uitam tot. M-am folosit de tine. Te iubesc pentru ca esti un  refugiu, atat. Imi pare rau. Am crezut ca pot renunta la el, dar ma domina. Pe el il iubec complet, mi-a cuprins toata fiinta, ma domina...Ma simt atat de prost ca iti spun tie, dar nu am cui.Mi-ai devenit cel mai de incredere prieten sau poate doar mi te pot destainui mai usor.

-...deci eu te iubesc...degeaba?

-Iti face rau, iti fac rau...

-Si asa se termina?

-Mai e ceva...

-...

-Ma mut cu el la Iasi.

-Adio? Sau ce?

-...multumesc. O sa-ntelegi candva...

Sfarsit de mai


Multime. Multe persoane pe care nu le-ai cunoscut niciodata si, spui tu ca nici nu ti-ai dori. Poate asa e.

Vis pierdut intre sperante necunoscute. E prins de ceva si se uita. Ti-am spus  sa ma strangi puternic de mana si totusi mi-ai dat drumu` la stransoare.

Ai uitat formula magica si ti-ai amintit de non-culori reale. Te-ai saturat de zambete si te-a inclestat frica. O soapta rece face mai mult decat o clipa impreuna. Te simt aproape, dar nu ma mai incalzesti. O statuie te poate inlocui, dar nu cred ca vreau. 

O prima scrisoare cu ultimele cuvinte. Prima noapte din zi si ultimul desert plouat. Flori de primavara tarzie mintite de bunul soare. Un nor de adevar ce anunta o ploaie calda de lacrimi.

Ziua noastra era plina de rasete de copii naivi si cu un iz de mai. Racoarea noptii din parc un somnifer ar fi vrut pentru diminetile cu zapuseala.

Si daca nu ai inteles pana acum ca nu stau degeaba sa las timpul sa ma`ntreaca inseamna ca ai pierdut de mult cursa. Te astept la final poate...

Nu e niciun premiu, sunt doar cadouri in capcanele din drumul pietruit.