Povestea cliseu

Ploua. O umbrela verde incerca sa alunge ploaia printre atatea blocuri gri. 

Mergea cu pasi grabiti. Parea in intarziere, si mai parea si cunoscuta. Cu ochii in pamant si grabita, cu parul ciufulit si geanta mare la brat provoca un deja-vu.

-Buna, nu te supara, imi pari cunoscuta.Ne-am mai intalnit pe undeva?

-Buna,nu cred. Ii raspunse cu ochii impaienjeniti de lacrimi si foarte tristi. 

-Scuza-ma ca te intreb, ai patit ceva?

-Uhmm, mi-a intrat ceva in ochi. Stii tu, cu orasul asta mi-ar fi si imposibil. Si un suras intarziat ii picta buzele.

Primi raspuns cel mai nou zambet, un zambet fara implicatii, un zambet doar pentru ea.

Isi sterse lacrimile si persoana din fata ei prindea un contur mult mai clar. Era un baiat cu ochii negrii si blanzi, par castaniu ravasit si inalt, de fapt arata destul de bine, se gandi.

-Scuza-ma, eu trebuie sa plec. Intarzii la facultate si ...intelegi.

-Da, desigur, dar daca nu te deranjeaza te-as putea duce eu mai repede.

-Multumesc. Sunt in intarziere si d`asta ...

-Nu e nicio problema.

*************

-Merci ca m-ai adus.

-Placerea a fost a mea.

Un zambet mult mai cald, drept multumire i se pare si lui de ajuns. Cam grabita, sau mai bine spus repezita a fugit si in cateva clipe s-a amestecat printre multimea de studenti. Ploaia facuse loc unui curcubeu si se anunta o zi cu multe raze de soare.

Mapa...mapa roz, probabil e a ei.

A uitat-o si probabil asta inseamna ca drumul nu s-a oprit la facultate. Trebuie facut ceva pentru mapa. Era frumoasa totusi...ca ultim gand.