Andru`

Mă-ndoaie...

2011-12-27T12:08:00.000-08:00

Nu mi-a fost niciodata mai frică de viitor și de alegerile mele. Mă simt părăsită într-o lume cu mulți oameni fericiți și energici. În același timp, visele mele și speranțele se duc într-un abator. Continuu!

Cuvintele mele mă alungă, mă limitez la frică, iar aspirațiile se îneacă în propriile respirații.

Acum am un vârtej în loc de creier, iar memoria mi-este un iepure fricos și prăpădit.

....

Mi-am promis atâtea și nu știu de unde să iau elan pentru curaj. Timpul mă minte și întreg prezentul nu mă ajută cu nimic, nici măcar un indiciu, ceva, cum că va fii bine. N-am niciun fel de garanție, merg la risc cu un geamantan de frică și neîncredere, care mă trag și mă fac mică-mică. Și inima mi se face mică-mică... de frică.

N-am scăpat de nucile din gât. E nașpa rău când trebuie să le ignor în public, în nepăsarea energicilor. Nu-i nimic de înteles oricum, sunt o fire pierdută, nu știu ce cărare-i bună, dacă a doua șansă merită sau mai bine zis, ce merită. Frica mă îndoaie... la propriu.

Poveste

2011-12-04T01:47:00.001-08:00

Mi-au fugit cheful de viață și pofta de râs. Cred că le-am pierdut undeva în nisipul din Vamă, imediat după ce mi-am împotmolit picioarele în eșecul primului ideal. Ca să nu-și dea nimeni seama că am pierdut comoara copilăriei, am încropit cât mai repede o mască ca pentru venețieni: frumoasă la exterior, nu exagerată, și cu care să pot să dansez în societate. Așa m-am afișat la toate balurile ce au urmat, ca să descopăr că toată lumea poartă câte o mască. Acum alerg cu grijă înapoi să-mi recuperez comoara, căci balurile nu-s distractive când toți au aceeași mască.

Să vreau

2011-12-03T05:34:00.000-08:00

Alerg printre cuvinte. Trecutul ma bântuie și m-a pus la colț, fix sub semnul întrebării. Am un sac de amintiri pe care îl port cu mine mereu. Uneori mă apasă și am impresia ca e prea greu ca să îl car până unde trebuie, până unde mi-ș dorii, iar altă dată parcă se transformă într-un porumbel ce-mi mai arată câte un mesaj potrivit.

Și la deal, dar și la val, șiroaie de lacrimi cad. Se adună, se îngreunează și urlă. Urlă despre saci de amintiri, despre neputință și dorințe. Despre vise, așteptări, dar mai ales despre nedreptăți. Nu stă nimic in mâna mea, căci nu mai știu să manevrez nimic. Fug, fug de responsabilitate, de viață, de oameni, de mine. Cine mai sunt? Cine vreau...

Să vreau și nu mai pot să fiu eu. Să vreau și nu mai pot să joc teatrul ăsta social atât de prost sau bine. Să vreau și să reușesc să fug cu adevărat...

Gata, m-am împotmolit... Doare prea tare...

Vinovat

2011-03-09T22:58:00.001-08:00

Încerc să nu existe timp pentru dor. El doare...dorul. Am descoperit antidotul pentru a mi te scoate din minte. La aproximativ două săptămâni după...dezastru. Mă săturasem să doară fără scop, fără cauză, fără tine. Folosesc antidotul şi acum. În doze din ce în ce mai mari. Munca ce îmi înăbuşe timpul se măreşte.

O prostie! Ce e cel mai greu în momentul de faţă este confuzia. Îmi dă cele mai mari bătăi de cap. Ce e mai aiurea e că totul se petrece în mine. Parcă am trăit totul singură. Tu nu mai ştii nimic. Absolut nimic...despre mine. Dacă ţi-ai aminti ar fi altfel. Garantez! Dacă mi-ai citi gânndurile mascate pe-o bucatâ din infinitatea HTML-ului ai crede că am probleme grave cu capul. Şi eu cred asta uneori. Gândesc complicat. Sunt dificilă... Şi da, chiar gândesc mai mult decât trebuie...

Încă dau vina pe poveste. Ea este de vină că mi-am retras scutul de protecţie şi m-am lăsat rănită. Şi tu eşti vinovat. Tu m-ai făcut să mă îndrăgostesc...Sau erai doar tu (d)in poveste?

Singura mea speranţă se leagă de încă un început. Unul nou. Ceva caracteristic mie, de altfel. Nu sunt capabilă de a-mi recunoaşte greşelile şi de a şterge cu buretele perioadele sărate sau tăioase. Nu sunt capabilă nici să învăţ să fac asta. Am încercat şi nu cred că are rost să mă prefac... Nici măcar nu sunt capabilă să iert...N-am fost niciodată şi nici nu sunt.

Am întrebări cărora le-am tot găsit răspunsuri şi te acuză. Toate răspunsurile! Te declar vinovat... Îţi acord totuşi un minim de inocenţăŞ poate te-a depăşit noul şi frumosul, cum m-a depăşit pe mine.

Singura mea dorinţă e să dispară confuzia! Îmi îngreunează alegerile şi mai ales comparaţiile.. Şi totuşi, e mai bine să fii tu cel vinovat!

Melancolie

2011-01-31T14:11:00.000-08:00

Fiecare om îşi are cicatricile sale, drumul său plin de gropi, îndrumări false, propria desagă ce se îngreunează an cu an. Demonstrăm mereu câte ceva. Trebuie să demonstrăm... Că suntem mai buni decât atât...ăsta e scopul inconştienţei.

Mă privesc într-o oglindă ce mă arată ca pe-o oarecare. Nu văd nicio diferenţă înte mine şi oricare alt om. Minusurile şi plusurile mele se păstrează la egal într-o balanţă, precum şi minusurile şi plusurile oricărui altcuiva.

Oricui...Oricine mi-a ajuns la inimă. Şi parcă era închisă. Era încuiată şi în căutare de propriul eu. S-a deschis uşor, ca şi când nici n-ar fi avut vreun lacăt. Cred că asta îşi dorea. Măcar o încercare pentru a o deschide...

Cuvintele mă poartă înaintea sentimentelor. Le anticipează. Mă rănesc, mă cutremură. Mă întorc din drum. Mă aruncă înainte ca pe-un bolovan. Mă opresc şi nu mai ştiu nimic.

Nu-mi suport sensibilitatea căpătată. Parcă sunt inundată mereu şi mereu şi tot încerc să fac curat, să scap de hazard. Mă aflu, totuşi, într-unul mai mare pe care nici nu îl pot categorisii. Sunt vraişte în viaţa mea, pornind de la mintea mea.

Meu, meu, al meu, atât de personal! Mă rup din lume spre vise şi rătăcesc spre o poartă, ieşireă către bine. Nimeni nu ştie drumul către singura ieşire bună...

La mine funcţionează doar greşelile, doar asta fac bine. Lipseşte încrederea... În mine, în ceilalţi, reciproc...Încredereea de toate felurile ei ...

Rămâne speranţa pentru mai bine, pentru o iubire sănătoasă, pentru lacrimi de fericire, pentru drumuri de zâmbet, prietenii păstrate, vise împlinite.

Cuvinte rătăcite către miez de dimineaţă

2011-01-15T09:48:00.000-08:00

Sunt o epavă. Un eşec. Sunt în stare să văd punctul negru din orizontul vederii mele şi să îl transform astfel încât să-mi umbrească limpezimea ochiului. N-am fost nicicând o optmistă, dar am ajuns la concluzia că AM NEVOIE DE OPTIMISM ca să nu mă duc încet, încet la fund.

Iau regretele şi mă-nvelesc cu ele. Strâng lacrimi ca să nu ud vreodată zămbetele ce vor urma. Mimez şi caut o fericire notorie, când eu îmi doresc specialul şi absolutul. Sentimentele trebuiesc descâlcite din vârtejul cotidianului. Ne-am bătut joc de ce era mai simplu şi mai frumos... Nu mereu, dar toţi!

Caut un răspuns cu o întrebare ce se schimbă mereu. Sper că răspunsul nu face la fel. Nu mai vreau cerneală sărată, ci-un zâmbet blond, de fericire infantilă. Aberez peste măsură şi-mi încolţesc ideile până la perfect, deşi... e în zadar.

Poezie, poezie... Încă te găsesc slabă. Nu-ţi ajung cuvintele pentru atâtea sentimente. Un nor ciudat mi-a şoptit într-o vară... Mi-a rămas în suflet ... o vară.

Şi dacă ar fi să mă afund în puţul amintirilor deja înecate le-aş bea...dacă aş putea... M-aş hrăni cu amintiri, doar dacă aş putea...

Eu, eu, eu... Îmi doresc mereu mai mult!

Speranţe, speranţe

2011-01-07T11:52:00.000-08:00

Ştii de ce ne maturizăm şi pierdem savoarea inocenţei? Dezamagirile, eşecurile ce vin şi ne fac să fim mai realişti şi nu neaparat optimişti sau încrezători. Astea sunt de vina...

Motivul ăsta stă la temelia faptului că prima iubire, cea inocentă, cu fluturaşi şi brotăcei, cu aşteptări şi emoţii este cea mai frumoasă. Iubirea din adolescenţă va rămâne mai parfumată în amintire decât cea cu soţul...poate. Prieteniile adolescenţei vor avea amintirile mai calde, decât cele de complezenţă, birou, studii nu ştiu de care...Ori poate mă înşel.

Melancolia...Nu mai sunt ce-am fost. Mă entuziasmam uşor şi frumos, iar acum.. Acum nu mai pot. Nu e că nu vreau, dar învăţăturile trecutului sunt repetate bine şi nu îmi dau voie...

Până la urmă şi maturitatea asta trebuie să aibă ceva frumos... Nu? Măcar rămăşiţele copilăriei pe care nu vreau nici de bună, nici de nebună să le las..

Speranţa rămâne oricum, într-o formă din ce în ce mai mică, odata cu trecerea timpului, însă măcar nu piere. Uite un lucru bun!

De fapt, dezamăgirile mele pornesc din societate, omenire... Nu mi le creez, nu sunt chiar responsabilă pentru ele. Poate vina mea e că îmi doresc să cred în oameni, încât îmi pierd capul. E greşit...văd apoi, însă sentimentul căpătat nu valorează puţin, ba chiar de nepreţuit.

Curajul meu e doar la început, după dezamăgiri se pierde. Într-un fel se evaporă... Cred că se îndoaie şi se ascunde. Se consideră într-adevăr nefolositor... Sper ca ochii mei să aibă mereu curajul să fie aşa previzibili şi să îmi arate adevăratele emoţii...

Mi-e dor! O spun din nou, iar cu lacrimi în ochi, dar asta simt. Mi-e dor de amintirile purtate frumos şi simplu de inocenţă. mi-e dor de linişte şi de iubire simplă. Mă voi linişti într-un final şi voi recunoaşte mai bine răul. Îl voi alege şi... şi poate-l voi păstra...Doar ca să îl fac să sufere pentru ce mi-a împărtăşit.

Sunt al naibii de sigură că într-o zi frumoasă -pentru că aşa vreau eu- îl voi face pe "Te iubesc" din Bau bau în Făt Frumos. Inocent, nu?

2011

2010-12-31T16:43:00.000-08:00

La dracu cu toate! LA MULTI ANI!!!

E de bine, totul e bine. Orice decizie are parti bune si rele indiferent cat pare de corecta. N-aud de la nimeni niciun sfat, caci de aici inainte imi dictez la zi tot ce imi doresc... Nesimtitra, asa-i? :D

Bua, la multi ani! Vodka, vin, ce-o fi..pana si bere... Anu` nou se sarbatoreste cum se poate, cum se vrea, cum se doreste in irealitate.... Toate sunt bune, da-le dracu...

Se observa o usoara spre mare nervozitatea... Asa voi fi tot anul, conform uneia dintre superstitiile acestui popor minunat..in felul sau . Ce daaacaaa, asa am fost si la dracu` cu personalitatile diferite ale oamenilor. Nu ne acceptam, caci face parte din personalitatea noastra sa avem conceptii si principii dupa care sa ne ghidam... Si le voi urma cu sfintenie dupa bunul plac, ca si pana acum si n-am sa mai regret nimic nici macar cu gandul.

Imi doresc sa fiu la fel de cu bun simt si sa gandesc in continuare chiar si cand sunt moarta de somn, sau moarta de beata. Constiinta o sa o am mereu si slava domnului, e impacata deocamdata :)

La multi ani, defularea mea isi gaseste sfarsitul in paharul de vin de pe masa !

Bilanţ

2010-12-23T05:35:00.000-08:00

Când eram mică nu pricepeam cum poţi uita momente din viaţă. Cum poţi uita momente relativ simple, dar care te-au umplut de fericire şi pe careai spus că n-o să le uiţi. De frică să nu păţesc aşa ceva am început să îmi păstrez amintirile sub orice formă palpabilă, poze, bileţele, ambalaje, scrisori, cuvinte scrise cam pe orice.

Uneori mi se pare inutilă toată munca asta. Nici n-o să mă uit vreodată peste tot maldărul de amintiri, căci oricum le voi reţine cel mai bine pe cele care mi-au pătruns inima. Uite ce sentimentală sunt! Nici aşa nu-i bine, zău!

Peste el nu vroiam să trec, căci ştiam că astfel voi uita povestea. Nu vreau să ajung să nu-mi amintesc totul din basm. E ce mi-a rămas, deşi are partea neagră de asemenea... Mă ţine legată de el . E normal cred, deşi mi-aş dori să nu mă mai doară aşa de tare uneori... A fost uriaşă la început, şi ce-i drept...a mai scăzut. Durerea zic... O simt, după 6 luni. În fond "Ce contează timpul?".

Am multe amintiri. Slavă Domnului! Mă pot uita liniştită în spate şi să-mi doresc să mă mai întorc, dar priveliştea din faţă e absolut încântătoare prin mister. Sunt căzută în puţul melancoliei, la sfârşit de 2010. Urmează un an dificil, iar la sfârşitul lui sper ca linia să mă satisfacă pe orice plan. Scorţişoara mă ţine în Crăciun, deşi amintirile sunt mai şmechere...

2010 m-a învăţat multe. M-a învăţat să-mi doresc mai mult, căci pot avea ce îmi doresc. Mi-a arătat că basmele alea ale mele pe care le visam cu ochii deschişi pot fi reale. Mi-a arătat că prietenii adevăraţi trebuie neapărat să treacă prin testul timpului ca să aibă dreptul la acest rang. Mi-a şoptit că sunt o norocoasă şi mi-a arătat de ce...

Maturizarea asta subtilă a tras o linie importantă la finele acestui an. Ambiţia şi egoismul trebuie să meargă mână-n mână. Inocenţa trebuie s-o păstrez undeva bine astfel încât, atunci când duc dorul copilăriei să îmi aline suferinţa măcar puţin. Ne schimbăm mereu, deşi Tibi nu crede... Dacă nu ne-am schimba am fi plictisitori într-un oareşce final, dar vezi tu... Asta ne face sa nutrim iubirea unii pentru alţii... Suntem diferiţi, în cel mai pozitiv mod desigur.

În final îmi doresc tot un an plin, căci nu merit bun sau rău, ci doar plin! Pentru restul nu mai vreau nimic, să pună mâna să îşi dorească! Vreau mai multă zăpadă şi linişte în absolut toate sensurile cuvântului.

Bolul de cristal

2010-11-05T08:44:00.000-07:00

Ma simt ca si cum m-as afla intr-o mlastina. Ca si cum as merge pe o mlastina, pe teren nesigur... Ma scufund cateodata,iar uneori mi se pare ca stiu exact ce fac . Un du-te vino, o confuzie permanenta despre orice, in special de drumul meu .

Toate visele mele erau adunate intr-un bol de sticla si l-am spart. Erau laolalta cu sperantele. Sperantele nu le-am mai gasit, visele... Visele le-am adunat pline de praf, le-am luat dintre cioburi si incerc sa le curat. E greu, e greu, caci e multa munca si trebuie sa o fac singura. Asta e o chestie care trebuie sa o fac singura.

Mi-e dor de atatea, de atatia, dar de fapt...toate sunt cumulate intr-un singur lucru: inocenta. Si nu cred ca sunt doar eu in situatia asta, doar ca doar eu nu fac fata cum ar trebui la chestia asta, orice ar fii ea... As crede ca-i maturizare, constientizare... sau poate doar o faza.

As pleca tot timpul... As fugi de langa responsabilitati si griji si atatea... Si asta e imatur, si doar ce spuneam de maturizare....

Nici nu sunt in stare sa imi definesc starea... Sunt confuza...In privinta tuturor, dar o sa aleg. Trebuie sa aleg, pentru mine in primul rand...

Vad prin ceata amintirilor si ma inlatuiesc cat mai departe de prezent, si ce e mai rau e ca mi-au ascuns viitorul. Nu il gasesc, dar nici nu-l caut. Trecutul ma tine ocupata.

O vesnicie de uitat si un scop de aflat, o saptamana de regasit si alta de intors, si-asa ajung la concluzii bune... Poate daca te gasesc, n-o sa mai am nevoie de atata timp...

Vreau sa primesc cadou alt bol de cristal...de la tine !:)

Teoria iubirii de la A la B

2010-10-22T00:32:00.000-07:00

Gen un anunt, mai exact un anunt personal. Nu exista iubire! Mda, si ma refer la fluturasii si brotaceii dintre o Cosanzeana si-un Frumos-Fat. Totul mi se pare la nivelul mintii, un pachet de iluzii uneori reciproce, desi eu consider ca reciprocitatea asta e falsa pana la un anumit punct.

Poti sa (crezi ca ) iubesti pana la infinit o persoana, sa va intelegeti mai ceva ca Adam si Eva fara frunze, pana la urma egoismul iese la suprafata si iti injunghie inima oferita pe tava. Yea right, pustoiaica e depresiva! Am crezut si eu ca m-am indragostit si nu o data! Copilarii le numesc acum cu cinism, cu rautate, cu o usoara falsitate.

Iubirea e pentru oameni! Ori in cazul societatii actuale, cu siguranta nu mai vorbim de umanitate, ci de mitul sarpelui extins la scara larga. Cum sa fim capabili de concesii, de iubire irationala, de sacrificiu cand nici macar nu credem orbeste in iubire? Mereu incercam sa ne protejam inima, caci avem experienta care urla sa o pansam mereu si mereu, chiar si cu un nou tratament.

Dragostea e oarba, fraiera, dar vreau sa vad exemple de dragoste de felul asta din partea a doua persoane, nu din partea uneia singure.

Incerc sa imi reduc "teoria" la absurd, dar eu cred in ea. Pentru mine e valabila si nu mai cred in tratamente pentru inima mea pansata continuu. Gasesc mereu adjective pentru himera asta de iubire, dar si ele sunt iluzii.

Ne prostim mereu, ne jucam, dar de fapt ne ranim. abia apoi capatam respect pentru ceea ce se crede a fi iubire.

Punct... Ce-o sa fie dupa el?

Uraganul meu

2010-10-11T03:44:00.001-07:00

If you`re going through hell, keep going...

Imi inabuse energia. Imi reduce gandurile la unul singur: " De ce s-a schimbat totul?". Ok, recunosc, uneori sunt o persoana rece si ma comport urat, poate din cauza orgoliului ce urca chiar si pana la ceruri.

Rulez povestea in franturi la nesfarsit. Unde am gresit? Trebuia sa nu fiu eu? Ce rost ar mai fi avut povestea asa? Asadar, acum am ramas doar cu povestea si trebuie sa ma conformez. Trebuie sa-mi canalizez gandurile si energia spre visurile singulare, ce stau in persoana mea. La visele in echipa mai am de lucrat...

Cum sa-mi schimb firea? Pot sa ma prefac ca mi-e bine, sa rad cum n-am mai ras, sa dansez pana imi distrug talpile, sa beau desi nu mai pot, sa ascult muzica desi ma doare. Pot sa fac astea si multe altele, dar sufletul meu NU poate fi pacalit:). Pur si simplu, nu accepta ca ceea ce parea ca se completeaza, timpul, locul, persoanele ce erau dintr-un puzzle pierdut au fost trimise in cutia timpului, ca restul. NOI nu faceam parte din restul, eram intr-o atemporalitate continua...NE faceam povestea dupa un model propriu, nu dupa restul.

Poate teama asta a mea, ce-mi cuprinde mintea la nesfarsit reprezinta teama ca VEI fi ca restul. Te voi putea rani ca pe restul? Voi vorbii cu tine ca si cu un oarecare? Inca nu pot sa mut linia in fata ta, linia ce ma desparte de restul..

Atata uragan intre gandurile mele si totul a pornit de la tine, dintr-un loc paradisiac, dintr-o insula...

Gol de toate

2010-10-08T00:45:00.000-07:00

Am inima si stomacul goale, dar stomacul urla cu o durere mai aproape de realitate. In inima s-au refugiat gandurile, reflectiile realitatii si lovesc rand pe rand, dand izvor lacrimilor. E-un izvor murdar, creionul mov ma paraseste si el, se duce pe apa sambetei.

Am adunat comori grele cat pentru o viata. Au o singura defectiune, anume fac parte din calea Raului si nu-mi sunt de folos, caci ma doboara continuu. Averi mult spus, caci sunt poveri ce-mi sunt lipite si imi amintesc prea des de adevarata lor greutate. Exteriorul incearca sa ma ingenuncheze si ma-mpotrivesc cu ultimele forte. Vreau un pat calduros in creierii muntilor impreuna cu Alchimistul ca sa ma refac. Iar dupa, un film bun si muulta inghetata.

Mereu am vrut... A scris si-am scris, iar in final aproape c-am pierdut si ce-am scris. Soarta! Toti am vrea sa fim scriitori, caci in fond scrisul e o arta si mereu va ramane marturia sigura ca a fost, dar se pierde esentialul: prea putini au dreptul la titulatura asta. Ne-am nascut deja inzestrati cu talente, nu le putem scoate din piatra seaca.

As incerca sa fa un efort si sa-mi golesc viata de poveri, dar mereu e mai usor sa spui decat sa faci. E greu, greu ca dracu`, dar si incercarea doare. Totul e-o parte din mine si n-am cum sa-mi smulg parti din mine. O sa incerc sa suport in continuare cu acelasi stoicism...

A venit toamna, a trecut timpul

2010-10-06T08:19:00.000-07:00

Au trecut trei ani, l-am inceput pe al patrulea. Ma uit in urma si sunt atatea amintiri, incerc sa le reiau ca sa ma binedispun si niciodata n-am timp: creez alte si alte amintiri.

Am iubit aproape-n fiecare an. Uneori mai mult, uneori din greseala, dar intodeauna a fost suficient cat sa amprenteze o perioada. Cineva iubeste mai mult intr-o relatie,iar asta am vazut mereu.

Urc scarile astea ciudate si-mi aduc aminte ce greu le urcam in urma cu trei ani. Sunt inalte si oblice, inca obosesc, dar parca e mult mai usor. Imi aduc aminte de prima lucrare de la istorie, din clasa a IX-a. Azi am dat alta si-a fost atat de diferit. E ceva firesc, dar amintirile-s ciudate. Orele de franceza de cand eram boboaca si-acum profa a facut schimb de roluri cu bobocii.

Camera 8, etajul 2si 3. Pe rand, desigur! Clasa a IX-a sau Polul Nord, clasa a X-a sau Conflicte interne, iar a XI-a - Distractie continua si garantata. Hmm, si a XII-a de ce va fi patata?

Mi-aduc aminte de mine si de restul, iar trei ani parca ne-au schimbat radical, desi esenta-i aceeasi. Nu-mi placea de mine atunci, dar parca nici acum nu-i bine. Caut o formula si n-o caut unde trebuie. Incerc gandirea pozitiva, dar am nevoie de o pauza speciala si se lasa asteptata...

A venit frigul cu un cadou numit raceala, au venit ploile si-o sa imi aduca tristete si teama. Dau vina pe anotimp, insa migrena mea continua are alta cauza. Mi-e dor de multe, dar amintirile-s amintiri! :)

Timpul-marele doctor

2010-10-02T11:18:00.000-07:00

Toata lumea spune"lasa ca timpul le vindeca pe toate". Asa ca avem tendinta sa luam vorba asta ca atare si sa lasam sa treaca timpul oricum, dar sa treaca mai repede, ca sa trecem de partea in care doare sufletul si parca se destrama fasii de amintirii din el. Ar fi trebuit sa ni se spuna ca , de fapt, timpul este doar un unguent , ce aplicat cu regularitate, cicatrizeaza rana sufletului. Dar cicatricile raman, asa-i? Iar unele mai dor la atingere sau doar semnul cicatricii provoaca o tristete, macar in ochi.

Iluziile pamantului, toate le gasesc oriunde. Visele iar ma bantuie, cu greseli, cu dorinte, cu tot ce vreau, dar mai ales cu ce nu vreau...Subconstientul lucreaza mai mult decat mine, ma depaseste si evolueaza...

Daca timpul ar vindeca totul, am rezolva usor cu un somnifer, am dormii o zi-doua, iar apoi am lua-o de la capat. Ce rost ar mai avea? Viata asta, pentru ce ar mai fi apreciata?

Etichetam oamenii, insa si noi suntem etichetati de altii si nu ne convine. De fapt, nu vedem ca de fapt, toti suntem intr-o continua evolutie si ca unii sunt intr-o etapa, iar altii undeva mai sus, mai jos... Ce-i rau e ca unii se blocheaza... Deh, totul roz oricum nu e.

As inchide ochii, sa ma trezesc in viitor si sa vad ca e bine si ca acum am motiv sa imi fie atat de rau... Si nu pare nimic rau, nu? Toate se rezolva asa-i? Sutele de dorinte nu ma lasa sa dorm mult, poate nu vor sa visez cum va fi in viitor...Sau poate asa se cladeste viitorul.

Totul va fi bine...Candva. Timpul le rezolva pe toate...

Demnitatea orgoliului?

2010-09-28T07:42:00.000-07:00

E o granita subtire intre demnitate si orgoliu, insa ambele ne apartin in diferite proportii. Demnitatea ne ofera "coloana vertebrala", iar orgoliul putina sau mai multa, dupa caz, "impaunare". Nu strica sa ai un pic din una si inca putin din cealalta...Oricum trebuie sa avem habar de cat mai multe din jurul si interiorul nostru.

Cand vrei sa te intorci in trecut, undeva unde iti era bine, desi a avut un final urat, cine intervine si nu-ti da voie? Demnitatea sau orgoliul? Majoritatea imi spun ca sunt orgolioasa pentru ca pare ca nu iert niciodata. Asa sa fie? Sau fac asta pe buna dreptate si nu vreau sa am parte de aceleasi finaluri imbalsamate cu sare? Banuiesm ca se numeste egoism sau intemnitarea sufletului. Deci cum e moral? Datorita sau din cauza demnitatii ori a orgoliului nu ma mai intorc in trecut? Le las la o parte pentru o reincercare? Sau nici macar nu sunt implicate in alegerea asta?

Exista om fara demnitate sau orgoliu? In definitiv e mai bine si cu una, daca nu cu ambele. Din pacate, da... Un mare da. Orgoliul sau demnitatea nu te hranesc, nu iti tin de cald, de fapt nu primesti nimic de la ele. Asadar pentru unii e varianta simpla. Au si demnitatea si orgoliul, insa le ingroapa undeva adanc, caci le considera inutile.

La mine, orgoliul a intrat in sange, in orice fac si mai este numit, tot de altii, incapatanare. Ma ghidez dupa cateva principii, ce nu sunt batute in cuie la numar si care imi dau siguranta sufletului ca unele lucruri le fac in vigoarea unei moralitati de bun simt. Din bun simt o sa si pierd...Asa se mai spune, dar macar sa fiu impacata cu constiinta mea. In primul rand cu ea...

Cele mai scumpe lucruri sunt cele gratis

2010-09-24T06:00:00.000-07:00

Indiferent daca suntem milosi sau rautaciosi, eu cred ca toti avem momente cand facem lucruri bune si momente cand facem rau. E natura omului sa fie complex, dar mai ales diferit. Exceptie sunt, desigur, pitipoancele si cocalarii ce se imita intre ei. Si-ntr-o ironie, as spune ca nici nu fac parte dintre oameni, asa ca tragem linie si ii lasam undeva in neant.

Moral este ca atunci cand ajuti pe cineva, atunci cand faci un bine sa nu astepti ceva in schimb, ci sa o faci de placere sau macar un sentiment asemenator. Asa ar fii moral, repet, dar diferentele dintre oameni decid asupra relatiilor dintre acestia.

Nu vreau sa ma apuc sa "propovaduiesc" o psihologie a moralitatii sau etc, insa asa imi "vindec" eu lacrimile. Sunt diferita, atat de diferita incat am dat in ciudata, iar relatiile mele cu ceilalti sunt speciale... Intr-un fel sau altul.

Oricat de diferiti am fi si orice probleme a-m avea, n-ar trebui niciun moment sa ne lasam orgoliul ori mandria la picioare. Mandria trebuie purtat in ochii limpezi, senini intocmai ca si o bijuterie.

Nimeni nu e superior altuia, diferentele dintre noi ne impart in categorii, insa nimic nu ne face sa fim mai buni, superiori. Devenim ai dracului de rai si in majoritatea timpului fara sa constientizam, noi intre noi ne facem mai rai... Pacat, al dracului de pacat!

Pentru o toamna optimista

2010-09-20T08:57:00.000-07:00

Auzisem candva ca viata iti ofera un dus ce alterneaza mereu apa rece cu cea calda si ca apa asta ne afecteaza. Atunci mi se paruse ceva logic, dar nedrept. De ce nu poate avea dusul asta o apa placuta, nici prea rece, nici prea calda?

Mai tarziu am dat de apa rece. Pana atunci probabil nu simtisem apa pe cont propriu. Apa rece ma urmarea insa sunt destul de rezistenta la frig si parca a trecut totul destul de usor. Era mai greu cand apa devenea mai rece. Rece ca gheata. Si toata era doar pentru mine. Ironic, caci apa ar fi trebuit sa-mi curme suferinti, insa un dus rece ca gheata ... Hmm, nu e prea placut, dar nu alegi.

Parca suntem niste bezmetici pe lumea asta. Nu stim ce vrem si dam din groapa in groapa, iar daca stim cu siguranta nu e raspunsul corect pentru noi, caci ...Varianta corecta nu exista!!

Sunt ipocriti cei ce spun ca sunt siguri pe viata lor, au un scop de atins si etc`uri goale. Nu suntem stapani pe destin, dar uneori el ne da sanse sa il infrumusetam.

Cand dam de apa rece, trebuie sa fim macar optimisti si sa lasam un fir de ata sa ne aduca si apa calda. Va fi apreciata asa cum trebuie acea stare de bine si va fi si meritata.

Mult curaj cu ploile....Apa lor e buna, dar e rece... Iar daca ai sufletul gol s-ar putea sa-ti atinga fiorii amintirilor. Nu-i nimic, facem o ciocolata calda!:)

Basmele sunt pentru citit, nu de trait!

2010-09-05T04:25:00.000-07:00

"Ma gandeam ca daca vine cu mine- asa cum imi promisese- chiar este Mr. Right, dar astea sunt basme... sau filme americane."

A fost odata ca nicioadata... Toate basmele incep asa sau ma rog, majoritatea. Am invatat prin generala de ce un basm este basm, cu toate caracteristicile, dar realitatea ne amageste cu iluzii de basm, indiferent de ce am invata. Ca sa fiu mai clara am vazut dezamagirea... limpede. Singura, de la inceputul basmului pana la sfarsitul lui.. Am cazut in capcana.

A inceput ca un film american. Promitator, asa-i? Ce fata nu ar incepe sa-si teasa propriul basm in conditiile unui tren intamplator?

Pastrand linia filmului american, el nu era deloc genul ei, dar avea ceva curios, ce intriga. La inceput era doar imaginatia ei, oricum era ceva imposibil ca EI DOI sa ajunga vreodata impreuna. Aveau in comun doar trenul de la 4 p.m. din cand in cand...

Intr-un fel sau altul, coincidenta sau fortat copila asta primise mai mereu ce-si dorise... Mai devreme sau mai tarziu. Nu zic ca avea tot ce isi dorea, doar ca era ceva in Univers ce facea sa cada o stea atunci cand avea o noua dorinta.

Filmul american, in timp, a preluat romantismul celor frantuzesti. Se cunoscusera. Nu de mult si nici prea bine, dar acum aveau mai mule in comun decat o gramada de fiare ambulante. El, un player, obisnuit sa faca ce vrea, ea la fel ca-ntotdeauna- dificila. Picanteriile romantice pareau de necrezut pentru un tip ca EL. Pareau de necrezut pentru EA, erau peste asteptari... Cu mult. Poate astea ii alimentau mereu sperantele. Inca o mai fac, dar mai greu... Atat de greu...

Intocmai ca un tren, love-story-ul a deraiat cumva. Probabil ca nimeni nu stie cauza exacta, dar un lucru e cert: Nu asa arata love-story`urile! Oamenii au nevoie de povesti, au nevoie de cva frumos in care sa creada, ceva sa le alimenteze sperantele mereu si mereu... Poate despre asta a fost vorba.

Ascultam Deuces, stateam in pat si plangeam atat de senin. Ceva in gen" He ate my heart..."... Oricum baiatul asta a ramas undeva sub semnul intrebarii.Imi mai bantuie doar visele...Uneori.

O sa se schimbe, o sa plec, o sa....

2010-08-10T13:44:00.000-07:00

As fi vrut sa scriu de atat de multe ori despre ce s-a intamplat, sa scriu ce simteam si mi-a fost imposibil. Sunt mai confuza ca niciodata in toate aspectele, dar intr-o anume ironie-fericita. Nu mai stiu ce vreau neaparat, dar parca vad totul mai limpede. Am sufletul inca trist, dar par fericita cu multe lucruri de care sa ma bucur. La urma urmei si am de ce sa ma bucur, doar ca raman o ciudata ce cauta ceva ce nici macar nu stie. Sunt inconjurata de ironii.

Sunt mai rea, mai rece, mai dura, mai analitica, desi stiu ca par un copil cu un zambet adorabil. Si-asa sunt, intr-un fel. Copil oricum raman prin incapatanarea mea, uneori fara sens, ce mi-a stricat si mi-a aranjat anumite caramizi in temelia la care inca lucrez.

Nu prea ma mai gandesc la viitor, nu cum o faceam. Stiu ca o sa fie grozav de ciudat, si il las cu treaba lui. Am o treaba cu prezentul. Insist pe prezent, caci el m-a scos din lacul in care fusesem parasita(si inca sunt). Ma schimb atat de mult si la asta lucreaza prezentul. La inceput il invinovateam pe el si pe toti cei ce pareau ca se joaca cu mine, cu sentimentele mele, dar am avut nevoie de o saptamana departe ca sa imi dau seama ca totul vine in pachetele. Pachetele de plansete, de zambete, de fericire, de drama, de nebunie, totul e de cum le desfaci, de cum vrei sa le primesti.

Nu mai vreau nici print, nici prieteni adevarati, nici ... De fapt, treaba sta asa. Am prietenii speciali pe care vreau sa ii numar pe degetele de la o mana prin prisma prieteniei ce audovedit-o, iubirea o sa ma gaseasca la timpul potrivit poate, daca nu, oricum fericirea o gasesc oriunde atat timp cat imi doresc.

E ciudat, dar sunt in tranzitie spre optimism. Un optimism ciudat, ca si mine, caci pesimismul nu are cine sa mi-l scoata, in afara de copilul cuminte din mine. Am sa ma uit in urma, cum am facut de curand, si am sa zambesc la tot ce s-a intamplat, la tot ce m-a durut, o sa zambesc inzecit pentru fiecare lacrima.

Inchid ochii in continuare, cand imi permite timpul, caci visele trebuie sa ma scoata din incurcatura. Sau poate las valul vacantei sa ma duca in continuare unde poate. Totul e sa vreau si o sa se indeplineasca.

De ce?

2010-07-15T08:43:00.000-07:00

Ieri e prea aproape. Azi nu imi vine sa cred ca este. Maine nu vreau sa stiu, daca imi promite azi . Viitorul mi-a ras in freza, m-a mintit, s-a jucat cu mine, m-a amagit, a facut ce a vrut cu sperantele mele. De ce?

"Ai citit prea multe carti si ai vazut prea multe filme." Banuiesc ca asa e, dar m-am lecuit...O data si bine. O sa invat sa cred in mine, atat, nu in vise. Eu sunt singurul vis pe care trebuie sa il materializez. Sunt palpabila, nu sunt in imaginatie!

Nici macar nu imi pasa de zecile de sfaturi ce le aud. Obisnuiam sa fiu cumpatata, echilibrata, sa nu arat ca sufar sau ca imi pasa. Atat cat imi iesea, dar ploaia asta nu am cum s-o opresc. Parca isi bate joc de tot ce credeam, de tot ce vroiam si nu mi se pare corect.

Nu stiu ce o sa se mai intample, dar as fi vrut sa fie altfel asa cum credeam . Se pare ca eram singura care credeam... Nu vreau sa dramatizez, sa imi pun Stop! in drum, ci doar vreau sa ma trezesc...Asta o sa fac zilele astea, o sa ma trezesc, chiar daca asta inseamna sa ma doara...

De ce nu intelegem oamenii? De ce ne e greu sa spunem adevarul? De ce ne e greu sa vedem ceea ce e frumos? De ce ne complicam?...

Povestile raman povesti, nu prea au ce cauta in realitate. Poate asta e adevarul, poate o sa rad de copilaria asta, poate a fost o iluzie, o greseala, poate ce de poate...

P.S. Chiar conta ce simteam si nu timpul . Poate n-am stiut sa iti dau dreptate cand trebuia...

Curcubeu

2010-06-22T06:19:00.000-07:00

Sa ai totul si sa pierzi intr-un minut. Sa desenezi un curcubeu si tocmai ploaia sa ti-l distruga... Si stii de ce? Pentru ca era desenat. Nu s-au distrus culorile, ci s-au accentuat, au capatat alte nuante... Ploaia mi l-a spart in bucatele...in zeci de bucatele, care par ca nu se mai pot potrivii la loc.Par schimbate, parca ruptura le-a schimbat de tot... Si daca ma gnadesc bine, e normal... O ruptura, o durere te schimba... Orice lucru dureros te schimba. Nu ne place, dar asta e adevarul, iar in timp ne dorim sa fim ca inainte...

Mereu mi-am dorit un curcubeu. Al meu nu avea sapte culori, normal, doar era mai special. Mi-au placut lucrurile speciale mie...Si le-am distrus... Si acum o sa se trezeasca cineva sa imi spuna ca nu l-am distrus eu, ci ploaia. Eu am provocat ploaia, si aia tot a mea este...Tot a mea.

Oricat i-ar placea cuiva sa ramana copil, e imposibil... Faci parte dintr-o lume unde majoritatea se vor adulti, se vor destepti in cautare de vise pline de aur. Eu fac parte dintr-o lume in care mi-o desenam cum vroiam, pana a venit ploaia...Da, ploaia mea. Dau vina pe mine asa cum ar trebui sa faca un om responsabil. Imi asum vina si nu sper ca asta va repara curcubeul, ci doar ca se va oprii ploaia... Nu doar ca mi-a stricat curcubeul, dar ma raneste. Imi creeaza un gol in care toarna multa indiferenta si nu cred ca asta e o solutie pentru ceva.

E vara. Ploaia de vara face bine. Pentru multe. Si totusi vara apar cele mai multe curcubee, dar anotimpurile s-au dat peste cap si la fel si desenele mele, visele si sperantele... Sa inceteze ploaia sau sa-mi dea curcubeul...

Cosmar

2010-06-21T08:33:00.000-07:00

Am visat urat. Iar. M-am trezit singura si speriata. De data asta am retinut cosmarul... Ramasesem singura si oarecum era vina mea. Mi-e greu sa recunosc ca e vina mea, dar se intampla si in realitate. Ma inchid, ma incui in carapacea mea si ma ascund de probleme.

Picaturi de apa sarata le-am varsat iar in perna mov... M-am saturat de tipete in jurul meu. Dupa atata timp cat eu eram dragonul, balaurul ce sufla foc, acum ma simt incoltita de atatea tipete.

Am ramas copil si sufletul mi-l sfasie cine apuca. Fericirea mi-e data sa ma atate, sa ma amageasca. Un copil fara leagan, cu ochii mari si sclipitori de la...plans. Ma gandesc doar unde sa fug... ca cea mai mare lasa. Ma gandesc unde sa caut fericirea, pentru ca mi-e prea frica sa o descopar in jurul meu imperfect. Si cand te gandesti ca imi placea imperfectul...

Mai am un an si as fi vrut sa fie "cel mai cel", nu sa imi doresc sa fug cat mai departe. Am mai fugit.. si a fost bine...la inceput.

Traiesc in povesti ... Atatia balauri si vrajitoare si eu nu imi dau seama ce se intampla cu vrajile mele. Unde dracului sunt??

Suna atat de trist, dar sunt dezamagita... De mine si de restul...Dar mai mult de mine. Ar trebui sa pot face mai mult. Ar trebui sa imi zic ca pot muta muntii din loc si sa ma apuc de treaba, dar nu... ma inchid in carapace. Nu spun cand ma supar si de ce, ci doar sper sa treaca de la sine desi stiu foarte bine ca miracolele astea nu se intampla. Ma ranesc singura. Carapacea nu ma apara, ma raneste...

Nu stiu sa imi cer scuze... Am orgoliul ala de neintrecut cica...Afla ca orgoliul asta a fost calcat in picioare de n persoane. Atatia Bau-bau...

N-a fost nimeni sa imi spuna ca a fost doar un cosmar...M-am trezit singura asa cum era normal si mi l-am derulat ca pe un cutit ce se rasuceste...

Solutii? Nu acum...Mi-e prea teama...M-am trezit singura.

Ganduri din realitate

2010-05-30T13:00:00.001-07:00

Am fost intr-un taram indepartat, un fel de Taramul de Nicaieri. Am stat printre nori, m-au tinut captiva in furtuni si alteori atat de aproape de soare, fara protectie. Norii sunt asa cum se spune; sunt pufosi. La inceput am crezut ca sunt din vata de zahar ars, ulterior am aflat ca praful de stele in contact cu aerul da nastere unor fulgi ce sunt atrasi si formeaza legaturi, astfel formandu-se norii.

Poftim? Cine nu ma crede? Nu ma luati cu explicatii stiintifice. A mai fost cineva acolo? Ei bine, cine a mai fost sa ma contraizca. Eu i-as sugera totusi sa se abtina.

Nu, nu l-am intalnit pe printu` din povesti. Sau poate nu i-am dat atentia cuvenita...Am crescut acolo, mi-am lasat visele langa stele si mi-am dat seama ca nu ma uitasem cu atentia cuvenita la pamant. Acum o fac. Cum?

Mi-am dat seama ca suntem oameni, nu pentru ca gandim, ci pentru ca vrem atentie, vrem prietenie, iubire,sa fim apreciati. Altfel spus, nu putem trai solitari, avem nevoie unii de altii. Toti facem greseli mai mici sau mai mari, diferenta e ca unii si le asuma chiar daca nu le recunosc, pe cand altii le neaga complet.

Inca n-am descoperit daca vreun sentiment tine pentru acel cliseatic "totdeauna". Mi-am spus si inca imi repet, sa profit de ceea ce imi ofera prezentul. Insa am un defect mai grav decat orice altceva: pesimismul.

Mi-am schitat un plan. Are linii bine conturate, ferme. E mai mult fixat in dorinte, dar se sper sa imi reuseasca in cea mai mare masura...

A venit vara, sper sa fie bine. Pentru tot. Mi-e dor de atatea lucruri si amintiri, dar mai ales oameni, insa uneori chiar e prea tarziu ca sa repari...

Visele imi tin de foame, de racoare si de credinta....

Cand nu ai suflet, unde te duci?

2010-04-09T15:47:00.000-07:00

Lua tricoul albastru marin si tricoul alb urias in care dormea din dulap si le arunca in geanta XXL, portfardul avea tot ce ii trebuia(adica cele necesare, nu farduri si chestii de aratat misto ca sa fi agatata de misogini), iar portofelul cu toate actele necesare unui drum, era ca de obicei in buzunarul interior al gentii.

Telefonul incepu sa sune, dar il baga frumos la incarcat si il aseza pe noptiera. O suna prietena ei, Carina. Pe Carina o stia dintotdeauna, iar pentru ea , dintotdeauna insemna de la 15 ani. La 15 ani incepuse o viata noua sau macar asa dorea sa creada. Stia foarte bine ca o sa se ingrijoreze, iar in final o sa ajunga sa o sune si pe vecina ei si colegii de service, mai putin pe mama ei… Oricum nu ii pasa, nu i-a pasat niciodata. Desi cu Carina parca era altceva.

Incuie usa si cu acelasi pas repezit cobori scarile, nu i-a placut niciodata liftul, avea claustrofobie. Masina era in locul ei de parcare, asa cum era si normal. Unele lucruri ramasesera totusi normale... Era 2 dupa amiaza, o caldura infernala si ea porni spre nicaieri. Mai mult ii lua sa iasa din urbea incinsa, decat sa ajunga in Taramaul de Nicaieri. Il numise asa impreuna cu tatal ei, pe vremea cand erau “exploratori” si se duceau la munte. Serviciul lui ii impunea numeroase deplasari,iar cele mai multe au fost in Taramul de Nicaieri.

Drumul era ametitor prin copleseala caldurii si prin infinitatea pe care o crea. Ar fi putut sa planga, doar ca isi impusese cu mult timp in urma sa nu fie vazuta vreodata cu lacrimi in ochi, cu boabe mici de margaritar… Plansul era pentru cei slabi, iar ea trebuia sa fie puternica, sa ajunga sus. A functionat, planul ei de atunci se dovedise a fi cum nu se putea mai bun. Era redactor-sef la propria ei revista. Pornise cu ea ea de la 0 si acum era cea mai vanduta revista. Nu degeaba era numita cea mai de succes femeie.

Avea motive sa planga. Viata ei personala mergea extrem de prost. Familia era total inexistenta pentru ea, logodnicul il indepartase in patul secretarei, iar prietenele le ura pentru vietile lor perfecte. De si-ar fi facut timp sa mai iasa cu ele la cafenea, ar fi stiut ca nicaieri nu e totul roz. Ea insasi parea cu o viata perfecta si stia prea bine ca nu era asa. O invidia chiar si pe asistenta ei, pentru familia ce o avea si pentru cei doi copii. Ii era greu sa inteleaga cum putea sa aiba o familie asa frumoasa, cu un program atat de restrans. Avea acelasi timp liber ca si ea, iar ea nu avea deloc. Ii dadea numeroase sarcini chiar si pentru timpul liber. Ii placea sa faca rau oamenilor care lucrau pentru ea. Parea ca si cum ar plati si ei inima ei de gheata. Barfele despre ea spuneau ca si-ar fi vandut sentimentele si viata pentru o simpla inima de gheata, ca facuse pact cu diavolul. “Imaginatie, doar lucreza pentru o revista” si-a spus in sine si a continuat cu treaba. N-o miscau lucrurile astea, a chiar o alimentau cu energie. Asta si cafeaua.

Cand cerul capata o culoare rozalie, drumul ei lua sfarsit. Isi lua geanta si cobori din masina. Cu pasi calmi si calculati intra in curte, iar cand ridica privirea spre casa o vazu pe Carina asteptand-o cu o cana de ceai verde.

“Ma gandeam eu ca asta faci. Te asteptam de o jumatate de ora…” ii zise si o stranse in brate.

Aici venea in fiecare vara si oricand sintea nevoia unei pause, era pensiunea ei preferata. Era locul amintirilor cu tatal ei, ii dadea un sentiment de putere, de dorinta de a merge mai departe cu capul sus. Se simtea imbarbatata de tatal ei. Era taramul de Nicaieri, locul perfect.

Ii povesti totul Carinei, iar aceasta o asculta intelegatoare. Lumea spunea ca e o scorpie, Carina doar ca e cea mai buna prietena din lume. O lacrima curse pe obrazul ei, iar Carina i-o sterse. Tradarea schimba si o inima de gheata, iar o lacrima o poate topi.

Blue a vrut sa scriu despre cineva fara suflet si universul persoanei respective...

Locul meu

2010-04-05T16:12:00.000-07:00

E acelasi loc cu soare. E locul planurilor de toate genurile. E locul cu multe bancute, o catedrala si vise...
Am inceput acest loc pentru a vinde vise si nici macar nu v-am spus de unde le iau si le gasesc atat de multe... Pentru unii e imposibil. Desi le-as vrea doar pentru mine, nu pot niciodata sa le pastrez. Simt nevoia sa le vand, sa la targuiesc.

In fiecare an, in fiecare anotimp am trecut prin parculet. Am stat pe a doua sau a treia banca de pe prima alee. Mereu am vrut sa vad ce numar are, dar numerele sunt pentru adulti, iar parculetul e locul meu de copil mai mare. Rutina imi displace, asa ca e normal ca am mai schimbat banca, mai ales in ultimul timp, dar banca de pe prima alee ramane favorita mea. Pastreaza cele mai tainice secrete, cea mai ciudata iubire, cele mai sfarsite prietenii.

Catedrala e singura legatura cu Dumnezeu care imi place. Niciun alt lacas de cult nu imi inspira incredere. Nu mai am incredere in oameni, iar cand simt ca nimic nu are logica ma duc 5 minute acolo si incerc sa ma linistesc. Intotdeauna ajuta...

Cand nu stiu ce as putea face, cand astept ceva, pe cineva, cand vreau sa imi limpezesc dezordinea din ganduri ma duc in parculet si stau pe o banca ce tainuie multe. Ma uit la lume, analizez, ma gandesc la mine, imi aduc aminte tot ce nu vreau si tac... E singura tacere ce imi place.

Pe aleile parculetului nu m-am impiedicat niciodata, desi e specialitatea mea. Nu mi-a fost niciodata teama de intuneric acolo, pentru mine e ceva dintr-un basm. Apropo de basme, inca imi plac. Stiu ca am crescut, dar oamenii mari colectioneaza, chestii de exemplu. Daca eu ma fac un om mare o sa colectionez vise, basme si amintiri. Cand eram mai mica eram mai adulta ca acum, colectionam bani vechi.

Colectia incepe cu parculetul. Locul amintitlor depanate, secretelor impartasite, planurilor impachetate si privirilor inocente. Cu riscul de a ma ascunde in lumea amintirilor cand imi va fi mai greu, las totul in cuvinte. Imi vor fi de mare folos mai incolo...

Despre fericire

2010-04-04T12:37:00.000-07:00

Intr-o lume in care magia si visele sunt ceva doar de vis, in care realitatea ne mananca zilele la propriu, ce castig are misterul fantasticului, basmul ?
Daca ai avea posibilitatea de a alege intre o lume in care fericirea ar fi primordiala, doar fericirea ta, unde egoismul tau nu ar rani pe nimeni si nimic, si intre realitatea in care lupti pentru clipe de fericire, pentru cate un ragaz de liniste ce ai alege? Sincer...

Fericirea, ca toate celelalte lucruri de altfel, este o sabie cu doua taisuri. Fiecare lucru ce implica alegeri are doua taisuri... Fericirea e relativa pentru fiecare. Fericirea completa plictiseste... Omul este o fiinta ce se plictiseste, omul modern cel putin. Fericirea pentru toti e ceea ce capeti dupa multa suferinta. Ce capeti prea usor nu multumeste. Asa e omul.

Fericirea mea e inca in stadiul copilariei. Un leagan ma multumeste mai mult ca o bijuterie. O ciocolata ma multumeste pentru o zi intreaga. Depinde de ciocolata. Cica ar fii vina ingredientelor, pentru ca sunt diverse substante chimice ce produc la nivelul creierului anumite secretii ce provoaca senzatia de fericire. O prostie! Zau! Mama ei de stiinta, cine se mai gandeste ce substante are ciocolata, cand are un gust atata de bun?

Suntem responsabili de fericirea noastra, si de ce nu, uneori si de a altora. Mie mi se pare urat ca fericirea cuiva sa depinda de mine, sau a mea de altcuiva, dar suntem oameni, traim in societate, iar societatea e legata tocmai de legaturile interumane. Zic eu...

Starea mea e dupa cum bate vantul, si nu intotdeauna adie. Stiu ca aici pare ca intotdeauan e furtuna, dar sa zic ca eu sunt mai egoista cu primaverile mele si nu le impart aici. M-a si intrebat cineva daca sunt egoista... Am zis ca nu, dar in contextul ei n-am mintit. In cazul asta sunt egoista...

Fericirea din lucrurile marunte valoreaza mai mult decat cea cautata in persoane, in actiunile lor. Prefer fericirea vatei pe bat, decat cea a unei prietenii... Prima tine putin si ma multumeste, nu ma dezamageste deloc, a doua in schimb e mereu cu suisuri si coborasuri...

Inca spun prostii...

Gheata

2010-03-23T11:29:00.001-07:00

Doar cu o inima de gheata reusesti. Ce? Sa ai o cariera si fericirea materiala... Fericirea spirituala e pentru oameni, iar in zilele noastre au ramas putini. Ciudat, aratam a ceea ce se numesc"oameni", dar nu mai stim sa aveam sentimente, nu mai stim ce vrem. Vrem iubirea, prietenia, increderea, sinceritatea si multe altele, dar nu stim sa si dam...

Avem pretentii sa fim tratati asemenea unor oameni ce se straduiesc sa fie oameni si nu stim decat sa taiem in stanga si dreapta. Suntem "buni" cu prietenii, sau presupusii prieteni, iat "dusmanilor" le aratam "razbunare". Nici nu vreau sa punctez faptul ca eu incerc sa fiu un om bun, nici pe departe. Eu fac cele mai mari greseli... Mi-as dori sa nu le mai fac, dar ma incearca prea multe ganduri si temerile nu ma lasa sa actionez normal...

Ma refugiez aici cand simt ca nu mai intelege nimeni. Increderea dispare, mi-e frica sa am incredere si in mine, iar in "prietene" mai deloc... A disparut, in timp poate...Sunt oameni cu care am contact si e nevoie de socializare.

Cu o inima de gheata mi-ar fi mult mai usor, dar asa trebuie sa imia scund lacrimile in perna mea mov... Le las acolo, nu vreau sa le inchid in mine. Nu stiu cum ar trebui sa fac, dar poate cunoaste totusi cineva reteta unei inimi de gheata... Mi-ar fi de mare ajutor...

Groenlanda poate m-ar ajuta cu ceva...

Flower power

2010-03-06T10:36:00.000-08:00

Un trandafir, ghiocei, zambila, dar mai putin garoafa... Si-un zambet mi se lipeste pe buze. Nu mai vreau minciuni.Cum sa le vreau, cand florile astea ma fac sa vad cat de simplu e totul?

Numeri pe degetele de la o mana? Ghici ghicitoarea mea... Timpul schimba tot, m-am schimbat si eu, mi-am schimbat visurile, unii prieteni sau mai bine zis... amicii?

Apa tulbure incepe sa se linisteasca datorita amintirilor...si trandafirilor. Apa sarata se indulceste datorita soarelui. Cam ciudat, nu? Nu e prea logic, dar e adevarat... O sa-ti explic in parc...

O sa primesc treptat tot ce vreau, are cine sa-mi indeplineasca secretele...

Nu stiu ce o sa fac mai incolo, dar acum vreau sa citesc stelele cu el... Se schimba tot, repet!

Verde, mult verde si santal... Atat! O sa-mi pun amintirile intr-o cutie si-o sa desfac cand o sa am nevoie sa fac reteta de simplitate si naivitate... Ma pricep in bucatarie, cateodata... Cand nu e vorba de retete complicate.

Tarotul isi inchide secretele si sunt tentata sa ma joc cu ghicitoarea interzisa...Sunt curioasa si asteptarea nu ma incanta, ma face paranoica si ma intristeaza...

D`asta m-am nascut primavara, ca sa primesc flori. Se incepe treptat din pacate, dar o sa se ajunga la timpul perfect de imperfect cand florile rare o sa le primesc dintr`un loc mai indepartat.

Nu ma intelege, doar miroase o floare...

Caracteristic

2010-02-14T13:26:00.000-08:00

Limitele imaginatiei mele nu sunt trasate corect. Imaginatia mea se intinde de la o extrema la alta, de la paranoia, la naivitate acuta.

Cred in lucruri imposibile, in oameni mai buni, in lucruri corecte si in fapte meritate. Si...stim bine ca asa ceva nu prea exista, doar ca eu cred in continuare. Sunt paranoica si exagerat de pesimista chiar si cand totul e simplu, doar pentru a-l complica.

Imi aleg persoanele total nepotrivite si ma indragostesc. Intr-un fel realizez greseala, dar cred in schimbare, cred in ... NIMIC, caci asta primesc in final... Nu prea invat din greseli, dar sper si in schimbarea asta. Ca sa privesc cu optimism pot spune c am speranta, e si asta un aspect.

Am momente cand totul mi se pare atat de simplu, de frumos si de perfect. Imi dau seama de orice, nimic nu mi se mai pare imposibil, un zambet se lipeste rapid pe fata mea, dar sunt momente scurte din pacate si le uit cand am nevoie de ele.

Urmatoarele saptamani sau zile banuiesc ca vor fi ceva mai grele. Ma vor invada amintirile si o sa cad in plasa lor cu usurinta, dar de data asta m-am saturat, simt ca am gresit prea mult si ca doar asa voi indrepta totul in privinta mea...

P.S. A fost Valentine`s Day. Dragut, inca imi doresc floarea aia. Ori broscuta?

In castelul meu din vis, unde e soare de mai cu flori parfumate exista si un print caruia ii plac complexitatile mele, si toanele si figurile s toate chestiile ciudate. Ciudat, dar uite ca si aici sper.

O sa-mi fie dor, ca-ntotdeauna, dar n-o sa ma opresc asa si aici...

In asteptarea sperantei

2010-02-03T04:18:00.000-08:00

Am pus praf pe o bucata mare din trecut, am uitat numere si oameni. Oamenii …ciudat, dar inca ii pot recunoaste dupa un simplu gest sau dupa privirile specifice… Si de ce sa mint, dar uneori mi-e dor de simplitatea din trecut, dar prezentul incerc sa il asez desi are prafuri diferite, in consistente schimbate si culori ironice. Oamenii din prezent sunt inselatori, dar in fata sinceritatii cedeaza…desi nu complet, dar atat cat sa cunoasca si adevarul, nu doar cum sa se ascunda mai bine.

Mi-am dorit multe si le-am obtinut pe toate mai devreme sau mai tarziu, dar nu mi-am dorit cum ar fi trebuit. Mi-am dorit pe bucatele risipite si, desi faceau parte din puzzle`ul meu mare, nu am fost suficient de prudenta incat sa imi doresc toate bucatelele de care aveam nevoie, iar acum sunt constienta de atatea piese lipsa. Stiu, ai putea spune ca solutia ar fi sa imi doresc bucatile lipsa, insa e cam greu cand nu sti ce fel de piese iti doresti, in special cand vrei ca puzzle`ul tau sa fie mai frumos decat oricare altul…

17 ani- stiam eu ca vor fi cei mai frumosi ani...Nu m-au crezut multi, dar am vazut si singura ca am avut dreptate, din nou. Recunosc, lipseste o veriga importanta, dar o sa vina si ea la momentul ei. Lucrurile se mai aseaza si de la sine, nu doar la bataile mele din palme. N-au efect nici stelele norocoase, nici vorbele frumos spuse, pentru veriga asta e nevoie de curaj…Din partea a mea si a jumatatii… Si nu, nu e vorba de prea multe carti citite si filme vazute, se numeste simplu- speranta.

Nu-s cea mai amuzanta si inteligenta persoana si nici nu spun ca mi-as dori sa fiu, doar ca imi doresc ca prietenii mei sa vada ceea ce e frumos in mine, pe langa orgoliile tremurate, nerabdarea usor nebuna, nervozitatea nefumata si culoarea ochilor turbata…Prietenia inseamna mai mult decat aparenta, interes si dramatism, iar cei ce stiu ce culoare are prietenia sunt putini, caci culoarea prieteniei nu face parte din cele sapte ale curcubeului.

In acea zi de mai vreau sa miros o floare cu o culoare turbata, sa am ochii cat mai verzi de fericire, nu de plans ascuns, sa fiu inconjurata de zambete sincere si de un vis mare. Mai e putin si totusi nu mai vreau sa ma descotoresc de copilul din mine cu ochii inocenti si cu dorinta de simplitate, il pastrez in camera cea mai importanta din inima mea.

Regrete?!

2010-01-31T09:16:00.000-08:00

Vreo explicatie? Inconstienta? Naivitate?

N-o sa ma schimb, e prea tarziu pentru asta. N-o sa mai descurc minciunile... Raman doar cu lacrimile si poate se transforma in regrete...

Mi-e dor de prieteni... Mi-e dor de orele alea petrecute la telefon in ciuda oricarei distante. Mi-e dor de increderea neconditionata, de zambetele ciudate, de umarul oferit la o lacrima ratacita.

Cu alte cuvinte s-au schimbat atatea lucruri in comportamentul unor copii grabiti spre maturizare involuntara, incat simt ...simt ca nu mai stiu ce simt.

Nu vreau sa mai cunosc cum se aude un tipat sau cum se ridica tonul din cauza unor nervi fara rost, imi vreau sfaturile increzatoare inapoi, pastrate acum doar in amintiri.

Mi-e dor de neprevazutul simplu, fara multa nebunie adolescentina sau cred ca mai bine zis mi-e dor sa fiu copil, iar asta n-am cum sa schimb.

Nu-mi place nimic...Gustul berii e amar, dar ameteala ce vine dupa 3 beri n-o pot schimba cu nimic. E o ameteala usoara ce ma binedispune. Nu-mi place nici cafeaua prea mult, dar imi da impresia ca ma trezeste si ca pot invata cand stiu ca trebuie. Tocurile celor mai frumosi pantofi imi dau cele mai mari dureri de picioare si e logic ca nici tocurile nu-mi plac, dar imi dau atitudinea necesara unor situatii. Barfa..ei bine asta imi place, atunci cand e pastrata intre prietene si nu ajunge la mama dracu` si se ajunge la vreun scandal, e buna pentru amuzament. Curele de slabit nu-mi foloseau la nimic la 8 ani, iar acum sunt subiect de discutie intre fete si folosite ca remediu ...Un drac.

Nu-mi plac deloc schimbarile ce includ oameni, in special cei apropiati mie. In schimb, imi plac schimbarile de locuri si de situatii ce imi vizeaza visele.

Nu-mi place nici macar cand nu pot sa imi controlez picaturile de regrete din ochi, dar cred ca asta nu ii place nimanui...

N-as arunca niciodata cu doua cuvinte mari la nimereala... Si nu regret asta. Ce-i drept, la nervi vorbeste gura fara mine, dar cred ca niciodata nu voi fi nervoasa si indragostita in acelasi timp, astfel incat as arunca la propiu cu vesnica expresie...

As vrea o solutie..Sau macar o imbratisare sincera si multa tacere... Cuvintele nu-si mai au rostul pe langa atatea fapte ciudate si poate mature... Nici macar nu stiu de unde as mai primi tacerea si imbratisarea, s-au risipit prieteniile...

Si-atat as vrea...

2010-01-30T10:26:00.000-08:00

Atata alb in jur... Ma ameteste langa plusul de schimbari negative ce le gasesc...

ALB. Stelutele prinse in parul meu ma incalzesc si imi soptesc ca primavara ce va sa vina o sa aduca mai multa speranta...Speranta pentru zambete simple...

A disparut simplitatea, caci pentru fiecare bucurie ce o doresc este nevoie de indeplinirea unor dificultati ...

Asta e antrenament de optimism... De fapt, inca sunt paranoica si pesimista si am impresia ca totul o sa pice sub influenta lucrurilor rele ce ma asteapta la fiecare colt si la fiecare spate ce se intoarce voit sau din greseala...

Dragoste? Doamne, si cata dragoste in jurul meu... Atatea cupluri minunate si perfect. Exact, eram sarcastica sau macar incercam...

De unde print daca el e e ocupat cu balaurii? De unde atatea printese daca ele sunt inlocuite cu pitipoance ce traiesc pentru felul cum arata? Nu pot fi nici printesa, nici pitipoanca, iar pe Fat-Frumos nici macar nu il vreau...Eu vroiam pe altcineva...

Noapte totul capata sens..In nopti albe sau sau in vis, totul capata sens... iar eu am cosmaruri, de aici partea cu pesimismul...banuiesc.

A fost o noapte ca intr-un vis, acum o jumatate de an, unde niste carlionti m-au plimbat din bar in bar, fara strop de alcool. A avut un sens si noaptea aia... O sa iti povestesc doar tie si o sa te mint ca e secret...Si-apoi o sa ma iubesti... Si o sa te intrebi mult timp dupa de unde si pana unde?!

Dupa o baie de soare tanjesc. Poate imi va aduce inspiratia... Am nevoie de ea... Si de el... Dar asta pastreaza-l ca pe un secret in pumni...

Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte!

Sa stii ca...

2010-01-08T13:39:00.000-08:00

Nici nu te urasc... Nici macar nu ma mai doare. Ce simt? Iti spun asa, pe rand: indiferenta, scarba, mila. Stiu ca cele din urma nu se combina prea bine cu indiferenta, dar nici nu ma chinui ca sa fiu scarbita de tine...

Cum sa spun mai pe scurt? In viata trebuie sa fii dezamagit si de persoanele in care ti-ai pus increderea in mod gresit, si sa fii placut surprins de persoanele in care n-aveai incredere...

Timpul si faptele imi triaza prietenii. Suna ca si cum mi-ar parea si rau... Intr`un fel, care e majoritar, ma bucur pentru ca eu nu stiu sa am descotorosesc de cei ce nu-mi vor binele, dar se pare ca vorba aia ca orice se intampla cu un motiv se aplica intocmai.

O sa uit cat mi-a pasat, o sa uit tot ce mi-ai spus- oricum nu mai stiu multe, o sa sterg cat mai mult din amintirile alea si-o sa am parte de o consolare speciala. Persoanele care isi vad de treaba lor si care nu si-o cauta cu lumanare unde nu trebuie,au prietenii aia speciali si calumea...

O dadui in frustrare.... Sunt o persoana foarte colerica si ma enervez destul de usor, dar am inghitit suficiente tocmai cu gandul de a imi controla emotiile de genul negativ.

Vreau sa-ti mai spun ca incep sa descopar fericirea dintr-o plimbare, dintr-un fum aruncat langa gard, dintr-o cafea, dintr-un zambet sincer,dintr-o carte imprumutata, din covrigii aia calzi de la colt, din drumul pana colea cu un prietem, din bere cu fetele, din filmul ala nevazut, din atatia ochi frumosi si sinceri, din lucrurile simple si n-o descopar singura, ci cu ajutorul prietenilor. Da, da, inca mai am... Surprinzator, nu? Dupa atatea faze de cacat, chiar e surprinzator... Si pentru mine.

Sunt mai ciudata, dar mi-e atat de biiiine... Pentru cei ce nu inteleg ii sfatuiesc sa inceapa sa sadeasca incredere in oameni, o sa invete multe dupa ce isi vor lua atatea suturi in cur si atat de putine recolte frumoase... Dar eu zic ca la final, atunci cand stai sa asterni pe foaia virtuala, totul capata un sens, iar faramele de regret dispar, pentru ca recolta aia mai mica umbreste, eclipseaza chiar amintirea urata si tot ce te-a durut.

Pastreaza`ti surasul pentru cand ma vezi, da-mi inca o imbratisare in care sa ma afund linistita, da-mi incredere ca eu am pierdut-o cu atatia ciudati si nu uita ca eu nu ma mai schimb in mai prost, in mai bine- te asigur!

La multi ani!

2010-01-01T12:27:00.000-08:00

A mai trecut un an... Mi se pare ciudat...Nu stiu cand am crescut atat... Anu` asta e cel cu majoratele, cu multa bautura si stiu ca o pot duce pe toata cea care i-am propus-o...

As spune ca sunt beata, dar sunt sub influenta alcoolului atat cat sa imi recapat fericirea momentana de langa el...

Mie imi doresc pentru anul asta multa fericire si iubire! Atat de banal, dar imi doresc atat de mult...

Voua va doresc adevar, prietenie adevarata, bautura, iesiri in oras, iubire, mult noroc si neasteptari fericite!

Asta da urare!...

Mie imi place cifra asta... 2010 ... Suna bine...

Avand in vedere evenimentele din noaptea de revelion si superstitia in legatura cu aceasta, pot spune ca tot anul voi rade, voi fi inconjurata de prieteni, ma voi plimba, voi bea, voi fi fericita, ma voi distra! E de bine...

La multi ani!

Nimic.

2009-12-29T19:07:00.000-08:00

Cu un suflet de copil nu te joci... Nu cum ai facut tu. Nu poti sa il amagesti, iar apoi sa ii tai firul de care s-a agatat. Bine, poti sa faci asta, dar cred ca nu e moral...

Dar cred ca nu stiai ca faci atata rau...In fond, suntem toti niste copii, iar dragostea... dragostea adevarata nu e pentru copii... Copii se joaca cu orice, iar dragostea nu e o exceptie...

Nici macar nu stim ce vrem, nu vezi cat de confuza sunt eu acum?

Trebuie doar sa ma vindec, dar n-am nici cea mai mica idee cum o sa fac asta... Plang, plang fara sa ma pot opri si inca nu am ordine in ganduri...

Nu vreau nimic... In curand vine anul nou si se termina si vacanta si n-o sa mai pot plange si n-o sa mai pot sa uit ca am atatea de facut... Nu vreau cadouri, nu cred ca m-ar bucura ceva acum. Nu exista cadou sa ma faca fericita, ci doar cele ce aduc iluzia zambetelor...Ce o sa fac? O sa imi maschez iar lacrimile? Ce fond de ten ar fii bun sa imi pun zambete?...

Maine o sa fie nevoie sa ma prefac... Ca totul e bine, ca plang doar pentru un film, ca sunt doar obosita... Apoi or sa inceapa sa dea cu paru`, ca a fost asa si pe dincolo, pentru ca toti sunt in masura sa dea sfaturi care mai de care.

Urasc sa nu stiu ceva... Orice... Eu sunt cea care trebuie sa stie tot, d`asta mi se fac atat de greu surprizele. Oricum ma prind repede...

Macar am o decizie luata... Sa nu mai aud de povestile de dragoste perfecte, dar nu asta e decizia... Decizia e sa nu le mai cred. De ce mintiti ca va intelegeti de minune si ca e totul perfect? Stiti ca nu e asa, doar ca va e teama si voua la fel ca si mie... Eu am dorinta sa recunosc cand nu e totul verde, voi doar mascati totul in roz... Ok, ok, mai sunt si exceptii...

Tare mie frica de ce am facut... Cred ca l-am ranit, fara sa vreau... Stiam, dar nu pot sa explic... Simteam ca trebuie sa stie si asta, desi intelege gresit... Sa treaca timpu` si o sa ii explic concret... Daca o sa pot...

Trebuie sa ma linistesc...

Nu vroiam

2009-12-29T15:32:00.000-08:00

Iar am sentimentul ala de adult ratat. Adica prin definitie adultii sunt ratati pentru ca nu vad ceea ce conteaza, esenta, ci cauta mereu aparenta

E sentimentul ala care apare dupa ce te trezesti din vis sau sa-i spun minciuna? Cat sa te minti? Cat sa zici ca nu-mi mai pasa? Cat de mult sa ajung sa-mi cred minciuna? Cat sa cred in iluzia ce mi-am creat-o, ce am dorit-o?

Si acum sa-mi spuna cine intelege... Ca eu nu pot sa inteleg cum sa te minti in halul ala... In halul in care am facut-o eu...

Am renuntat la atatea si mi-am facut rau singura dorindu`l mereu in viata mea intr-un fel sau altul. Si spuneam ca ma bucur ca nu mai vorbim, ca nu mai stim nimic unul de altul... Cum am putea? Prin mesajul pe care l-am trimis de ziua lui? De ce, ca sa vad ca el nu stie cand e Sfantul Andrei? Sunt chestii care le stiu si pe care nu le-am rumega la timpul potrivit si poate ca imi pare rau... Imi pare rau ca mi-am facut rau singura, caci nu e vina nimanui pentru nimic. Sunt unica responsabila de tot ce imi doresc... Si nu, nu-mi pare rau ca nu mai vorbim, ca nu mai stiu nimci de el, ca nu ma mai suna, chiar daca uneori asa pare... Eu am facut tot ce am putut, am facut mai mult, am incercat sa ma reindragostesc, am incercat sa uit tot si aproape ca reusisem, ma dusesem cu minciuna departe, nici nu mai visam...

Dar poate toate acele cosmaruri erau un semn ascuns, cum ca n-am cum sa-mi uit trecutul si greselile...Pentru ca asa e, acum totul mi se deruleaza si doare...

"Esti nebuna!" ... Poate ca sunt, dar nici nu pot sa ma schimb.

Poate ca greseala mea cea mai mare e ca nu incerc sa ma prefac, decat fata de mine insami... Nu-mi place sa ii mint pe cei care ii ador, pe cei la care chiar tin, pe cei care imi sunt alaturi constient sau nu...

Nu-mi place partea asta... E partea in care eu nu inteleg nimic si mi-e frica de cine sunt...

De obicei nu-mi fac angajamente pe care stiu ca nu le pot face... De exemplu nu ma aventurez in relatii, pentru ca stiu ca nu-s capabila sa impart...N-am incredere in ei, de obicei...Dar am avut noroc...Am dat peste un El caruia i-a pasat poate ceva mai mult decat ...Stiu eu...

Nu e drama, nu-mi plang de mila, dar vreau sa-mi amintesc... Chestiile astea o sa le mai gandesc, acum ele sunt in stare bruta si nici nu cred ca realizez prea mult ce scriu, dar pentru mine e o eliberare de minciunile in care ma afundasem....

Deci cum am putut sa il mint in halul ala? Nu facuse nimic, doar ca aparuse la momentul potrivit, dar in situatia nepotrivita ca sa zic asa...Ca si mine , de altfel...

Si ar intelege gresit, totul. Nu e ca si cum ar fi fost ceva de umplutura, ca sa uit de un el mai vechi...Doar ca a fost prapastie momentul in care l-am gasit... Sau mai bine zis... In care am fost de acord cu gasitul asta...

Ma bucur sa spun ca mai sunt oameni... Adica cei care nu te mint doar de amorul artei cum a fost cu prietena mea si cu prietenul meu. Mi-a spus cat de franc si simplu a stiut ca nu se poate.. Eu o stiam, dar nu-mi doream s-o recunosc, addeam vina pe oricine, dar nu luam in seama ca totul se intampla cu un motiv... In situatia asta nu era valabil.

Imi place cand nu raman cu indoieli, cu ganduri ca poate dac as face s-ar schimba si ca poate... Mie nu-mi place poate de felul meu.

Asteptam de atata timp sa sterg mesajele alea si credeam ca am nevoie de un EL... Gresit, aveam nevoie de realizez...

Ma bucur ca am realizat cu ajutorul lui ce-i drept, dar s-a intamplat poate la momentul potrivit.

Iti multumesc...

Cum mai fac

2009-12-25T09:25:00.000-08:00

Ma crezi ca nu stiu de ce fac ceea ce fac? De naivitate? De dor? Sau cred ca doar ma las purtata de val...

Mi-a fost dor de el ieri... Am gasit o poza cu el si mi-am amintit tot... Inclusiv finalul... Dragut final, nu? Un taraboi cretin, dar cred ca de fapt conteaza amintirea... Amintirea de copil prostut ce am fost... Si acum nici macar nu mai vorbim, dar cred ca asa e mai bine. Imi lipseste uneori ca si prieten, dar cica totul se intampla cu un motiv si incep sa cred ca asa si este.

Degeaba sunt planurile, pentru ca ma trezesc cu lucruri pe dos.

Mi s-a spus ca m-am schimbat mult. Ca nu mai sunt copilul ala naiv si care se enerva repede si degeaba. Mi s-a spus ca e mai bine asa, ca acum am cuvintele potrivite pentru situatiile cele mai ciudate si ca actionez bizart, dar bine.

Printu` din poveste? Fat-Frumos? La mine tot nu a venit. E ca si Mos Craciun. Cred ca exista, dar doar spiritual. Eu sunt prea departe de basm, il caut unde nu mi-e nasu`. Basmele sunt pentru copii, iar copii cei mari au parte de visuri...si stiti cum e cu ele, apar noaptea, iar odata cu dimineata dispar.

Urasc starea mea de cameleon traznit. Adica, de ce nu pot sa fiu cu o singura stare? Sa nu mai fiu atat de intortocheata, sa stiu odata pentru totdeauna ce imi doresc si mai ales de ce imi doresc asta. Inainte nu aveam atattea oscilatii, dar faceam totul in graba si de cele mai multe roi prost, iar acum decid mai greu dar mai bine... La ce bun?

Sa nu te schimbi, persoana imperfecta pentru tine va fi alaturi de tine in basm pentru felul tau unic de a fi. Ce magie ar mai fi daca as fi ca si ea? Sau ca alta?

Se spune ca la un moment dat in viata, oamenii fug de un anume eveniment... Si prin tot ceea ce inteprind ei incearca sa fuga de trecut, de ceea ce au facut sau de multe ori de ceea ce sunt...

Mi-as fi dorit sa nu fi facut toate acele greseli... Dar nu cred ca ar fi mare diferenta, sau poate da... Vezi tu, e bine ca am gresit, e bine ca m-am departat de acele persoane, e bine ca am plans si suspinat...Totul m-a schimbat si datorita ori din cauza tuturor acelor lucruri eu sunt Andreea, copilul naiv cu ochii mari si pe enjpe stari tampite.

Ideea e incotro ma indrept eu cu atitudinea asta si cu greselile de duzina? Unde duc minciunile pe care le-am pastrat si pe care le-am inghitit? De ce am facut atatea compromisuri pentru nimic? Si ce conteaza cu adevarat pentru mine, cand o sa imi dau seama?

Poate e totul rau asa cum vad altii si eu ma mint... Toata lumea e inconjurata de minciuni, dar nimeni nu isi recunostea vina pentru nimic...

Si acum sa-mi spuna cineva cum fac? :) Ca eu m-am saturat de decizii...

Vreau sa dorm... Sa dorm si sa uit...

This Christmas

2009-12-21T12:07:00.000-08:00

Filme, 12 ore de somn, filme, vise, ceai in loc de vin fiert ca cica n-am voie ca-s minora, portocale, filme, foc, zapada, gheata, somn.

Asa e Craciunul meu si sincer anul asta nu l-as schimba cu altul. Am fost obosita, acum m-am mai relaxat. De fapt, am lenevit si nu-mi pare rau. Mai am cel putin o saptamana de trandaveala.

Vroiam sa ii fac o scrisoarea Mosului, ca cea de anu` trecut, cu multe dorinte pentru mine si pentru ceilalti. Vroiam, dar nici pana acum n-am mai reusit. Mi-e teama. Mi-e teama, pentru ca pe cele de anul trecut le-a indeplinit si stiti ca e vorba cu "Ai grija ce-ti doresti ca ar putea deveni realitate". Daca ce-mi doresc eu e doar ceva de moment? Mai stau sa am gandesc. O fac in Ajun si i-o pun sub brad, iar cand vine o ia si o citeste si are el grija de ea.

Complicat si cu dorintele astea... Mi-as dori atatea... si nimic.

Oricum cred ca anul asta Mosu` n-o sa mai imi indeplineasca dorintele, am dezamagit multe persoane... sau mai mult pe mine...

Spuneam ca m-am schimbat si asa e, dar nu e bine asa... Am gresit mai mult decat inainte si poate ca-mi pare rau... Si nici asta nu e bine, nu trebuia sa imi para rau de nimic. Si poate eu sunt singura care inteleg, desi sper ca nu... As avea nevoie ca cineva sa inteleaga, sa ma inteleaga...

La naiba, iar am stricat si postul asta... Doar defulari, doar nervi imprastiati si pic de inspiratie.

Imi place aroma de dor ce o are Craciunul asta, imi place mirosul de scortisoasa cu amintiri presarate. Ca sa il fac imperfect, as avea nevoie de nerabdare, de curiozitate in asteptarea unui cadou nestiut. am crescut, gata cu cadourile magice... Magia mi-o fac eu cand am nevoie sau cand o primesc in pliculete de fericire de la o persoana careia ii pasa.

Sarbatori fericite!

Regret

2009-12-18T13:47:00.001-08:00

Stii cum trece timpul? Fara sa se intoarca, doar ca oamenii sunt lacomi din fire si isi repeta greselile din trecut... In loc sa invete din ele, le repeta, pentru ca ar dori sa-si prelungeasca clipele cand sunt fericiti, din greseala.

Stii cum e fericirea nepatata, inocenta, pura? Cand nimeni nu are de suferit din cauza fericirii tale si cand nimeni nu ar vrea sa-ti strice bucuria.

Stii cat de mult imi regret anumite decizii? Stii cat mi-as fi dorit sa fac ce zicea capu` si nu inima? Inima face numai prostii, si am zis mereu ca inima aduce fericirea mea si nu a altora. Mai bine as fi facut cu capu`...Mai putine sentimente ce-i drept, dar si mai putina durere, nu? E logic...

Si ce daca am luat decizii copilaresti? Prea rau sa zicem ca n-am ajuns, m-am oprit la timp...

Stii cat nu-mi place ca acum vad ? Si judec... Ii judec pe cei din jurul meu si-mi pare rau. Ii inlatur in timp de langa mine oricat mi-ar fi de greu. Doare ca dracu, pe cuvant...

Nu scriu pentru nimeni, scriu pentru mine sa-mi aduc aminte mai tarziu... Sa citesc si sa spun" Macar gandeam, mai meditam asupra greselilor"...Sa-mi aduc aminte ce simteam, ca ce fac am in jurnal, dar ce simt e aici. Eu stiu ce simt, si nu-s mai mult de 3 persoane care inteleg pe langa mine...

Regret ca n-am ascultat de capul meu, ci am ascultat de al altora... Imi pare rau ca am pierdut ceea ce cautam ...Adica pe cine... Si am renuntat usor pentru ce au zis altii... Greseala mea, dar promit ca o sa fac ce vreau, nu ce vor ei...

Stie cineva cum iti indrepti astfel de greseli? Cele facute ca ai ascultat de "prietene" bune? Cele pe care incerci sa le repari si habar ai cum...

P.S. Trebuie sa fac scrisoarea Mosului, dar mi-e teama de ce imi dorec... Sunt lasa...Si iar regret...

Si-am invatat...

2009-12-16T14:28:00.001-08:00

Invatam pentru teza la istorie...Adica mai putin ca imi aminteam atatea lucruri, in bucatele ...si asa am aflat ca de-a lungul timpului...Am invatat ca :

Nu trebuie sa iei in serios ce iti spun toti. Multe lucruri le spun doar ca sa umple tacerea.
Prieteniile pe viata nu exista. Pentru a exista ar trebui sa inceapa candva din maternitate si sa se termine la capatul unuia dintre cele doua drumuri apropiate ce leaga doua persoane.
Sunt pe stari, iar cine ma iubeste o face in fiecare isterie, criza de ras, disperare, amagire.
Trebuie sa apreciem clipele de libertate, caci multe fiinte in lume sunt ingradite de ziduri, bare de fier si conceptii.
Fiecare are cate un secret mai mic sau mai mare si ca in incercarea de a-l proteja, minciuna si perfidia iau locul oricarei valori considerate de pret.
Oricand poti fi luat prin surprindere de rasturnari ciudate de situatii.
Fluturasii nu sun doar insecte, ci si sentimente.
Uneori, desi nu-s stele, el te poate face sa le vezi, caci cu el totul e diferit.
Pentru a gasi marea nu e nevoie de o plaja, ci de doi ochi albastrii.
E greu sa definesti ceea ce merita cu adevarat, dar ca trebuie sa te lovesti cu capul in incercarea de a defini.
Pentru a fi indragostita e nevoie de un vis realizat, nu de multe desarte.
Trebuie sa ierti, caci ura este pentru oamenii slabi de caracter.
Atentia se dobandeste in functie de noi, de timp si de restul, dar cand o ai iti va aduce liniste.
Frumusetea e relativa, ea se afla in ochii privitorului.

Si-o sa mai invat pe parcurs...

Aparent, cu iluzii zbor!

2009-12-16T13:54:00.000-08:00

N-o sa fie nimic verde, asa cum imi doresc. Viata mea, sub toate aspectele n-o sa aiba nuanta aia de verde smarald sau de verde primavaratic.

Parca lucrurile vor sa capete un contur de pe acum si mi-e teama de forma pe care mi-o doresc sau mai bine zis, daca imi doresc acea forma.

Deja stiu ca nu voi avea cariera aia stralucita, prea putini o au, stiu ca dragostea adevarata n-a fost conceputa pentru mine sau mai bine zis, am idolatrizat-o eu intr-un mod gresit si mai stiu ca totul e o ruleta ruseasca si ca sunt putine constante si pe langa multimea variabilelor, apar mereu altele mai ciudate si mai multe.

Si observ cum las viitorul sa-mi domine intr`un mod negativ prezentul...

Prezentul e nebun si ciudat. Nu-mi pasa mai de nimic, ajung dintr`un loc intr`altul, prietenii i-am pastrrat, iar unii i-am pierdut, dar mi-am facut altii in schimb si sa zicem ca, surprinzator El era cam sub nasu` meu si eu il cautam in amintiri. Gresit, dar incerc sa indrept greseala si sa nu fie ca la inceput, ci doar sa fie frumos si real.

Daca as vrea sa-mi arunc visele in departare sau sa le ingrop undeva adanc, nu cred ca as mai fi eu, Asa cum cred ca n-as mai fi eu, daca efectul de turma, asta de la 17 ani, m-ar corupe. As fi doar o oaie, si eu..eu sunt ciudata, dar sunt EU. Eu sunt capoasa, repezita, nu sunt o buna oratoare, dar ideile mele sunt bune, caci sunt capoasa! Eu sunt rea uneori, dar nu vreau sa fiu luata drept proasta. Eu sunt colerica, dar langa el sunt linistita si cuminte. Eu sunt rece cu cei pe care-i consider o amenintare, dar atat de binevoitoare cu cei ce au ochii blanzi si in care vad "ceva". Si cred ca cel mai mult imi place cum sun langa el si cum ma face sa ma simt si nici macar nu stie ca face atatea...Eu sunt nimic si totul, eu sunt ceea ce fac si intotdeauna fac ceea ce vreau...

P.S. Ti-am spus ca nu intelegi, ar fi mai usor daca ai renunta, dar in aceeasi masura si las...

Despre iubire

2009-12-03T09:38:00.000-08:00

Sa fim sinceri si seriosi. Cu iubirea nu te tocmesti. Aici e vorba de singura magie umana, asa ca ori e alba ori e neagra.

Pentru fiecare exista o jumatate care o va face sa vibreze si ii va face fiecare gand sa tresalte la intersectia cu amintirile despre el, sufletul pereche. Notiunea asta de nu e ideala, nici abstracta, ci doar are legatura cu intelepciunea iubirii, trebuie sa-ti dai seama ce reprezinta pentru tine sufletul pereche si daca accepti asa ceva in viata.

Nu e vorba doar sa-ti doresti jumatatea, aici intervine "persoana potrivita la momentul potrivit" sau destinul. Poate ma pot numi o visatoare fara leac si cred ca mi se poate reprosa ca am citit prea multe carti si ca am vazut prea multe filme, dar realitatii ce-i poti reprosa? Oamenilor aia carora nu le pasa de restul, ci doar isi gasesc iubirea unul in ochii ceiluilalt? Sunt aceia ce par lipiti, ce respira parca in acelasi timp, ce stiu sa-si ceara iertare si sa ierte. ce stiu sa zambeasca la incoltirea unu gand simplu, ce stiu ce e iubirea.

Nu poti sub nicio forma sa-i ceri cuiva sa te iubeasca, dar stiu si ca asta e primul impuls... Nu poti sa calci in picioare si sa strivesti inima ce ti-a fost daruita candva, caci iubirea nu e eterna daca nu e ingrijita corespunzator.

Iubirea-i ca o floare ingrijita de doi gradinari, dar care nu are absolut nicio legatura cu filmul indian. Are nevoie de multe, exact ca si o floare daca vrei sa fie frumoasa. Nu trebuie nici s-oo lasi sa moara, dar ai grija nici sa n-o sufoci.

Iubirea nu-i sub vreo piatra, ascunsa in vreo pestera ca s-o cauti ca pe-o comoara. Ea vine cand ai nevoie, nu cand consideri tu ca ai nevoie si pleaca cand o lasi tu, impreuna cu celalalt "gradinar". E o decizie ce va apartine si pe care o luati in mod voit sau uenori, inconstient si involuntar.

Si cel mai important lucru ar fi ca iubirea nu se descrie, caci n-are o forma stricta, ci doar se simte.

Aceeasi banca, in amintire

2009-12-03T08:42:00.000-08:00

- Cred ca am stiut dintotdeauna. Pentru unii sperantele sunt doar ca sa fie, dragostea deloc si visurile se sfarama repede sub presiunea lacrimilor.

- Eh, hai ca exagerezi ca esti acum suparata. Stii si tu ca nu e asa. Lucrurile bune exista si soarele este tot timpul undeva, doar ca mai e si luna, mai sunt si norii, ploile. D`asta nimic nu e plictisitor, caci totul se alterneaza...una rece,alta calda.

-Una rece,alta calda zici... Nu ti se pare ca am un singur anotimp? Si nu e unul cald... E unul cu foarte multe precipitatii si-o raceala ma-nconjoara aproape tot timpul. Unde sa mai caut soarele, cand el fuge de mine dupa fiecare nor?

-Vorbesti numai prostii! Ar putea fi mult mai rau. Ce-ai zice daca n-ar mai fi niciun prieten caruia sa-i spui elucubratiile tale? Ce-ai zice daca niciun bebelus n-ar mai rade din toata inima cand il privesti? Ce-ai zice daca norocul nu ti-ar fi zambit la singurul tau vis? Ce-ai zice daca n-ai fi simtit niciodata atatea emotii de care ai avut parte pana acum? Nu te suport cand esti in momentele astea fara rost, mie-mi placi cand esti aiurita, increzatoare, independenta, curioasa, cu toate zambetele-ntrunul, cu ochii sclipitori de viata si cu un bat cu multa vata de zahar in brate.

-Ai dreptate! Uneori chiar am nevoie sa aud lucrurile astea si ma bucur ca esti tu tot timpul alaturi de mine ca sa faci asta de cate ori e nevoie. Multumesc, stiam eu de ce te iubesc...

Banca din acelasi parculet unde vantul nu e rece si fumul capata cel mai bun rost, unde amintirile au fost ravasite de atatea ori, unde toate visele plamadite in realitate s-au transformat. Banca de liceu...

Si mai spune o data

2009-11-30T18:18:00.000-08:00

Inceput usor de iarna. Mi-ai furat stralucirea ochilor, ai dat cu multe fraze fara rost si pe care nu le crezi doar iti plac pentru dramatizare... Nu iti fac morala, doar nu te invat eu...Am doar 17 ani, ce poate stii un pui de om? Un pui mah, nu vezi ca nu vreau sa mai cresc?! :">

Rabdarea se invata, si nu neaparat in zeci de ani. Rabdarea se invat din dorinta si din experienta. Calmul vine o data cu aceasta... Si vezi tu nu e imposibil...Doar comunismul te strange, si chiar daca spui ca nu ti s-a imprimat in ganduri, faptele tale denota cu totul altceva.

Si cand te gandesti ca varsta n-are a face cu nimic... Cu dragostea nici atat, cu maturitatea iar nici o legatura, cu bucuria si simplitatea nici n-a avut tangete....Varsta e o constanta necesara, dar care nu schimba cu nimic rezultatele...

Am invatat sa nu te agati de lucruri sau persoane, dar asta nu inseamna ca aplic acest lucru de fiecare data. Am invatat ca sperantele sunt pentru oamenii care doresc, care traiesc si nu au uitat cum e zambetul inocent... Sperantele sunt ceea ce ai nevoie cand nimic si nimeni nu-ti zambeste...

Cine poate sa imi dea primavara dupa iarna grea? Cine stie in ce forma vine dragostea? Cum iti dai seama? Si de ce vine? Catre ce fel de persoane se arata? Nu cumva e perfida si umbla cu scopuri ascunse?

Ti-am spus ca sunt curioasa? Si cuminte... Da, sunt cuminte in limita aparentei, cat si a decentei... Sunt cuminte in limita bunului simt... Si...nesimtita, daca asta intelegi prin sincera si directa.

Totul trece, ca o apa rece... Nu stiu ce e cu rima asta strecurata, dar se potriveste...am parte de muuulta apa rece, dar nimic nu e pentru o vesnicie... Remember that everything ends.

S-a stins totul o data cu focul asta mistuitor. I`a spus multe, si poate nu tocmai bune, dar ajungem noi la final... O sa se-mparta toate!

Weekend de major

2009-11-26T05:46:00.000-08:00

Impropriu spus. Primul majorat din clasa. De fapt, am fost doar minori, asta in frunte cu "majorul". Nici macar n-am fost toata clasa. Ideea a fost ca cei care am fost ne-am simtit foarte bine si o sa imi amintesc cu drag.

La 2 in fata la Jiul pentru autocar.

Nu-i nimic ca autocarul a intarziat aproximativ o jumatate de ora si am iesit din Craiova pe la 3 , daca nu mai tarziu. Nu avea nimeni nevoie de un inceput perfect. Mie-mi place imperfectul. Drumul se anunta a fi lung si obositor si nu ne-a inselat asteptarile. Multe opriri, dar am ajuns relativ devreme. In jur de ora 10 eram sositi la Baile Tusnad. Ursul ne astepta exact langa restaurant, dar a luat masa inaintea noastra pentru ca stomacul lui nu ne-a mai putut astepta. Nici stomacele noastre nu au mai asteptat dupa urs, asa ca i-am facut sedinta foto in timpul cinei.

Cine spune ca eram obositi? Nu, nu ne-am culcat sau mai bine spus, Mos Ene ne-a furat pe rand. Am fost copii cuminti...unii dintre noi. Cum copii? Suntem aproape majori. Cum cuminti ? Eh , minteam si eu un pic doar...

Sambata, trezirea initiala... candva devreme...

La 9 trebuia sa fim la restaurant sa mancam micul dejun, dar daca imi amintesc corect am cam intarziat un pic. Aveam si un plan de respectat. Da, da ...un plan. O plimbare la Lacul Sf. Ana si la Rezervatia naturala cu acelasi nume ne astepta imediat dupa ceaiul cald si sandvisuri.

Si am ajuns acolo chiar daca poate nu ne credeam in stare. Acelasi autocar ne-a mai dus cativa kilometrii pana acolo. Nu am ajuns toti, deoarece unii avusesera o "noapte grea". Noi i-am inteles si ei s-au odihnit mai mult sau mai putin.

Lacul ne-a asteptat limpede si de jur imprejurul pontoanelor, o multime de banuti ascundeau zeci de dorinte... Si a mea, la fel ca a altora a ramas secreta. Rezervatia cica ar fi fost mai frumoasa vara, dar noua ne-a placut si in toamna asta tarzie. Rozmarin toxic, plante carnivore si multe, multe scanduri pe care sa calci cu atentie(!).

Pranzul tarziu l-am servit la acelasi restaurant, iar desertul pe malul unei ape linistite la un restaurant cald si primitor. Cei mai buni papanasi pe care i-am mancat, acolo au fost. Si de ce sa mint, dar as mai manca in acelasi loc, cu aceleasi persoane, aceiasi papanasi cu dulceata acrisoara.

Pregatirea pentru seara cea mare!

Daca as spune ca toti eram obositi, garantat nu as minti. Fiecare incerca sa se odihneasca cat mai repede si eficient putea. Putin somn sau poate mai mult, dus fierbinte, cafea....Fiecare incerca cumva.

La 8 jumatate trebuia sa plecam spre restaurant, iar la 9 cel tarziu sa fil acolo. Asta in cel mai rau caz, pentru ca mai mult de 5 minute nu faceam de la cabana pana la restaurant.

O mica -mare incurcatura cu un portofel ametit ne-a cam dat peste cap planurile tuturor, iar asta nu prevestea nimic bine(normal). Dar stiti cum e, totul e bine cand se termina cu bine, iar la noi chiar asa a si fost.

Pana la 5 dimineata petrecerea ne-a tinut de urat, paharele le-am reumplut, dansuri am amestecat, rasete am imprastiat, poze am facut, tort delicios am devorat ...A fost frumos.

Duminica.

Eee, ce sa spun... A fost mai greu cu trezirea indiferent la ce ora te culcasei. Sa spunem ca am incercat sa mai recuperam in autocar, dar opririle agentilor de politie nu ne-au ajutat ... Alegerile prezidentiale in Romania, ceea ce face normal un asemenea fenomen.

O oprire la Bran ne-a trezit pe toti si ne-am relaxat plimbandu-te printre tarabe ori facand cunostinta cu groaza.

Mie una mi s-a parut mai scurt drumul inapoi si am ajuns devreme in ciuda atator opriri fortate.

Toate ca toate, ce a fost frumos s-a terminat, scoala a reinceput, insa gripa porcina ne-a trimis acasa. Speram sa fim toti sanatosi, ca in final asta conteaza cel mai mult.

I don`t believe you

2009-11-13T15:20:00.000-08:00

Si stiu ca prin comportamentul asta nu recapat nimic, dar nu pot sa gandesc. Vreau si atat! Vreau repede...Si vad si simt ca nu se poate, dar vreau...

Ok, prostia mea, dar nu suport sa joc dupa regulile nescrise ale unor jocuri tampite.

Daca mi-e dor fac cum ma taie capu`, nu conteaza ca si plang.... Sau poate nu sunt lacrimi, ci doar ....Sunt lacrimi :)

Au fost atatea greseli si abia acum imi dau seama de ele...Dintotdeauna.

Stii...durerea asta ciudata ma face sa nu gandesc, doar sa ma doara...

Vreau o ciocolata mare, sau mai bine o tarie :). Ciocolata m-ar fi facut un pic mai fericita, dar mai bine sa uit...

Si as vrea sa uit la nesfarsit...

Intotdeauna m-am pus in situatii penibile, pentru ca mie nu nu se pareau penibile, ele pareau asa pentru restul lumii....Pentru mine erau doze de curaj... Si le foloseam, din plin....Dar au fost interpretate penibilitati...asa cum era de asteptat.

Zii tu cum sa fac sa-mi fie bine? Cum sa recapat ce vreau? Eu am incercat ca oarba, cu ce mi-a venit mai rapid...si logic ca nu a mers...

E penibil pana si postu` asta, dar altu` de unde daca mintea mea refuza orice...

Ganduri imperfecte

2009-11-11T11:12:00.000-08:00

Am pornit cu o duzina de vise ca sa raman acum fara niciunul. Si m-a si atentionat cineva sa am grija de ele ca poate raman fara.

Am intrat cu capu`nainte si m-am cam lovit. A durut mai mult la inceput, acum doar ignor si ma afund in lucruri care odata imi faceau placere.

Nu trebuia sa se intample asa, terbuia sa raman copil inocent si caruia nu ii pasa de nimci doar ca sa le arat tuturor ca se poate, dar i-am pierdut pe cei ce odata ma sprijineau. Asta nu trebuia sa fie un impediment, ci doar un hop de trecut...

Ati castigat, e inutila batalia ori razboiul... Visul e inexistent si incapabil sa ma mai faca sa zambesc. El ma mai face sa zambesc, dar nu mai vrea... As vrea o explicatie, dar si de ea mi-e frica. Asta e partea cea mai urata, mi-e frica de prea multe lucruri. Gen prea multi de bau`bau si n`are cine sa ii alunge. S-au dus cosmarurile noptii, inlocuite de cele ale zilei.

Pierd la propriul joc.

Ar fi mai usor daca as uita de mine in bratele lui... Si sa visez la aproape, dar e cam greu, nu imposibil. Cuvintele gen niciodata sau imposibil nu-si au rostu`, doar intaresc o afirmatie, dar pe cat de puternica o fac mai neadevarata.

Mi`e dor. Imi place ca totul a fost treptat, n-a mai fost o harababura totala. Au fost fluturasii de la inceput pana la sfarsit. Doar sfarsitul l-as mai prelungi, nu l-as schimba. In rest a fost al naibilui de imperfect. Ador imperfectul, si pe el...

Cu dus si-n ntors

2009-10-28T04:57:00.000-07:00

E adevarat ca nu stim sa apreciem ceea ce avem... Se intampla des si cu totii o facem. Ma indoiesc ca exista cineva care sa nu fi gresit, sa fi apreciat ce avea si sa nu aspire undeva, unde isi doreste. Suna urat ca nu stim sa apreciem ce avem... E mai usor de digerat daca spun ca ne lasam oribiti de iluzii vechi, intiparite si visam in perspectiva, iar ceea ce e sub nasu` nostru, aici aproape il tratam ca pe ceva neglijabil.
SI in tema asta dispun de o multime de expresii auzite de ici, de colo si culmea surprizei (sau nu!) sunt adevarate... Chiar daca recunoastem sau nu...

Greseala principala a fost neincrederea cu care am trata. Ma obisnuisem sa nu cred, sa fiu mintita, iar cand inocenta mi-a zambit n-am stiut in ce sa ma incred: in experienta sau in ceea ce inima mea vedea. Si-am ales prost... Sunt om si am gresit. Poate data viitoare... Data viitoare voi dispune de alte ganduri, alte sentimente si voi face alta greseala.

Ne place sa suferim. Ne-am obisnuit ca dorintele cele mai mari le obtinem in timp, cu truda, cu suferinta, iar ceea ce e usor de obtinut e o iluzie, ascunde o farsa pentru a ne face rau, sa nu fie bine in final. Ne e teama. Poate d`asta. Nu vrem sa calcam gresit, sa "ne luam teapa", n-ar fi drept...
Ce e simplu nu mai are niciun farmec. La ce bun sa mai ai parte de ceva daca n-a fost prin munca grea?! E cu dus si intors... Si fiecare crede asa cum ii place sau crede dupa cum a patit-o...

Si acum...Acum nu vreau nici da, nici ba. E cu dus si-ntors. Presupun ca am gresit la momentu potrivit, am vazut ceea ce trebuia sa vad in doi ochi negri, ce am cautat sa vad. Ceea ce e bine.
Nimic nu-i pentru eternitate, ci doar pentru un timp suficient cat sa inveti. Si acum aveam cateva "lectii" bine pregatite si "temele" au iesit mai bine doar ca m-am pripit... Nu doar teoria aplicata e suficienta. Curiozitatea mi-e specifica si uneori e buna, dar de cele mai multe ori nu. Degeaba "teoria aplicata" era buna, daca erau curiozitatea si nerabdarea mai puternice. Curiozitatea a omorat pisica, iar in cazul asta...

Poti sa minti, dar fa-o cu cap si frumos. Nu imi spune ca nu-ti place sa suferi ca sa ajungi la ceva. Ai crede ca n-ai meritat... Stii pe cineva multumit? Nici eu, si tocmai d`asta am calcat stramb si eu...

Optimismul in culori

2009-10-17T11:22:00.000-07:00

Drumul asta lung si rece il mai stiu... Vorbele astea triste, fara pic de entuziasm le-am mai auzit, iar pe tine te-am mai vazut, te stiu de ceva timp...

Vezi tu, toti incearca sa te-nvete ce stiu ei sau cum ar spune..."cum e bine", toti vor sa-ti taie aripile si sa nu te lase sa inveti sa zbori pana acolo sus, unde se simte aerul mai "racit" de amintiri neplacute si cu zambete facute pentru tine intr-o seara cu multe stele...

Culorile tale le-ai amestecat bine cu ale lui, iar acum iti place mult combinatia asta fermecata, din atatea nuante speciale si nu vrei si nici nu poti sa revii cu ale tale culori vesele...

O sa treaca totul, drumul asta o sa il asfaltez cumva. Stiu ca sunt cateva gropi...bine, recunosc Sunt mai multe gropi, dar pot sa le astup cumva. Eu inca mai cred, chiar daca uneori nu arat asta.

Nu e totul perfect si nici n-o sa fie, dar va fi atat de imperfect incat toti vor fi invidiosi pe faptul ca n-au gandit inainte si ca n-au stiut cand sa regrete. Mint. Nu toti, doar ei.

Eu si cu tine pe-un varf de toamna si totul va fi trecut. Toamna trecuta n-o va mai impovara pe actuala, iar ochii nu vor mai stii cum e ...Doar tu...

Cine a zis ca lacrimile sunt in zadar? Cine a zis ca rasul ingrasa? Minte, va spun eu. Totul e cu un scop, si nu neaparat sa te ingrasi. Totul duce la ceva, chiar si o lacrima gresita, ori un un ras zgomotos, nimic nu e in van.

Stiu ca am gresit si intr`un fel poate imi pare rau, dar n-a fost in zadar. Greselile mele demonstreaza ca sunt om, iar eu cred ca nu sunt asa mari greseli. Pentru mine reprezinta o maturizare, o debarasare de lucruri ori oameni inutili.( Nu ma refer la noutati, ci la multe si de demult.)

Si-o sa-nceapa primavara mai devreme decat ai preconiza...

Cu un cuvant sau doua mi-ai adus zambetu` pe buze...

Astenie de toamna?!

2009-10-13T11:49:00.000-07:00

A inceput frigul. Nu-mi place... E mai bine cand e cald. Pot sa colind mult, peste tot si mai ales degeaba. Toamna e scoala si frig, deci scoala e frig... Sincer, la scoala nu e atat de frig, dar si la 7 de dimineata nu e chiar bine...

Cele mai potrivite melodii sunt alea emo. Emo zic toti, dar ele sunt doar pentru suflet. Ideea e ca te duc intr-o melancolie cu amintiri. Emoistii sunt foarte suparati in ultimul timp, dovada fiind tentativele lor de sinucidere care esueaza patetic.

Ce sunt planurile? Niste chestii, care te entuziasmeaza si te fac sa visezi ca sa ramai mai incolo cu buza umflata. Sunt aceleasi chestii care se darama la prima adiere...de toamna.

E atat de multa lume si parca nu mai stiu pe nimeni. Au toti o iubire de "toamna" care o sa se prelungeasca in mod sigur, pentru ca toamna nu-i ca vara. Fiecare cu ale lui, iar eu cu astenia asta.

Nu cred ca am nevoie de o mini vacanta sua de o adevarata vacanta. Le-am cam tot avut, dar imi lipseste "ceva"-ul lor...

Mi-am dat seama ca oamenii nepasatori duc o viata anosta, dar sincer vantul asta nu imi face bine nici la suflet, nici la minte si nici macar la ten.

O sa-mi amintesc pentru el... Si o sa-mi respect deciziile ...

"Fiecare gura de tarie ucide o mie de celule, dar nu-i nimic mai ne raman alte miliarde. Primele celule ucise sunt cele ale tristetii, asa ca dupa incepi sa zambesti larg, apoi urmeaza celulele tacerii si incepi sa vorbesti fara incetare, celulele prostiei si incepi sa spui doar lucruri destepte, iar in final celulele memoriei, doar ca alea sunt mai greu de ucis..."

Ganduri de octombrie

2009-10-04T06:06:00.000-07:00

A venit timpul ala in care stii ca trebuie sa schimbi ceva ca sa nu ramai amortit intr`o seara rece.
Sa mergi cu amintirile prin ploaie, doar tu cu amintirile ... O sa-ti fie mai dor, dar va fi un el langa tine, iar daca nu il faci tu sa fie.

Un fum placut cu gustul de atunci, o bere pentru noi si sa ne mai amintim si alta data.

Ochii tai se incadreaza in orice peisaj, un cameleon pentru sufletul lui. Mai uita-te o data si spune ce culoare vezi?

Ce-am avut si ce-am pierdut? De ce n-ai grija de cuvintele tale? Le-ai imprastiat pe un drum uscat, fara lacrimi.

Iarna trecuta...Nu vreau s-o inlocuiesc cu alta. Vantul ala nu l-as schimba, iar ochii mei n-ar fi altfel nici daca as vrea.

Vartejul asta lexical l-a adus in trecere si mi l-a lasat sa ma doara probabil... Stii.. probabil e ceva care e mai sigur, asta spre deosebire de posibil care e mai mult nu decat da...

Toamna e scoala, toamna trebuia sa fii tu, toamna o facem cum vrem noi, doar da-ne curcubeul din cutie. Cutia cu amintirile de vara, ea are cele mai multe curcubee.

Vreau licoarea fericirii si fumul sperantei...cu tine . Nu-mi spune ca e tarziu, mai bine uita-te din nou la ceas.

De atunci, de mult, aproape acum

2009-10-03T15:32:00.000-07:00

"Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie."

N-am iubit asa, dar totusi imi aduce aminte de tine. Si stiu ca n-ar trebui sau nici nu conteaza asta.

O sa tin cont pentru viitor? Chiar ai fost greseala? Tie ti-e dor vreodata?

Se pare ca mie da...Si se pare ca ochii ii simt ca atunci...Dar n-ai stiut nici atunci, nu sti nici acum.
A fost o prostie, o copilarie de vreo 16-17 ani, dar o vroiam pentru inca putin, iar apoi inca putin.

It seems like forever.

Nema inspiratie, doar amorteala datorata melodiei, dar vezi tu mi-e dor de tine si vine ziua aia...Si n-ai sa sti niciodata, crede-ma.

Am facut o promisiune....

Adevarul meu

2009-09-26T11:17:00.000-07:00

Eu am o "problema". Nu prea imi vine sa imi bat joc de lume sau sa mint fara un rost de "viata si de moarte". Nu sunt Maica Tereza sa nu mint si etc, dar nu mint fara sens si nu imi bat joc de dragul "artei".
Altii nu au aceeasi problema ca si mine si au un hobby destul de vechi sau nou si il folosesc pentru amuzamment sau unii nici nu il considera hobby si li se pare ca tine de normalitate. Ma refer la bataia asta de joc.

Minte-ma, dar minte-ma frumos si cu rost. Daca eu ti-am spus ca sunt om si ca pot sa accept greseala ta e foarte dragut din partea ta sa nu imi rasucesti cutitul in rana. Am spus ca il accept, nu ca mi-l doresc!

Am persoane in jurul meu. Multe. Sunt intr`un liceu cu multe persoane, intr`un oras cu si mai multe persoane si in decurs de 2 ani sa zicem ca mi-am facut niste prieteni sau sa le spunem cunostinte? Nu. Mi-am facut niste prieteni si mai multe cunostinte. Hai ca asta suna bine! Asa te-am cunoscut si pe tine si sa fii sigura ca nici inainte nu erai printre prietenii aia, ca vezi bine ca e o delimitare:)

Asta o sa fie un post lung, va avertizez, asta daca s-a sinchisit cineva sa citeasca pana aici. E un post dedicat unor defulari sau unei defulari...

Nu imi place sa ma cert. Nu imi mai place, ca sa zic asa. E o vorba ceva la modu` ca daca m-ai inselat prima oara greseala ta, daca m-ai inselat si a doua oara e greseala mea. Chestia e ca mie nu imi place sa rrepet greseli si consider ca nici altora. Eu consider cam prost, dar eu cel putin invat din greseli si incerc pe cat posibil sa nu imi repet greselile.

Am invatat ca certurile si nervii nu rezolva nimic. De certuri m-am mai lepadat,dar cu nervii intampin probleme.

Cica eu sunt mai nervoasa si vesnic nemultumita. E de plictiseala, cred!

Tin la prietenie, dar asta nu inseamna ca poti sa faci enspe mii de greseli ca eu tin la tine si ca o sa fac pe proasta. Aaaa, pardon, tu ma consideri cam prostuta si naiva...Aha...Pierdusem asta din vedere.

Sper sa il citesti, cu toate ca nu iti e dedicat in totalitate(gen 90 % sa te simti o data bine, dar pe merit), dar vroiam sa iti spun intr`un fel si crede-ma ca n-o sa vin la tine sa iti arunc explicatiile mele in fata pentru ca nici atat nu meriti. Nu e dramatic, sunt doar eu in momentele astea.

Mie imi place sa imi spuna cineva in fata ce are cu mine, asa mi se pare normal, doar ca in cazul nostru eu am fost prea de treaba. O sa devina un repros faptul ca eu sunt de treaba si incerc sa nu ranesc sentimentele altora, dar e ca actionez dupa regula"ce tie nu-ti place altuia nu-i face" si pariez ca nici tie nu ti-ar fi placut sa iti fac ce mi-ai facut tu mie. Si nici macar n-ai fi reactionat cu calm si intelegere ca mine.

Dai de o problema...Pe langa proasta si naiva pe care ma consideri, eu sunt cam rea, directa si nesimtita cand se cere. In cazul tau nu sunt directa pentru ca nici atat nu meriti...Eu asa consider. Am un sentiment de ceva timp incoace si nu ti se datoreaza asa mult, doar ca e de scarba , un dezgust de la toate si e si de la tine, normal.

Nu vreau replica, nici nu imi pasa de parerea ta sau a altora, dar e felul meu de ati spune fara sa iti acord atat importanta sa iti zic in fata. Sau poate e chestia ca nu imi plac explicatiile jalnice si scuzele ori parerile de rau prefacute ca ale tale. Nu am pofta nici macar de teatrul tau in care te-ai bagat si cu care actionezi in ultimul timp cu orice ocazie, si nu doar la repetitii :)

Mai directa de atat nici ca puteam fi cu tine!

Dor

2009-09-22T08:55:00.000-07:00

N-am scris de mult. Nu aici. Mi-a fost dor...intr-un fel. Mi-e dor de multe, sunt dezgustata de atatea si caut un refugiu si aman. Da, aman pana o sa gasesc "ceva"-ul de care am nevoie.
Stii ca toti oamenii sunt buni? Dar ca toti sunt rai? Nu, nu ma incurc in idei. Am inceput sa fiu mai clara ca niciodata, mai calma ca nicicand si mi-e dor si de vechea "eu" , dar e tarziu sa regret si stiu ca nu-mi place sa regret.

Nu-mi plac minciunile si ma cam sufoca...si nu doar in ultimul timp. Nu fac nimic, nici sa remediez situatia, nici pentru nimic. Sunt intr-o letargie fara sens, astept sa se intample "ceva"-ul.

Nu mai cred. Nu cred in oameni. Inainte credeam si am gresit, stiu! Nici acum nu-i bine. Nu mai cred nici in mine.

Nu-mi plac scuzele si nici parerile de rau. Sunt penibile. Nimeni nu le zice ca le simte, dar e dragut sa te minti si sa ii minti si pe altii.

Stiu ca n-o sa schimb nimic, stiu ca am aiurat suficient pentru starea asta , dar am un dezgust pentru multe si nu mi-e bine, dar nu simt :)

De la Nea Marin d’acasa

2009-09-03T12:43:00.000-07:00

De pe 28 pana pe 30 august au avut loc Zilele Municipiului Bailesti. Au fost 3 zile cu mici, bere, voie buna, dar fara praz.
Am ratat din evenimentele organizate vineri si sambata, dar am sosit la timp pentru vizita presedintelui Traian Basescu. Cu acelasi vesnic zambet, presedintele, inconjurat de o multime de reporteri, cameramani si fani, s-a plimbat prin Bailesti si a salutat oamenii pe care ii intalnea.
Seara de sambata s-a incheiat cu hore si multa voi buna intretinuta de muzica unor artisti de muzica populara ca: Gheorghe Rosoga, Emilia Ghinescu, Maria Dragomiroiu si Niculina Stoican.
Strada Locotenent Becherescu a fost plina de tarabe, gratare, frigidere, mese, bancute si un nor mare de fum de la gratare sau mai bine zis, un aer irespirabil.
Ziua de duminica a inceput cu un spectacol de muzica si dansuri populare oferit de ansamblul „Maria Tanase” sin Craiova, s-a continuat cu alte activitati culturale, iar seara un concert cu muzica folc, etno si usoara, i-a multumit pe doljeni.
Nicola si Laurentiu Duta au adunat si mai multa lume, iar pe multi i-a ridicat de la mese pentru a canta si dansa cu ei. Formatia M&M alcatuita de 2 fete, una blonda si alta bruneta nu m-au impresionat cu cantecele etno, insa au prezentat destul de bine castigatorii tombolei. Pentru cei carora nu le-au placut Nicola, M&M, Laurentiu Duta (desi nu cred sa fi fost multi), cu siguranta le-au placut cantecele folc ale lui Dan Vana si Cristian Buica.
Editia a 4-a, Zilele Bailestiului s-a incheiat cu un focuri de artificii, insa petrecerea a continuat acasa la Nea Marin, caci oltenii stiu sa petreaca.

Prima data cand....

2009-08-21T10:39:00.000-07:00

Am primit o leapsa de la Simplu si cica trebuie sa spun ce am facut pentru prima data si alte detalii despre "prima data".

Prima zi de scoala a fost foarte asteptata. Cred ca am fost primul copil care s-a trezit cu zambetul pana la urechi, gata sa isi puna uniforma si sa meaga la scoala. Obiceiul asta a durat doar un an, in ziua de azi... :-"

Prima oara cand m-am mutat a fost pe la vreo 9 ani si ma mutam din Berceni in ... nu mai retin:)). Imi parea rau de absolut tot ce lasam acolo, dar nu am fost extrem de afectata. Pe urma au urmat altele...

Prima operatie si singura de pana acum a fost in clasa a7a si sper sa nu mai calc in vreun spital pentru asemenea ocazii. :-ss

Prima de zi de liceu. Asta chiar mi-a placut. A fost prima zi dintr`un nou inceput, cum imi place sa spun. Sunt multe amintiri inca din prima zi.

Nu prea le retin p`astea cu "prima oara". Le-am simtit la momentul lor si imi mai aminesc cateodata, dar...

Dau leapsa mai departe lu` Tavi, Kidului, lu` Ale, Andrei, Denisei si Deliei.

Vis

2009-08-20T06:24:00.000-07:00

Un tren spre iarna si spre sperante sparte. Nestiinta si lipsa de experienta.
Nu gaseste nimic. Doua bilete fara folos. Un rus glumet cu respect pentru acel ceva.
Inceput de octombrie. Drumul spre necunoscut e invaluit in fulgi de zapada, in fulgii lor, nu ai ei.
Totul pare ciudat, dar normalul se poate ascunde printre anormal cu putina vointa.
Verde. Verde ciudat, de o nuanta inchisa. Ochi in doua nuante. Acelasi verde si vesnicul caprui.
"Ai ochi frumosi..."
Si el, dar nu trebuie sa i se spuna. Cu siguranta stie, iar ea nu trebuie sa dea dovada de niciun strop de slabiciune.
Fiecare are un scop voit sau neasteptat. Unii merg mai departe, iar altii pana la capat. Biletul spre fericire are mai multe cartoane dreptunghiulare de clasa aII-a.
Acidentul e departe in amintire. Fulgii i-au impaienjenit ochii amintirii.
Ea nu pare singura, dar se comporta ca si cum.
Nu e la jumatatea drumului, dar s-a oprit...

Atat. Confuz, dar e vis. Si il dau, mie mi-a ajuns... E maleabil, se muleaza dupa personalitate...cred.
Cine ce imi da pe el?
Licitatia incepe de la un zambet .

Reteta mea din ...bucatarie?!

2009-08-12T08:14:00.000-07:00

Poate e vina mea ca imi dau seama mai tarziu decat ar fi cazu` sau poate asa trebuie sa fie.

Ceva spontan, ceva dragut si ceva din suflet. Le-am luat si astept sa vad ce iese. Produsul o sa fie ceva dulce si ceva cu praf de amintiri.

Te-ai indragostit vara, asa-i? Tu ai spus ca nu mai vrei, dar ai vrut esente de fericire pentru o noua reteta. Nici eu nu am stiut cum sa fac, si chiar mai lucrez la reteta. Am tot stricat-o...

E acea reteta diferita si la fel, a tuturor. Nu tine de nimeni si de nimic, poate doar de tine...

Un loc special pe post de amintire, un loc simplu,un loc ce iti aminteste doar tie...

Se face greu...

Se adauga si Indiferenta...in cantitati diferite si la timpul nepotrivit. De ce? Pentru a verifica consistenta aluatului.

Nu stiu ce trebuie sa pun, ti-am zis ca o stric mereu ca pun ceea ce nu trebuie,dar sa stii ca invat si data viitoare nu mai pun asa mult..sau chiar deloc.

Am gasit o reteta acum, in biblioteca sufletului Lui si o incerc. Am stricat-o mai de la inceput cu Nerabdare, dar cica se repara cu Atentie si un pic de Rabdare. Incercam...

Mie mi se pare ca atunci cand mi se strica prajitura asta miroase ciudat. Nu neaparat urat, dar nu e placut oricum... Am descoperit ceva pentru Mirosul asta. E un "antidot", e plin de Nesimtire si Egoism. Stiu ca miroase puternic si asta, dar e chiar bun.

Mie imi intarzie ingredientele, dar am un sfat: "Gatiti singuri! Nu lasati lumea sa se bage in bucataria voastra...se baga unde nu le fierbe oala..."

Premiu

2009-08-11T12:28:00.000-07:00

Hehe, am castigat un premiu :D

Ce? Nu credeti ca as merita ? Poi aveti dreptate, dar se poate spune ca Blogu` meu a castigat un premiu. Sac, acum sa mai zica cineva ceva...

Acesta este, si vine de la Simplu. Cica trebuie sa il dau mai departe si asa o sa si fac, doar ca intampin o oarecare problema. Regula spune ca ar trebui sa dau premiul mai departe altor 10 persoane, doar ca la mine vor fi mai putini. Nu cred ca o sa imi ia Simplu premiul:"> .

Asa, si acum sa inmanez minunatul premiu.

1. Just Words

2.Andra

3.RatonRabatabil

4.LSD

5.Denisa

6. Ale

7.Ioana

8.Blue

...si cam atat.

Stati ca cei de pe "lista" nu isi primesc premiu si gata. Au de indeplinit niste cerinte :P .

1 - sa afiseze premiul.
2 - sa posteze link-ul celui ce le-au acordat premiul.
3 - sa premieze alti 10 blogari la randul lor.

Eu am premiat decat 8, acum premiati voi.

Intrebare ?

2009-08-08T10:38:00.000-07:00

Cand nu mai sti ce s faci si iti trebuie neaparat o solutie, ce faci?

Cand iti dai seama ca nimic nu e in ordine, ce inseamna?

Cand vrei sa opresti totul si nu poti, mai poti sa respiri?

Cand suspinele si lacrimile ti se instaleaza repede pe fata, unde gasesti blandetea unui zambet?

Unde pleci cand nu ti-a mai ramas nimic?

Cine e langa tine cand totul se desprinde din realitatea infantila?

Cand stii totul, de unde mai gasesti curiozitate?

Cand nu mai poti sa crezi, cine iti mai da speranta?

Cand ai multe intrebari, cine stie sa iti raspunda la toate?

Facute si nevrute

2009-08-06T14:37:00.000-07:00

Din categoria plecari si intamplari. Stiu, v-am obisnuit cu un gen de depresie. M-am obisnuit si pe mine, dar pe voi?!

E imposibil sa nu mi se intample ceva demn de mentionat cand plec de acasa. Am un magnet pentru lucruri aiurea sau poate doar ciudate.

Plecam de la Alexandra si m-am gandit sa o iau pe scurtatura, printre blocuri. Stiam drumul ca doar statusem de atatea ori pe bancutele de acolo, si in leagan nu mai spun. Ce sa faci...copil.

Si mergeam eu cu geanta pe umar si cu plasa intr`o mana( plasa avea o cutie de pantofi, adica avea cutia cu pantofii mei! ). La un moment dat, o tanti mai durdulie, la vreo 40 de ani si ce sa zic...tiganca. Asta era, ce sa ma mai ascund dupa un deget, doua. Si culmea norocului( asta e facuta de mine, sa nu prind pe cineva ca plagiaza ca nu stiu ce ii fac. ), tanti cu baticu` in cap gaseste o verigheta de aur exact in fata mea. Exact, culmea norocului!

Am mers mai departe, ce era sa fac? Sa ii dau un cap ca de fapt verigheta fusese in fata mea? Neaaa, am mers...asta e.

- Domnisoara, domnisoara...

-Da...

-Doamne ce-am gasit... Pacat ca-s pocaita...

-?(ce dracu o vrea?!!)

-Auzi, tu porti asa ceva? E cumva din aur?
-Da, e din aur. (stiti ca nu pot sa mint oameni nevinovati. De fapt mint, pot sa mint, dar nu pe cei prosti ca nu e nevoie).

-Aoleeeo...ce ma fac, ca-s pocaita...si noi nu purtam, n-avem voie. Tu porti?

- Da, da, port. (si am inceput minciuna, pentru ca eu nu suport sa vad aur pe mine)...Eu nu-s pocaita.

- Si nu vrei sa ti-o dau? Imi dai 200 de mii pe ea? Ca nu am ce sa fac cu ea, si sa am si eu sa cumpar la copii o paine, ceva de mancare ca nu am nici eu bani...

-Poi stiti... nu mai am bani. Imi pare rau... (si-a inceput vrajeala)

- Aoleooo...ce ma fac...Dar in plasa ce ai?

-O cutie..

-Si ce e acolo?

-Pantofi...(doar n-o vrea sa ii dau pantofii MEI)

-Hai da-mi si pantofii..acum asta e..

(parca trebuia sa le dea de mancare copiilor, pantofii mei nu-s din piele... blugu` nu se mananca, nu? )

-Poi nu pot sa ii dau, ii am primiti de majorat, de la o prietena buna. (probabil ma simteam prin 2010 asa)

-Aoleeeoo...ce facem acum? Chiar nu ai bani?

-Mai am decat vreo 50 de mii...Imi pare rau...(in gand: sper sa tina, sper sa tina...)
- Aoleooo...hai da-i si pe aia...off

(Bingoooooo!) deschid portofelu... In buzunaru` cu hartoage, bilete de tren...plus banii rest de la taxi.(ah..ce inspirata sunt uneori)

Tanti da repede sa se uite in portofelul meu.

-Da` ce mai ai acolo? Bonuri de masa, ai?
-Nu, nu, doar facturi si un bilet de tren.

-Da si biletu de tren, e bun si ala...

Cred ca trebuie sa mentionez ca era un bilet compostat de la tara spre Craiova si nu avea absolut nicio valoare. Imi pica fisa si zic...

-Luati-l...

-Si e bun? Pana unde merge?
-Poi prin judetul Olt, cam asa...(oops???!)
-Aaaa..si mai departe nu?

-Ba daaa...pana la Bucuresti.(doamne, de unde am scos-o?)

-Bine..gata, ia-o.

Si am plecat...socata, bineinteles.

Poate mi s-a parut am zis, dar nu ...verigheta era in palma mea. Poate o avea vreun blestem? Nu-i nimic, o schimb eu repede la amanet. Rusinos din partea mea, dar nu are nimic gravat pe ea..un nume, ceva. Imi pare rau..sau nu. Si daca e un semn sa ma marit? Poi daca e asa, e un semn tampit pentru ca-s tanara si la liceu. Destinul sa se uite-n buletin!

Pentru moment nu vreau sa mai plec de acasa, sunt ca satula de intamplari "magice". Parca totusi as mai respira.

Spre mai bine inchin un pahar

2009-08-03T07:19:00.000-07:00

Facem. Facem de toate, mintim, furam, inselam, iubim, amagim, fugim... si multe altele.

Am mai spus ca nimic nu e in ordine, desi pare mai bine ca niciodata si totusi eu vreau sa fug. Da, stiu ca nu e bine. Stiu ca nici nu o sa rezolv nimic, ca nu e o atitudine matura, dar iti scapa un detaliu. Nu vreau sa fiu matura, nu vreau mai multe responsabilitati, vreau sa fiu copil si sa fug.

Din pacate ma comport ceva mai matur si ma supun responsabilitatilor si nu fug. Unde as fugi?

E simplu. Cat mai departe, unde nimic nu conteaza pentru mine, unde nu am amintiri, unde nu cunosc nimic, unde nu deranjez, unde as gasi libertatea. Nu e capatul lumii, dar nu se poate. Poate nu acum... mai vedem.

Sa dau din nou vina pe stare? Sa fie doar o stare ce imi aduce aminte de lucrurile vechi?
Si credeam in multe... si credeam fara sa vad realitatea... si nici nu imi pasa.

Ehe... credeam in iubire... s-a stins orice, chiar si speranta ca exista. Credeam in prietenie, dadeam orice pentru ea... acum e ceva ce umple un spatiu, un timp, o dorinta. Credeam si in noroc, poti sa crezi una ca asta? Credeam in sansa, in bunatate, in viitor si acum le-as arde pe toate si le-as arunca in mare, dar nu pot pentru ca nu e marea aproape...

Simteam ca lacrimile fug si o sa ma lase speriate de lucrurile bune, dar ele stiau ca intotdeauna lucrurile bune nu sunt altceva decat masca lucrurilor rele.

Cand dorm mi-e bine. Doar cand dorm mi-e bine de fapt. Am tot ce vreau. Zambet de vara, un El cu multiple defecte adorabile, niste ele sincere si un mic colt de rai patat cu pacate de incepator.

Am noroc ca e vacanta si pot sa dorm mult... asadar mai exista o mica farama de speranta ca poate totusi exista cate ceva.

Joaca

2009-07-31T13:20:00.000-07:00

Luați cartea cea mai la îndemână, deschideți la pagina 18 și scrieți aici al 4-lea rând :

-"totusi, Kiku este o doamna de prima clasa."

Fără să verificați, cât e ora?

-23 .

Verificati!

-23: 22

Cum sunteți îmbrăcat?

-pantaloni scurti si tricou.

Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitați?

-La mail.

Ce zgomot auziți în afara celui de la calculator?

-Desenele animate de la tv si Reamon -Supergirl.

Când ați iesit ultima dată și ce ați făcut cu ocazia respectivă?

-Ieri, de plictiseala la cea mai buna limonada cu cele mai bune baclavale.

Ce-ați visat ieri noapte?

-N-am avut timp de vise in cele 12 ore de somn.

Când ați râs ultima dată?

-Acum o juma` de ora, am prieteni amuzanti :D

Ce aveți pe pereții încăperii unde sunteți?

-Biblioteca, de ce? :))

Dacă ați deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ați cumpăra?

-O casa in muntii Elvetiei si un apartament in Paris.

Care este ultimul film pe care l-ați văzut?

-Thick As Thieves.

Ați văzut ceva neobișnuit astăzi?

-Nu prea ma mai surprinde nimic.

Ce părere aveți despre acest chestionar?

-Se mai plictiseste omu`...

Spuneți-ne ceva ce nu știm încă.

-N-am zis ca sunt blonda.

Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiță?

-Mimi. Macar copilul sa aiba nume dragut.

Și dacă ar fi vorba de un băiat?

-Razvan, Mihai, Cristi...avem de unde alege:D (si nu, nu sunt toi fostii mei prieteni =)) )

V-ați gândit deja să locuiți în străinătate?

-Incep acum, dar nu datorita chestionarului, ci datorita ultimelor evenimente...

Ce ați dori ca Dumnezeu să vă spună când intrați pe porțile Raiului?

-Pas:))

Dacă ați putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce ați schimba?

-Eh pe dracu:))

Vă place să dansați?

-Depinde de stare...

Ce ați văzut la televizor ultima dată?

-Desene animate.

Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

-Sa il ia oricine are pofta de asa ceva:D

Scrisa de ...G.

2009-07-31T10:59:00.000-07:00

De ce intorc eu capul dupa blonde

Ce zi e azi? ... ce mai conteaza? oricum a trecut mult timp.
as putea spune exact cat, dar... ce mai conteaza? acum am tot
ce vreau...vor.. altii... dar nu eu. ce anume?

bani? nu sunt o problema pentru mine.. nu i-am avut niciodata.
femei? despre ele e vorba... Cine n-ar vrea o bruneta buna,
care sa nu puna intrebari, sa nu comenteze, sa nu deranjeze, si
sa nu gandeasca prea mult (ba chiar mai deloc) si mai presus de toate,
"sa te pupe in p**a" toata ziua, ca a mea? EU!

Ce zi e azi? e marti. ieri a fost luni, dar putea fi mult mai mult de atat.
putea fi ziua in care imi indeplineam o promisiune. dar, pentru cine
mai conteaza? pentru mine.. si orgoliul meu. impreuna facem o echipa buna.
peste 6 zile tot luni o sa fie, sunt sigur de asta. ceea ce inseamna ca mai
am sanse. luni? m-a marcat pe viata ziua de luni. atunci am inceput scoala,
si nu numai..

orgoliul meu imi spune ca sunt fraier! eu i-am zis sa nu mai bea atat, ca
spune prostii. dar daca are dreptate? atunci inseamna ca nu am avut eu. simplu.

e bruneta, dar mie imi plac blondele. deaia intorc capul dupa ele pe strada.
poate una din ele e chiar ea, si mai apuc sa o vad inca o data. daca ar sti
ce bine imi merge cand o vad...

Nimic e de la ceva

2009-07-30T09:49:00.001-07:00

Nimic nu e cum imi doream. Pare ca s-au implinit multe, pentru ca asa s-a si intamplat, dar absolut nimic nu e cum imi imaginam.

Credeam ca imi lipseste un singur lucru pentru a fi indragostita, cand eu eram si singura extrem de indragostita de ...nimic. Nu aveam nevoie nici macar de nimic si radiam de fericire. Imaginatia imi hranea orice, visele mele multe si se pare ca nu degeaba erau de ajuns pentru a-mi aduce un zambet pe fata.

Poate ca asa e pentru toti adultii. Pornesti cu vise multe pe un drum lung si obositor, dar care nici nu conteaza datorita fericirii de la capat si pe masura ce inaintezi iti dai seama ca ai lasat adevarata fericire in urma, dar ca nici macar nu te poti intoarce.

Poate balivernez sau filozofez (!) , dar stiu ca am dreptate, doar invat pe pielea mea.

Nu m-am crezut niciodata buna la acel ceva, dar sa zicem ca nici proasta. Se poate sa ma perfectionez, dar nu am de ce. Nu stiu motivul.

Sunt prea multe si poate d`asta mi se "inverzesc" ochii. Nu mai pot nici eu sa le descurc. Am zis mereu ca pot sa scap, si de fapt mereu am fost scapata temporar de tot. Sunt mult prea multe si daca las toate amintirile gri sa ma invadeze mi se face frica pentru ce va urma.

Nici nu stiu de ce am nevoie sa imi revin, poate e doar o stare trecatoare, desi revine mereu fara sa ma lase sa urlu de fericire.

Mi-au spus toti ca o sa fie bine, dar asta e cliseu si o stiu si ei prea bine. N-am nimic ...si nu ma refer la starea mea ca e limpede ca se intampla lucruri.

N-am nimic...la general.

Imi pierd spontaneitatea si increderea. Pierd copilul din mine si el e totul pentru visele mele.

Nu...se poate nimic, niciodata asa cum vreau. Nu vreau sa ma mai lovesc de pereti ca ma doare capul prea mult...deja. Si cand te gandesti ca e doar inceputul...!?

Ce as putea face?

Poveste "caniculara"

2009-07-28T15:07:00.000-07:00

Nu stiu daca va plac povestile, dar asta garantez ca nu are menirea sa adoarma pe cineva.

Era sfarsitul lui iulie. Ca si acum. Era canicula de ceva timp, iar personajul principal era o fata. Nu printesa, nici o mica vrajitoare, doar o fata.

Bine, recunosc...eram eu, dar asta e un mic secret si daca vreti continuarea povestii trebuie sa imi promiteti ca n-o sa spuneti. De data asta o sa va cred pe cuvant, o sa merg pe incredere.

Daca am terminat si cu secretele pot sa continui si cu povestea.

Intr`una din zilele astea trebuia sa plec la tara. Mi-am ales ultimul tren, m-am gandit ca un om normal in conditii de canicula, ca e mai bine sa plec seara cand e mult mai racoare, in loc sa ma topesc.

In sfarsit la gara

- Buna seara, as vrea si eu un bilet la C.
- Sambata nu circula domnisoara.
- Si alt tren nu mai am?
- Tocmai ce a plecat si un rapid.
- ... multumesc. (?!)

Cu 5 minute inainte sa ajung la gara o sunasem pe D. , aveam nevoie de o prietena care sa ma calmeze desi nici nu ma gandeam ca trenul ar putea fi anulat. Fusese oricum o zi agitata, dar nu se compara nici pe departe cu seara.

Eu ( plina de nervi) : Cum sa nu circule trenul sambata??? Eu inteleg duminica, ca e alta mancare de peste, ziua odihnei, dar sambata? Doar n-or fi toti ceferistii adventisti....
D: Poi hai la mine daca ai pierdut trenul. O sa facem gratar, asa ca fugi la autogara. Mai ales ca nu te-am vazut de ceva timp...

Si asa am si facut, am fugit. Degeaba. De ce degeaba? Din cauza ceasului ca era trecut de 7 jumatate. Nu trebuie sa mentionez la ce ora pleca ultimul autobuz, nu? Desigur ca 7:30 p.m.

D: Du-te si vezi daca a plecat trenul spre Calafat, ca sa vii pana la Bailesti si te iau eu cu masina de acolo.
Eu (la fel de plina de nervi) : Ok, ma chinui sa ma intorc la gara.

Stiu ca nu e cine stie ce distanta intre gara si autogara, dar cand picioarele iti spun sa te opresti ca te dor si incaltarile sunt pornite sa te faca sa regreti toti banii dati pe plasturi...ei bine ti se pare parca prea lunga distanta dintre cele doua. In categoria "picioarele rupte de incaltari" am si un sfat pentru toate fetele: NU cumparati balerini de panza. Va fi mai bine si pentru voi sau mai bine zis pentru picioarele voastre.

Casa de bilete

- Buna seara din nou. Trenul spre Bailesti la cat pleaca?
- In 10 minute.
- Perfect. Vreau si eu un bilet...repede. Multumesc.

Ajunsa in tren, primul lucru pe care l-am facut dupa ce m-am asezat pe bancheta a fost sa ma descalt. Am stat linistita pentru o ora. Am urmarit apusul pe geamul deosebit de "curat" al personalului, am auzit cele mai noi manele, mai ceva ca in paradis.

Halta Silistea Crucii

Nu, nu trebuia sa cobor eu acolo, dar un "domn" mai bronzat ( probabil din cauza soarelui, nu vreau sa va ganditi la altceva ) m-a intrebat daca nu vreau sa cobor cu ei. Care ei? Poi erau in jur de 10 persoane la fel de bronzate ca si "domnul". Si nu, nu am dat raspuns, mi-am vazut de treaba mea.

Nu are rost sa spun ca pentru restul era un adevarat show de divertisment faptul ca cineva se lua de pustoaica ce se descaltase si era plina de plasturi.

"Am fi vrut sa venim sa iti tinem companie, dar cand te-am vazut cu picioarele bandajate..."

N-am prea priceput la ce se referea, dar macar a fost si o parte buna pentru faptul ca pe mine chiar ma dureau picioarele.

10 seara, gara Municipiului Bailesti

Am ajuns. In sfarsit, dar nu la destinatia finala din pacate. Un mesaj de la D. ma anunta ca o sa soseasca in 10 minute.

Hmmm...nu e mult, 10 minute. Cam pustiu pe aici. Aaa, e si un magazin pe colt, dar stiti bine ca in Romania sunt multe persoane bronzate indiferent de sezon :D.

Pana dimineata...

D. a venit in scurt timp si nici nu a mai contat ploaia, care oricum a fost scurta. Gratarul s-a facut, povesti am spus, de vara trecuta ne-am amintit. Am incheiat cu un film de groaza pana in rasarit. Totul s-a terminat bine, dar a doua zi am luat-o de la capat cu aventuri in diverse mijloace de transport, dar asta e cu totul alta poveste.

Liniste peste tot

2009-07-27T03:17:00.000-07:00

Stau. Acum, da...

Daca as spune ca sunt obosita as fi chiar ipocrita. Daca as vrea sa taci ti-as spune, asa crezi ca e normal, nu?
Fara daca...

Oras infect. Si am caracterizat totul. Problema e ca se agraveaza o data cu toropeala unei veri ciudate.

Bine. Reducem la mine. Sunt eu ciufuta. Sau nu...

M-ai lasat sa ma descurc singura. Si bajbai(bâjbâi) singura dupa norii tacerii. Nu`ti reprosez, de fapt nu`ti mai reprosez. Ma limitez la mine. E cam din vina mea...cam tot. Mereu am de ales si daca as alege varianta corecta cred ca s-ar reduce nervii macar la jumatate.

Cafeaua asta nu are gustul asteptat. Nu m-am priceput niciodata, nu stiu de ce am crezut ca acum va fi mai buna...

Nu imi mai dau cu parerea, nu mai fac eu primul pas, nu mai cred nimic dupa niste aparente. Poate sa imi spuna toata lumea ca e asa, nu o sa mai cred.

Nu vreau nici o morala, nici o parere. E mult mai simplu sa taci. Vorbele oricum nu stii sa le alegi pe cele potrivite in cele mai multe cazuri. Gata pentru penibilul din cauze tampite!

Stiu ca e imposibil sa nu gasesc penibilul in fata mea si sa il si las fara sa ma bag, dar macar la categoria "grea" pot sa il evit.

E cam gol acum....

Cum cine? Sufletul...

Du`te unde vrei, dar lasa-ma asa cum m-ai gasit. Nu ma mai schimba, nu te mai preface ca iti pasa, nu ma mai minti cand stii ca vad adevarul.

Daca vrei sa imi fie mai bine taci sau spune-mi. Spune-mi de toate, doar stii ca sunt un bun ascultator, dar gandeste-te ca nu sunt un perete. Adu-ti aminte ca nu am decat urechi. Am de asemenea si doua buze si limba aia care e facuta parca la moara.

Nu ma cunosti, asa-i?

Ca sa fie

2009-07-21T12:52:00.000-07:00

Trebuia sa vand vise, dar cred ca le-am uitat undeva prin gara. Trebuia sa raman copil si ce-i drept cred ca am ramas.

Nici fumul ala nu ma mai aduce din norii ucisi de timp. Balivernele mele plictisesc. Da, da chiar si pe mine. Sunt datoare cu un zambet, dar nu cred ca mai stiu ce gust avea fericirea imprumutata.

Mai e un pic asa simteam, dar uit. uit mereu ca totul are un sfarsit, poate pentru ca unele lucruri par la infinit. Sau poate ca nu mai dau importanta cuvenita pentru ...

Nu pot sa iti spun absolut nimic real, poate daca vrei sa descoperi ce incerc sa arat. Nu vreau sa ma cunosti, pentru ca e mult mai complicat decat pare si prefer sa te las cu aparentele.

Vreau mai mult, dar nu fac mare lucru. Am nevoie de "pastila" aia, dar nu am gasit-o. E speciala si nu stiu daca voi avea curaj sa o folosesc.

Mi-e teama...Nu vreau sa iti spun de ce. Lasa-ma asa cu ochii deschisi spre vis. Imi place si-asa, sau cel putin ma descurc.

L-am luat pe Nu in brate si nu stiu daca vrea sa plece, il tin destul de bine...

Tu o sa te duci dracu

2009-07-20T12:03:00.000-07:00

Ce ar trebui sa spun acum? As putea recunoaste ca sunt confuza. Bine...tocmai am facut-o. Da, confuza, dar din mai multe puncte de vedere.

A fost o saptamana lunga si totusi scurta. Mi-am permis sa fac doua lucruri pe care nu le-as fi facut in conditii normale, dar prefer sa uit. Nu le regret, dar ar fi mult mai bine daca as uita.

Nu mi-am gasit raspunsurile, inca le caut. Poate se rezolva de la sine.

Nu imi dau seama ce as putea face, poate asta ar trebui sa fac- nimic.

De cate ori ti s-a intamplat sa fii confuz din toate punctele de vedere? Sa nu iti dai seama de nimic si totusi sa para ok?

Nu am inspiratie, sincer nici nu vreau. Mi-ajunge starea de kkt. Nici macar nu stiu ce vreau, poate am nevoie doar de zambetul ala.

Unde ti-ai putea tine telefonul ca sa nu raspunzi timp de 4 zile? In c*r....raspuns corect:)

Cand eram mai mica ma miram cum adultii reusesc sa complice lucrurile simple. Am incercat sa fac si eu lucrurile pe calea simpla...ca sa mi le complice altii.

Nu ma plang, dar am un chef nebun sa dau dracu multe persoane. De drag...

Si mai grav e cand nu are cine sa iti explice ceva simplu. Am crezut ca pot, dar uneori ...uneori se duce dracu tot.

Si poti sa ma critici, sa-mi spui ca nu-i bine, ca sunt cum vrei tu, o sa fii cam dezamagit sa vezi ca nu-mi pasa. Du-te dracu!

In loc de un "pa"

2009-07-10T21:10:00.000-07:00

O iau ca pe o vacanta. Ador plecarile, iar daca mai sunt si ceva mai departe e perfect. De fiecare data cand am avut probleme si s-a nimerit o calatorie, ei bine calatoria adus niste raspunsuri.

Nu dramatizez, asta e treaba ta(tii minte? ), pur si simplu ma las invaluita de un parfum pe care imi doresc sa il pastrez ceva mai mult timp.

N-o sa mint sa te doara, stii doar ca mint atat cat "iti place". Ti-am zis de atatea ori ca nu ti-ar placea sa stii adevarul, e mai bine o minciuna cu ciocolata.(intotdeauna!)

Cu timpul ramai cu ce e mai bun, ceea ce e mai bun se pastreaza langa tine. Timpul e raspunsul multora si vezi tu mie putin imi pasa de sentimentele cretinilor, vreau doar sa il iubesc.

Soarele e altfel acolo, aerul are o amintire mai veche, dar o sa imi fie mult mai bine. M`am saturat sa incerc sa ascund dezamagirea, dar merita efortul. Arata-mi ca ma iubesti si o sa vezi ca intr-o clipita nu imi va mai pasa de restul, dar e cale lunga pana acolo.

Si ai sa vezi cum pot sa fiu, ai cerut-o, dar asta e alta poveste, asa-i?

P.S.Verdele primeaza, dar pentru o perioada l-am schimbat cu roz.

Cum altfel?

2009-07-09T12:54:00.000-07:00

-Stii de ce ?

- De ce, ce?

-De ce ...de ce sunt atatea intrebari tampite...Stii?

-Vrei sa te mint frumos sau sa aberez?

-Poi nu inseamna acelasi lucru?

-Vai, amuzantule. Cand te mint frumos, e mai mult decat aberatie, e exagerare, gandurile mele sunt mai precise si am grija sa nu ma dau de gol, iar scopul aberatiei e de a te face sa zambesti.

-Ok, acum inteleg. Deci stii?

-O sa iti fac o teorie mai romantica.

-De ce tocmai romantica?

-Se potriveste cu contextul.

-Uimeste-ma.

-Ai observat ca cele mai tampite intrebari vin in momentele cele mai dragute? De exemplu cand un copil il intreaba pe unul dintre parinti de unde vin copii. Zii ca nu e foarte sweet cand auzi un prichindel si apoi cand raspunsul nu prea il gaseste. Nu ti se lipeste automat un zambet pe buze cand vezi un adult "atotstiitor" cum se fastaceste la o simpla intrebare?

-Asta pentru ca nu stie cum sa explice pe intelesul copilului, ca a uitat cum e simplitatea si inocenta unui copil.

-Nu conteaza motivul...

-Ai dreptate...ca intotdeauna.

-Multumesc...de ironie.

-Nu, neaparat. Dar cateodata ma surprinzi.

-Atunci multumesc mai sincer.

-Mai ai vreun argument pentru teoria ta? Ca stii ca nu te scapi cu unul, iti trebuie cel putin doua.

-De ce ma iubesti?

-...asta e cel mai bun argument. Te iubesc pentru ca asa esti tu, ca esti mereu langa mine, ca esti amuzanta, ca razi mult,ca nu esti perfecta, ca nu exista numar pentru cate motive te iubesc.

-Vezi ce moment frumos? Cum altfel mai aflam de ce ma iubesti?

-D`asta te iubesc, ca stii ce sa-mi spui si cum sa ma descosi.

Canicula

2009-07-09T10:09:00.000-07:00

- Tu chiar ai impresia ca "Imi pare rau" rezolva tot??? Te inseli! Nu rezolva nici macar ceva, dar apoi tot.

-Nu la asta ma refeream...Lasa-ma sa iti spun.

-Stii ceva? Putin imi pasa...de fapt, nu imi pasa deloc. Pentru mine nu prea conteaza vorbele, ci doar faptele. Plec. Multumesc, mi-ai aratat ceva de care ma temeam, dar o sa fiu bine.

*************

Cat de cald e. Ar trebui sa merg mai incet, dar nu am cum sa scap de nervi. As putea sa sun pe cineva, dar mai bine nu. Cum ar putea sa inteleaga cinvea?! Abia inteleg eu...

Multe ganduri. Cum as putea sa le descurc mai bine si sa le fac astfel incat sa iasa o tesatura mai trainica? Poate daca nu as avea incredere. Poate daca as fi mai rea, mai prefacuta. Da, asta cred ca e solutia, numai ca nu pot sa fiu alta. Asta sunt si chiar imi e greu sa ma schimb. Si de ce sa ma schimb pentru cine nu merita? Mai bine nu...

Cica viata e ca o carte cu mai multe capitole si logic ca si mai multe pagini. Eu am impresia ca am depasit anumite capitole, iar paginile astea multe nu aduc un final fericit. Asta chiar trebuie sa fie o carte cu final fericit, nu trebuie buna, ci doar ...Poate e mai bine sa fie o carte buna, indiferent de final. Mie asa imi plac cartile, si filmele, ca si piesele de teatru. Trebuie doar sa fascineze.

De as putea scurta drumul asta si sa il fac astfel incat finalul lui sa fie si finalul saradei in care ma aflu...E prea cald, si mult prea fara rost sa stau sa regret niste lucruri ce nu depind de mine. E logic, alegerile fiecaruia depinde de fiecare imi parte. Ca ii afecteaza si pe cei din jur ce mai conteaza? Noi sa fim sanatosi, restul sa se duca in alte parti daca nu vor sa sufere. Asa-i?

Suna un telefon...mesaj. Am si zis ca nu ma mai intereseaza, cat de greu sa fie ca sa intelegi?! Devine stresanta situatia.

"Ce faci ? Pe unde esti? Vino imediat la mine..."

Grozav, asta imi mai lipsea...

Ce e azi? hmm, logic ca miercuri. Cand mi-a mers mie bine miercurea? Da-o dracu` de zi, nu ma mai duc nicaieri. Imi iau o inghetata si stau cu mine. Mi-ajunge cand e atat de cald si cand realizez ca inca mai sunt cam naiva.

Teorie noua sau mai veche?!

2009-07-06T16:12:00.000-07:00

Nu depind de tine alegerile mari, de ordinul universului, sau ceva mai mici. De exemplu, nu depinde de tine ce aleg parintii pentru tine. Asta face parte din chestiile mai mici. Nu alegi tu sa te nasti in Anglia, sau sa fii baiat, sau sa ai ochii negrii, ori sa fii superba.

Stiu ca uneori pare trist cand iti dai seama cand traiesti intr-o tara de cacao si nu intr-una de ciocolata, sau ca frumusetea primeaza aproape la fel de mult ca si banii si pilele. Tocmai pentru ca e trist nu realizam ca toate se schimba intr-un final si ca totul depinde de noi. E mai greu, dar vorba aia"daca vrei sa faci ceva calumea, fa-o cu mana ta". Poi daca nu iti convine ca nu esti asa cum vrei sau ca nu ai ceea ce ti-ai dorit, ca s-au intamplat lucruri ce nu au depins de tine de ce nu le faci tu altfel? Adica in limita bunului simt, nu ca ti-ai dorit tu apartament in New York si tu ai o cocioaba la Giorogarla. Nu ma refeream la halucinatiile unora.

De ce te plangi fara sa incerci, cel putin sa faci ceva? Cat de greu crezi ca poate fii sa vrei cu adevarat?

Poate ca nu crezi ca se poate schimba. Nu te condamn, caci nici eu nu prea cred, dar imi incerc norocul. Poate am noroc, sau poate chiar e buna teoria mea. Stiu ca stau destul de prost cu logica si cu ideile, o recunosc macar. Stiu si ca visez cam mult, dar nu era pacat daca nu iti spuneam ca se poate?

Trei

2009-07-04T11:29:00.000-07:00

Cifra asta mereu mi s-a parut cu noroc, magica, desi la mine actioneaza cinci`ul pentru noroc(nu si la note!). Ce e cu noroc la trei, e ca incerc pana a treia oara. Daca nu imi iese ceva din prima, dau vina pe karma japonezilor, mai incerc a doua oara si daca nu merge, deja karma asta are putere, iar a treia daca e noroc karma dispare, in caz contrar inseamna ca Shogunul m-a vrajit cu karma lui cu tot si nu ma impotrivesc destinului.

Trei zile mi-au ajuns sa obosesc la modul placut. In doar trei zile ,(inca!) mi se pare ca ploile astea au adus in stropi mari noroc pentru mine. Mdea, nu sunt tocmai cea mai optimista persoana, dar vorba cu "dupa una calda una rece" nu se aplica decat in cazurile extreme cand vine una calda. Ma intelegeti, nu? Cand ti se intampla ceva de bine, pac dai de dracu` ,care e bronzat, cu figuri(se poarta vara asta).

Stai asa. Ceva imi spune ca am luat-o in departare cu aiureala. Nu, nu e cifra trei de vina, asta fiind deja a patra zi. Cu toate ca, in a patra zi m-am intors.

Ce conteaza? Trei sau patru, azi sau maine, important e ca se schimba vremea pe strada mea. Nu, numai soare, ca mai mult imi place primavara linistita. Poi si daca nu mai conteaza, trei ce este?

Eu ma inteleg ca sunt obosita, dar voi nu cred ca ati inteles ceva. Va explic rapid.

Asa se manifesta fericirea la mine.

Gossip Girl e de vina

2009-06-29T08:30:00.000-07:00

Ok. Asta se doveste a fi unica solutie momentana prin care sa innebunesc cu muzica. E solutia mea, asa ca e cea mai buna...pentru mine.

Ca si lamurire...

Everytime - Lincoln Hawk

Poate e chestia ca m-a vrajit serialul, sau poate e melodia care mi se potriveste..cateodata. Sau poate e plictiseala dintr`o vara plictisita. Sper sa va placa !

Nimic... mai ciudat

2009-06-28T07:58:00.000-07:00

Toate la timpul lor. O invalmaseala mare de ganduri si cuvinte nu dau aproape niciodata un produs bun. E nevoie de ceva claritate.

Problema e...ca sunt multe probleme. Daca le iei pe rand vei realiza ca nu prea au capat de linie, daca le iei de-a valma si le faci intr`un haos total, vei descoperi ca traiesti intr`un mod deloc plictisitor.

Ok. Recunosc. Sunt intr`o stare fara nume. Da. E un amestec ciudat de nostalgie, tristete, dor, cat si dorinta, poate si un strop de gelozie, dar toate presarate cu o multime de amintiri ce completeaza starea asta fara nume.

Si un fum ma aduce dintre nori. Asa era, nu? Ei bine, lipseste fumul din toate aspectele. De fapt, daca stau un pic sa ma gandesc s-a transformat intr`o ceata.

Ok, iar e trist. Am un bagaj de cuvinte..trist. Chestia e ca oricum nu citeste nimeni( partea asta chiar ma amuza). Tot blogul asta e continuarea caietului meu cu povesti si prostii. Sunt o egoista, dar se vede ca scriu pentru mine. Toata chestia cu scrisu` ma elibereaza de nervi si de multe ori ma face sa gandesc, sa abordez ceva intr`un mod mai calm(eu fiind mai agitata din cauza ADN`ului, cred).

Vreau o pauza, dar de la ce? Inca nu fac nimic. Vreau o pauza de la lume. Am incercat sa o iau, dar atunci cand esti prins prea bine e greu sa scapi.

Nu e nevoie de multe ca sa mi se deschida starea asta pe care o alung mereu cu un zambet tamp. O intamplare, o ceva pe care nu-l realizezi, dar crede-ma ca faci parte, sau poate e doar melodia de vina,ori o poza, ori un mesaj, un telefon. Ideea e ca ...nu e nicio idee, e vorba de absenta unei acele imbratisari.

Nu am potrivit cuvintele, sper sa o fac data viitoare. Pana atunci, melodia...

Stelele nu pier

2009-06-26T15:31:00.000-07:00

Este vorba de steaua muzicii pop. Stim cu totii ca a murit Michael Jackson, dar nu stiu cati dintre voi ii stiti cel putin o melodie. Am copilarit, printre altele si cu muzica lui fascinata fiind de dansul si de vocea ce si azi ma infioara. Pentru mine un artist are voce atunci cand imi da fiori, cand incepe sa cante si ma duce in alta parte, cand ma las invaluita de sunete si versuri.

Melodia asta reuseste sa faca tot ce am scris anterior.

A avut problemele lui, nu m-a interesat niciodata daca a fost pedofil, daca si-a facut operatii estetice, nici macar nu i-am fost fan. Pur si simplu, consider ca a fost o adevarata stea ce a stralucit, dar totusi nu a pierit.Melodiile lui vor ramane intotdeauna pentru toti cei care il iubesc sau care pur si simplu ii asculta muzica.

Spuneau azi la tv ca la un moment dat a fost intrebat daca se simte un om singur, iar dupa cateva secunde de reflectare a spus ca este foarte singur. Trist cum celebritatea si banii iti fura tot. Sunt multe lucruri in legatura cu Michael Jackson care ar trebui sa ne faca sa ne gandim macar un pic sau poate deloc, depinde de problemele fiecaruia, cat si de alegerile sale.

R.I.P. Michael Jackson

Povestea cliseu

2009-06-24T04:17:00.000-07:00

Ploua. O umbrela verde incerca sa alunge ploaia printre atatea blocuri gri.

Mergea cu pasi grabiti. Parea in intarziere, si mai parea si cunoscuta. Cu ochii in pamant si grabita, cu parul ciufulit si geanta mare la brat provoca un deja-vu.

-Buna, nu te supara, imi pari cunoscuta.Ne-am mai intalnit pe undeva?

-Buna,nu cred. Ii raspunse cu ochii impaienjeniti de lacrimi si foarte tristi.

-Scuza-ma ca te intreb, ai patit ceva?

-Uhmm, mi-a intrat ceva in ochi. Stii tu, cu orasul asta mi-ar fi si imposibil. Si un suras intarziat ii picta buzele.

Primi raspuns cel mai nou zambet, un zambet fara implicatii, un zambet doar pentru ea.

Isi sterse lacrimile si persoana din fata ei prindea un contur mult mai clar. Era un baiat cu ochii negrii si blanzi, par castaniu ravasit si inalt, de fapt arata destul de bine, se gandi.

-Scuza-ma, eu trebuie sa plec. Intarzii la facultate si ...intelegi.

-Da, desigur, dar daca nu te deranjeaza te-as putea duce eu mai repede.

-Multumesc. Sunt in intarziere si d`asta ...

-Nu e nicio problema.

*************

-Merci ca m-ai adus.

-Placerea a fost a mea.

Un zambet mult mai cald, drept multumire i se pare si lui de ajuns. Cam grabita, sau mai bine spus repezita a fugit si in cateva clipe s-a amestecat printre multimea de studenti. Ploaia facuse loc unui curcubeu si se anunta o zi cu multe raze de soare.

Mapa...mapa roz, probabil e a ei.

A uitat-o si probabil asta inseamna ca drumul nu s-a oprit la facultate. Trebuie facut ceva pentru mapa. Era frumoasa totusi...ca ultim gand.

Te iubesc

2009-06-19T05:36:00.000-07:00

Pentru mine e vorba de un cuvant, dar foarte important. Suna a cliseu, dar daca ii descoperi semnificatia intr`un singur cuvant...e perfect. Perfect pentru ca folosesti "cuvantul" asa cum trebuie.

Pentru altii sunt doua cuvinte, importante. Le folosesc ca pe oricare altele, neacordandu-le atentia cuvenita. Te iubesc in doua saptamani, in doua zile, dupa o luna. Te iubesc repede, dar te uit si mai repede. Cam asa sta treaba daca ma intrebi pe mine. Stiu ei mai bine, dar nu o realizeaza.

E mai important orgoliul decat iubirea? Poti sa dai cu piciorul amintirilor proaspete si clipelor de iubire pentru orgoliul tau ? Nu ne intereseaza oricum intrebarile, filozofiile, poate doar raspunsurile pe care le-am dori oricum.

Nu sunt cea mai in masura sa vorbesc despre asta, dar nu ma refer strict la iubirea dintre sufletele pereche pe care le cautam prea departe si prea mult timp. Ma refer la iubirea simpla, fara complicatii, la iubirea de oameni, nu de iluzii.

Iubesc o persoana ca a stiut sa imi fie alaturi mai mult timp decat as fi crezut ca ma poate suporta, iubesc o persoana ca a stiut ce inseamna si ploaia si soarele, si a venit si cu umbrela si cu evantaiul.

Te iubesc cum nu crezi, te iubesc pentru ca iti pasa, te iubesc ca mi-ai ajuns in camera importanta din inima mea si nici macar n-ai intrat cu bocancii. Ai pasit usor, acum ceva timp cand nici nu te gandeai ca m-ai putea iubi.

In final, pot sa-ti spun ca te iubesc pentru ca stiu ca nu te voi uita, dar asta nu inseamna mai mult. Te iubesc fara sa vreau, indiferent de ce s-ar intampla. Atat imi trebuie si ar trebui sa intelegi.

Am vazut ce imi place

2009-06-17T16:56:00.000-07:00

Am inceput sa invat din greseli. Nu e tarziu, e taman bine. Nu mai am aceeasi incredere, pentru ca increderea trebuie pastrata si distribuita atent dupa selectii si mai atente.

Am vazut ca timpul fuge de mine si striga sa fac repede ceva ca sa nu ma trezesc cu primul regret, candva, intr`un tarziu destept.

Am vazut multe, dar totusi prea putine. Ti-as spune multe, dar vad bine ca nu are rost. Asa spui tu, iar eu nu vreau sa ajungi sa spui ca te agasez.

Am vazut ca facem ce trebuie, cu persoana care trebuie la momentul intarziat, sau sa-i spun nepotrivit?

Am vazut ca mintim mult, de teama. Am vazut ca am ajuns sa ne mintim ca fraierii.

Am vazut ca nu mai stie nimeni cum e sa respiri cu ochii inchisi si sa spui "Mi-e mai bine acum...".

Am vazut cum amintirile ne fura si cu greu scapam de sub vraja lor. Si am mai vazut cat de repede ne inselam si cadem atat de des in capcana iluziei. Stim bine ca nu trebuie sa mai credem, dar ne place. Ne place aroma iluziei.

Ne plac multe, multe imposibile. Iar din cele posibile nici nu le dam atentia cuvenita sau nici macar nu stim sa le numim.

Ne place sa credem ca suntem unici, speciali, si cu vino`ncoa. Uitam insa ca de multe ori ne place mai mult sa fim o copie in societate.

Ne place sa ne relaxam si credem, adesea, ca munca e o etapa premergatoare relaxarii.Asa e, altfel dupa ce sa te relaxezi? Dar cat tine etapa asta premergatoare? Atat cat ochiul dracului te tine sub privirea-i agera.

Ne plac agitatia si zgomotul, fericirea cu muzica, si prietenii cu voie buna, dar nu vezi ca nu mai stii cum se aude tacerea?

Ne place ascensiunea, dar uitam ca vine odata cu zambetul si increderea de sine. Munca nu e totul, norocul se gaseste daca stii sa ii mai si dai drumu` ca unui fluture dintr`o zi de vara, de placere.

Mie imi plac multe, iar vacanta asta vreau sa fac mai putine. Putine pe care nu am timp in zgomot sa le fac, putine ce imi deseneaza zambete, putine si neimpuse.

Despre prietenie si despre ele

2009-06-12T15:58:00.000-07:00

Un subiect destul de delicat pentru mine, deoarece prietenia e o "chestie" mai importanta, care e alcatuita dintr`o gasca de fete tampite(ca doar cine se aseamana se aduna, sau nu?!).

Le-am gasit sau ele m-au gasit pe mine, poate atunci cand aveam mai mare nevoie. O diferenta ar fi, faptul ca le-am descoperit treptat. Un inceput nou, un oras nou, un tot nou, dar totusi persoane diferite firii mele ce au stiut cum sa inteleaga un copil visator.

Le consider prietene dupa atatea certuri tarzii uneori si dese cateodata, dupa atatea lacrimi de fericire cat si de tristete, dupa atatea glume fara sens pentru altii, dupa atatea plimbari, destainuiri si imbratisari.

Nu ma aseman cu niciuna si totusi asta le face speciale pentru mine. Cu ajutorul lor iau cele mai importante decizii(aici contribuie si telefonul si cartela incarcata mai des). Cu ele ma bag in belele, dar tot ele sunt si cele ce ma scot sau mai bine zis iesim impreuna din incurcaturi.

Nu toate prietenele mele fac parte din mica gasca aiurita si visatoare in care, cica, ma aflu, dar toate prietenele mele ma sustin in orice idee(daca e buna) si cel mai important, toate imi accepta firea mai dificila si noncomformista.

Sunt cele mai nebune fete, sunt cele cu care ma distrez intotdeauna, ele sunt cele ce ma cunosc chiar si atunci cand incerc sa ma prefac. E adevarat ca nu ma pricep la asta, dar pe ceilalti ii pacalesc, iar faptul ca ele au ajuns sa ma cunoasca e mai important.

Rozina. Un nume mai rar si atat de special, un nume care dezvaluie o fata cu "nevoi speciale". Distanta intre mine si ea nu conteaza niciodata, chiar daca ea e la mare si eu acasa, chiar daca eu la tara si ea la munte, deoarece telefoanele ne tin mai aproape decat kilometrii. Suntem atat de diferite si totusi asta nu conteaza, deoarece eu tot am devenit"ursuletz" pentru ea, iar ea fata care ma uimeste si pe care o iubesc. De fapt eu le iubesc pe toate, dar lista nu s-a terminat!

Anca. Blonda mea scumpa si frumoasa si cu ochii ca marea. Ti-am mai spus ca ai si scoici in marea ta unica, da? E cea mai calma persoana si intotdeauna intelege de ce gresesc voit. Intelege fiecare boacana si ma iarta pentru prostii si nesimtiri. I-am promis ca vom ramane prietene si peste ani si noi doua stim ca se poate.

Denisa. Creatza noastra mereu pusa pe fapte mari. Pot sa spun doar ca persoana cu atat de mult tupeu adunat in unele momente, nu am vazut. Mi-a dat din curajul ei si mi-a aratat cum este un Taur adevarat. Suntem aceeasi zodie si d`asta ne furam cuvintele din gura, d`asta ne certam repede si tot d`asta ne impacam fara prea multe cuvinte ci doar cu ajutorul unei Blonde calme.
Lavinia. O bruneta cu un nasuc mic si carlionti care la viata lor au fost indreptati mult cu placa. Ea e mami mea, desi pot sa spun ca si eu am grija de ea intocmai ca o mamica. Lavinia a fost cu capul pe umeri si ne-a scos din belelele de copii natangi in care Camera 8(Anca, Denisa si cu mine) se baga. E mai emotiva si mai traznita, asa cum ii si trebuie unei fete care sa imi fie prietena. Toate sunt asa, insa fiecare in felul ei.
Alecsandra. Nu ii spun niciodata pe nume si nici ea, ci doar Cole una alteia. Am fost colege de banca un singur an, dar in ciuda timpului s-a legat o stransa prietenie. E singura persoana din Univers cu care nu m-am certat(si e straniu lucru). Nu pot sa imi explic de ce, dar niciodata nu am ridicat tonul la ea. A fost alaturi de mine la primele lacrimi de fericirie, pe care , sincer, nu credeam ca o sa le am(mi se parea imposibil sa plang de fericire).
Amalia. Sau Zuzi. Nu e nici macar la mine in clasa, sau in camera sau undeva. E doar in oras si la clasa vecina, ca si Piticu` (Denisa). Nu stiu cum am ajuns sa ma imprietenesc cu cele doua, nu avem lucruri atat de in comun, dar le gasim si le coloram, exact asa cum ne place mai mult. Tin la ele ca sunt nebune si ca imi vad si calitatile, dar si defectele.

Alexandra. Nu suporta sa i se spuna Alex, e mai irascibila ea de felul ei si d`asta ne batem cam des. Sigur ca urmeaza intrebarea"Poi si cum dracu` sunteti prietene?". Si raspunsul...."Cine se tachineaza se iubeste.". Ehh, nici chiar asa ca doar nu ne-om certa tot timpul si nici bataia nu ne ocupa foarte mult timp. Copilul asta a reusit sa imi castige increderea prea repede, iar asta e un lucru nou pentru mine, poate si d`asta o iubesc.

A fost o scurta prezentare a fiecareia, dar sunt multe povesti in spatele fiecarui nume si in spatele numelor noastre adunate in vreun parc, clasa, bar, camera, apartament, de asemenea. Sunt frumoase toate si destepte(logic) si mi-au fost alaturi cand a fost nevoie, asa au ajuns in camera speciala din inima mea si niciodata nu le-am dus in camara, ci doar i-am tratat ca pe musafirii mei iubiti.

P.S. Trimit leapsa catre Pitic(Denisa) si catre Alexandra.

Vara asta

2009-06-12T12:59:00.000-07:00

O stare de inceput de vacanta ma cuprinde si imi canta ceva despre dor de duca si asteptare. E prima saptamana dintr`un sezon mai static si amabil cu mintea mea nehotarata. Un telefon suna cam din jumate in jumate de ora, semn ca isi mai aminteste lumea de mine. O carte ma asteapta deschisa pe pat, dar stie ca un dor de atunci, din iarna mea m-a cuprins.

Nu vreau intrebari, mi-e teama poate pentru ca nici nu am raspunsuri. Sunt doar sentimente inexplicabile. Vreau un pahar mare de limonada si un baton de ciocolata.

Multumesc! Le multumesc lor ca ma suporta cand sunt o nesimtita aiurita. Nu spun ca regret ca sunt asa, ci doar ca nu-s usor de suportat. Si asta reprezinta un raspuns la mai multe intrebari.

Poti sa imi spui absolut orice, sunt atat de calma si indiferenta ca te ignor ca si cum n-ai fi. Azi e mai usor si sa visez. Azi sunt mai altfel si nu vreau sa stric totul, dar stiu ca ghiveciul meu de propozitii se strica repede sau chiar il stric de la inceput.

O salata de emotii felurite o sa am la inceptul toamnei si o voi pastra pentru cat mai mult timp. Vreau insa sa fie dulce, asa cum imi place mie.

Prea repede

2009-06-10T15:21:00.000-07:00

Prietenie. Cuvant banal. Prietenie adevarata. Deja se schimba directia, iar din banal te iau si te duc intr-o camera speciala din inima mea. Ce frumos...ce frumos ca-s o fraiera naiva, dar rea ca d`asta pierd multe.

Vara asta se schimba timpul. Il facem cum vreau eu, doar e a 17a vara si trebuie colorata doar cum vreau eu. Nu trebuie sa mai ascult, cred ca pot sa decid si singura ce imi place. De acum pot sa fiu asa cum nu-ti convine pentru ca ai vazut bine ca nu iti place adevarul. Trebuie sa recunosc ca nici mie, dar spre deosebire de tine il accept pana la urma.

Daca e vara inseamna ca stancile reci de la malul marii se vor incalzi cel putin ziua. O sa le ajunga. Cat despre noptile mai racoroase, apa marii va fii mai calda si le va tine amagi.

Nepasare. Mare. Hai sa te copiez. Sa trec la treaba. Sa incep sa ma mint fara sa-mi dau niciun minut de pauza. Sa fug...departe. In cautarea unor parti pierdute, mai bine zis nestiute. Sa ma ascund printre randuri impleticite. Cred ca nu vreau...Nu vreau sa fiu atat de inconjurata de lume si totusi atat de singura. Scuteste-ma...

Stii care e chestia cu aparentele? E ceva mai neinsemnat, dar care se schimba. Ai nevoie de cel putin o particica dintr`un timp comun in care sa treci de masca de aparente. Tu chiar nu sti ca avem cu totii masca asta?Nu doar cei cu doua fete, cum iti place sa spui, ci fiecare avem asta. Uneori e involuntar, dar ce sa vezi tu cand te pierzi printre fete cunoscute?

Trebuia sa emane fericire si zambet inocent, dar las` pe data viitoare. Promit! Acum au fost doar niste resentimente la mijloc, sau poate ganduri de dupa miezul noptii.

Leapsa

2009-06-08T08:14:00.000-07:00

Am primit si eu leapsa:D de la Denisa(Piticu`:D)

Daca eram o luna, as fi fost …mai.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost …vineri

Daca eram o parte a zilei, as fi fost … noaptea .

Daca eram un animal marin, as fi fost …delfin.

Daca eram o directie, as fi fost ... inainte.
Daca eram o virtute, as fi fost … dragostea.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost …Printesa Anastasia:)).
Daca eram o planeta, as fi fost …Pamant.
Daca eram un lichid, as fi fost …limonada.
Daca eram o piatra, as fi fost …jad.
Daca eram o pasare, as fi fost …papagal.
Daca eram o planta, as fi fost … trandafirul batut.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost …ultimele zile de primavara.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost …pian.
Daca eram o emotie, as fi fost … fiorii de dinaintea intalnirii noastre.
Daca eram un sunet, as fi fost …sunetul marii de la rasarit.
Daca eram un element, as fi fost …mercurul.
Daca eram un cantec, as fi fost …Hilary Duff-I am.
Daca eram un film, as fi fost ...If only.
Daca eram un serial, as fi fost …none;)) .
Daca eram o carte, as fi fost …Arta conversatiei, Ileana Vulpescu.
Daca eram un fel de mancare, as fi fost … desertul.
Daca eram un oras, as fi fost … Cluj.
Daca eram un gust, as fi fost …dulce-acrisor.
Daca eram o aroma, as fi fost ... caramel.
Daca eram o culoare, as fi fost …verde.
Daca eram un material, as fi fost … bumbac.
Daca eram un cuvant, as fi fost …incapatanare.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost …ochii.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost …o grimasa.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost …Geografia.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost …Jerry.
Daca eram o forma, as fi fost …cerc.
Daca eram un numar as fi fost …5.

Daca eram un mijloc de transport, as fi fost …tren.

Daca eram o haina, as fi fost … un maieu alb de bumbac.

Merge mai departe la Tavi ,Kidu`, Ale si pe la Valutz ca n-a mai scris mai nimic.

Sfarsitul ?

2009-05-29T12:27:00.000-07:00

Stia ca trebuie sa vina si tocmai de aceea era atat de agitat. Se plimba dintr`un colt intr`altul sperand sa se calmeze. La tigari renuntase. Televizorul incepea deja sa-l enerveze prin simpla lui prezenta. Toata camera nu se potrivea cu starea lui de spirit. O astepta, dar avea senzatia ca asteapta ceva in plus. De fapt, ea era de vina pentru nelinistea lui ciudata. De cand astepta macar un telefon si acum ea il suna sa isi anunte o vizita pentru a-i spune ceva. O stare usoara de pesimism ii spune ca ea vrea sa renunte la el, ca de una din hainele ei purtate un sezon. El nu ii mai starnea interesul, nu-si mai avea rostul pentru ea. Si totusi ii era atat de dor de ea, de fata ei fina , de parul negru si de ochii ei, ochii ei carora nu le mai vazuse stralucirea de mult.

Suna telefonul. Poate e ea. Si de ce suna acum? Ca sa spuna ca de obicei, ca a intervenit ceva total neasteptat si trebuie sa amane vizita? Mai bine raspunzi. Daca ai si stii unde e telefonul ala ar fi perfect. Ba nu...Dar de unde suna? Pentru Dumnezeu, sub perna cum a ajuns? Oricum nu conteaza. Important e ca nu era ea la telefon si nici nu ai apucat sa raspunzi. Nu ca ai fi vrut.

A venit. Isi cam pierduse speranta.

.....

-Buna..

-Mda. Buna pentru tine.

-...

-Ai o cafea?

-Iti pot face una acum.

-Asa-i ca pot sa fumez?

-As putea spune nu?

........................

(dupa 15 minute)

-Merci de cafea.Nu a fost tare stralucita, dar a mers cu tigarile.

-Nici cafeaua mea nu-ti mai place.Ca de altfel, nici prezenta mea.

-Poftim?

-Ai stat pe balcon, desi iti spusesem ca poti fuma in camera..

-...

-Ai putea sa imi spui de ce ai venit. Pnetru cafea ma-ndoiesc...

-Vrei sa plec?

-Am spus ca vreu sa imi spui de ce ai venit, nu am spus sa pleci.

-Deci pot sa si plec?

-Nu, pana nu pui capat asteptarilor si insomniilor mele.

-Eu sunt cauza lor?

-Dar cine crezi?

-....

-Cat o sa ma mai lasi sa astept?

-Nu cred ca vei vrea sa auzi ce am de spus...

-Si de ce ai mai venit? Ca sa nu-mi spui acel ceva pe care, spui tu, nu as vrea sa-l aud? Intelegi de ce imi provoci insomnii? Pentru ca imi faci nervi...Nimeni nu poate, tu nu stiu cum reusesti.

-Incepe sa imi para rau...

-Ca ai venit?

-Da. Era mai bine daca iti trimiteam un mesaj fara explicatii.

-Vrei sa te desparti de mine?

-...

-Vrei sa repet intrebarea? Stii ca eu nu ma pot desparti de tine. Mi-as face singur rau, daca as termina eu relatia. Asa, macar voi suferi, dar voi avea siguranta ca nu mai exista cale de intoarcere, ca nu mai pot face nimic.

-Am vrut sa iti spun in fata. Am avut o clipa de curaj si te-am sunat. Apoi, am baut un pahar de whiskey, aveam nevoie de ceva mai mult curaj ca sa vin pana aici. Mi-e greu si mie, dar vad ca nu te pot face fericit...

-Ba..

-Taci! Lasa-ma sa termin. Oricum mi-e dificil. Poate crezi ca nu te iubesc, dar intotdeauna ai fost un refugiu pentru mine. De fiecare data cand simteam ca e sfarsitul si ca nu mai pot, bratele tale ma departau de toate, iar buzele tale ma ameteau...uitam tot. M-am folosit de tine. Te iubesc pentru ca esti un refugiu, atat. Imi pare rau. Am crezut ca pot renunta la el, dar ma domina. Pe el il iubec complet, mi-a cuprins toata fiinta, ma domina...Ma simt atat de prost ca iti spun tie, dar nu am cui.Mi-ai devenit cel mai de incredere prieten sau poate doar mi te pot destainui mai usor.

-...deci eu te iubesc...degeaba?

-Iti face rau, iti fac rau...

-Si asa se termina?

-Mai e ceva...

-...

-Ma mut cu el la Iasi.

-Adio? Sau ce?

-...multumesc. O sa-ntelegi candva...

Sfarsit de mai

2009-05-29T09:38:00.000-07:00

Multime. Multe persoane pe care nu le-ai cunoscut niciodata si, spui tu ca nici nu ti-ai dori. Poate asa e.

Vis pierdut intre sperante necunoscute. E prins de ceva si se uita. Ti-am spus sa ma strangi puternic de mana si totusi mi-ai dat drumu` la stransoare.

Ai uitat formula magica si ti-ai amintit de non-culori reale. Te-ai saturat de zambete si te-a inclestat frica. O soapta rece face mai mult decat o clipa impreuna. Te simt aproape, dar nu ma mai incalzesti. O statuie te poate inlocui, dar nu cred ca vreau.

O prima scrisoare cu ultimele cuvinte. Prima noapte din zi si ultimul desert plouat. Flori de primavara tarzie mintite de bunul soare. Un nor de adevar ce anunta o ploaie calda de lacrimi.

Ziua noastra era plina de rasete de copii naivi si cu un iz de mai. Racoarea noptii din parc un somnifer ar fi vrut pentru diminetile cu zapuseala.

Si daca nu ai inteles pana acum ca nu stau degeaba sa las timpul sa ma`ntreaca inseamna ca ai pierdut de mult cursa. Te astept la final poate...

Nu e niciun premiu, sunt doar cadouri in capcanele din drumul pietruit.

Nemultumitor

2009-05-22T15:33:00.000-07:00

-Mi-ai promis ceva...

- Ce...?

-Ai spus ca vei face una si pentru mine...

-Aaaa...la asta te refereai. Poi stii, nu ma pricep atat cat mi-as dori si nu cred ca ti-ar placea.

-Nu conteaza.

-Pentru mine conteaza...intr`un fel.

-Sa nu uiti.

-Weekend`ul asta promit!

............

Ordine. Program. Un orar incalcat mai rar. Asa te vad. Reguli.

Nimic deosebit pentru tine, nu? Bine, poate nici pentru altii, dar mie mi se pare ciudat si mai greu ca lenea ce pe mine ma cuprinde in fiece zi si nu vrea sa ma lase sa ma desfasor, pe tine te ocoleste. Folosesti ceva impotriva ei? Ma rog...

Te-a dat peste cap, nu? O vedeai(vezi) in orice. Cuvintele dezordonate o caracterizau, uneori si cele ordonate. Culorile, dar mai ales soarele primaveratic ce era al tau si vroiai sa crezi ca al vostru, iti aminteau de Ea. Era o Ea.Stim bine ca majuscula desemneaza Persoana. Nici nu e nevoie de multe cuvinte.

Spune-mi ca ma insel? Stiu ca nu poti... Off, incerci cu minciuni care la mine deja nu isi mai au efectul asteptat. Stiu ca sunt minciuni bune, te conving si pe tine si poate chiar reusesc. La mine insa, au efect invers de cele mai multe ori. Nu vrei sa vorbesc de mine, dar ti-am spus ca pe mine nu m-ai impresionat. Nu ai legatura cu mine, ci cu Ea. Si eu voi fii o Ea pentru El, dar asta tot nu are legatura.

Ideile mele ravasite si cam crete de la o vreme nu vor sa se aranjeze. Sunt mult prea ude si nervii nu le mai lasa in pace. Am nevoie de magie si nu doar de un strop.

Nu te mai ascunzi...

2009-05-21T06:44:00.000-07:00

Vant puternic. Suier surd si amintiri ametite, prinse in vartej. Ticaie nerabdarea, iar curiozitatea o cuprinde pana la realizarea greselii. Vrea prea mult, isi doreste scaparea. El pare ca vrea sa o ajute si asta si face, doar ca intr-un mod nu tocmai bun. Tot ce ii parea spre lumina dispare sub multimea de fum negru, dens si aparut ca din senin. Sunt multi si o urmaresc, o invinuiesc si chiar nu a facut-o intentionat. Nu stia ca toate consecintele vor fii si pentru cei ce nu au avut nicio legatura, de fapt nici nu stia de consecinte. Nu vroia nimic rau, a fost naiva ca de obicei.

Alearga, alearga intr`acolo unde crede ca e singurul loc unde va fii in singuranta vreodata. Unde e al ei, unde nimic nu mai conteaza, unde poate sa si fuga cand vrea. Drumul e lung, dar frica scurteaza si drumul si timpul, iar toate gandurile nici nu vor sa ii tina companie ca de obicei. Iat-o... doar ca nimic nu mai e ca inainte. Nici macar Acolo nu mai poate fii in siguranta, de data asta trebuie sa gaseasca o solutie ...si fara sa se ascunda. E un inceput. Un nou inceput. Trebuie sa faca si altcumva. Se opreste...Il va infrunta. Niciodata nu e prea tarziu, nici chiar atunci dupa ce ai fugit atata timp.

.....

02: 16 inca un cosmar. Unul ratacit printre vise. Ce o cauta? Teama...

Vreau 17

2009-05-15T16:43:00.000-07:00

Zbor cand vreau si unde vreau. Mi-e atat de usor. Inca sunt copil, desi am 16 ani, 12 luni si o zi. E putin sau mult, pentru mine inca e inocenta, copilarie si zambet naiv. Asta vreau sa si ramana.
Fug toate, clipele, visele, amintirile, sticlele, toate, dar eu vreau sa raman anti`talent, anti`ce-e-ok, anti`perfect, anti`ele, anti`multe, dar si pro`destule.
Nu mai imi pasa ca nu am ce imi doresc,cel putin nu acum. Realizez ca am multe, atat de multe, dar cu exceptia Lui. Intarzie...se lasa asteptat sau doar chemat.

Am un zambet in fiece zi, dar nu de la El. O sa aiba timp, asta imi doresc si stiu ca se va implini. Am doi ochi sclipitori si inecati in lacrimi cateodata, dar altadata sunt cam verzi de atata optimism. Am cate ceva din ce imi doresc, numai ca din unele am doar o farama, iar din cele din care nu am o sa am cat de mult imi doresc. De ce? Pentru ca toti ne indeplinim dorintele atat timp cat flacara ce lumineaza visul marunt nu se stinge. Nu conteaza vantul sau ploaia, e mai importanta dorinta.

Pare ca nu sunt eu cu atata zambet, dar dupa o inundatie mica ce a deranjat pana si vecinii trebuie sa fiu incarcata cu zambete sa ma sigur ca e totul mai bine. Mi-am primit cadoul dorit, am fost fericita in clipe, pentru ca asa e fericirea, se masoara in clipe, niciodata in ore si zile. Un tort mare de ciocolata ce are toate amintirile. Deschid gura mareeeeee ca vreau sa le inghit pe toate si sa ma satur o data cu ele, ca nu mai au loc, trebuie sa eliberez pentru altele proaspete, mai suportabile, ce doar ma fac sa rad din toata inima sau macar sa zambesc. Gata cu lichiorul de lacrimi. Am cateva ore in plus, e nevoie sa fiu altfel. Diferita in fiecare ora, dar sa nu pierd zambetul in clepsidra. Nici clepsidra nu vreau sa o pierd, e primita cadou si e cel mai mareee cadou.

Sa nu ma lasi sa plec, iti spun ca vreau sa raman. S-ar putea sa mai fac pe copilul nebun, dar stiu ca vreau sa raman...

Altele?!?

2009-05-13T03:42:00.000-07:00

Ce vrei sa fac cu atatea promisiuni desarte? Sa le tin in palma pentru amagirea mea? Sa ma doara asa mereu, desi tu le mai schimbi? Tu chiar crezi ca daca innoiesti promisiunile imi trece? Stii ceva? Eu am o idee mai buna...oricum tot fac ce vrei tu de ceva timp. E timpul sa schimbam, sa ne lasam de copilarii de genu` asta. Stiu ca nu iti va placea ideea mea, dar iti dai seama ca nu asta e intentia, de a-ti face tie pe plac.
Eu cred ca e timpul sa fac ceva cu praful asta ce il strang din vorbele tale goale. O sa il adun pe tot, il pun in palma, ma asez undeva in fata ta si suflu usor, iar tot praful asta sa te orbeasca. Sunt pline de otrava, dar e otrava ta si tu oricum vezi doar ce iti convine.
Si cand ma gandesc ca ti-am si zis sa taci... Vrei cumva sa te implor? Ma stii cumva sa ma injosesc? Sau stii tu sa imi fi calcat orgoliul in picioare ca si cum nu mi-ar fi pasat? Vezi cum iti arat ca nici nu ma cunosti? Daca m-ai cunoaste, ai stii cat tin la orgoliul meu si ca nu imi bat joc de el... nu cum iti bati tu joc de mine.
Eu chiar nu stiu cum faci tu de apari mereu exact cand imi gasesc sperantele ratacite in dezordinea din dulapul meu. Si le gasesc atat de greu... Sunt multe sertare si nu am timp sa fac mereu curatenie. Stiu ca aici e vina mea ca sunt imprastiata, dar nu e nevoie si de tine ca sa imi incatusezi visele. Chiar nu e vina mea ca tie iti zboara departe, e doar vina ta ca uiti ca le-ai dat drumu`...

La fel de diferit

2009-05-08T14:38:00.000-07:00

Nu vreau sa iti spun nimic. Nu ai de unde sa stii cu ce te voi invalui. Nu mai am vreo poveste, dar poate apare pe parcurs. Problema e cu Ea. Cum sa iti spun eu tie? Ea nu se potriveste cu nimic, ca sa nu mai zic ca nici cu nimeni. Ea se razgandeste din minut in minut si viseaza non-stop, desi nu mereu recunoaste.

E ca un copil care doar pare rasfatat, doar ca e mult mai rabdator. Stiu ca are deprinderile unul astfel de rasfatat, atunci cand bate din picior sau cand se smiorcaie, dar intelege usor si rabda in continuare.

Nu vrea nimic in mod special si totusi isi doreste atat de multe. Are ceva foarte special, ceva ce multi cauta si nu gasesc si bla bla. Cunoasteti povestea. Pentru Ea, Ele chiar sunt speciale, o ajuta mereu macar cu o vorba buna, ii accepta toanele si o protejeaza cat pot. Nu cred ca pot sa iti explic legatura asta, e intre Ele, o inteleg doar Ele, d`asta e ceva special.

I-au spus ca e prea copil, prea orgolioasa si destul de egoista. Mai multi i-au spus ca o sa piarda...multe. Si Ea ce face? Face cum crede de cuviinta, cum ii spune inima, iar inima nu i-a spus niciodata sa lase orgoliul decat cand se merita. Nu se merita des, nu vezi? Nu se merita cand crezi tu, se merita cand se simte. Degeaba incerc sa iti explic, n-am darul asta sau poate il am si nu il stapanesc. Nu stiu nici eu...

Ea are nevoie de timp, e mai dificila se crede, dar daca ai incerca macar cateva minute sincere sa o cunosti nu ai mai crede prostia asta. E asa cum e, e pur si simplu diferita. Doar fiindca nu actioneaza ca multi altii si nu are pareri ca ei, asta nu inseamna ca e dificila, e pur si simlu Ea. Tu ai uitat cum se face asta? Sa fii tu? Urat...si grav.

Iubeste-o putin, eu sunt curioasa ce se va intampla...

A fost o data...

2009-05-07T07:25:00.000-07:00

... un magician.Asa. Poi acum as cam vrea sa iti spun o poveste aparte. E posibil sa nu-ti placa, iar unul din motive va fi ca sunt o povestitoare tare nepriceputa. Ma voi stradui si vei vedea cum fac si eu o magie de intensitate mai mica, dar chestia e ca le am si eu cu vrajile, corect? Nu prea ma crezi. Binee...

Magicianul nostru, dintr-o multime nu stiu daca l-ai recunoaste. Sincer, nici nu prea stiu de unde are darul asta. Face niste vraji mai speciale, as spune ciudate. Mie mi se par bune, dar e doar opinia mea. Stai linistit, nu are nicio bagheta si nici palarie. Face el cum face si nu prea te poti ascunde vraja lui, dar e cazul sa fii un subiect aproape pe masura asteptarilor sale. Nu stiu nici ce standarde are, dar ii place sa se joace cu vrajile si cu tine. Daaa, si cu tine, caci cu tine face vraji atat cat poti tu. Tu decizi daca renunti. Te-ai putea pierde, dar nu-ti fie teama, e destul de inofensiv cu tot cu magia lui.

Ai putea crede ca e o magia cam ieftina ceea ce face el. Poi da, ai putea, dar daca ai deschide ochii ceva mai bine ai vedea ca nu prea mai gasesti asa magicieni sau cel putin amatori.

Cum face? Nici eu nu prea ii cunosc secretul, dar incearca sa fii un pic istet si ceva mai mult atent caci nu sti cum vei cadea in capcana. Si nu, nu e din alta lume( tara), e aici, aproape.

Probabil te-am plictisit, te-am avertizat ca nu ma pricep la povesti atat cat mi-as dori.

Cum? De unde il stiu? Nu cred ca il stiu prea bine sau prea mult, cert e ca am furat un pic, dar ceva bun cred eu si m-a invatat fara sa vrea. Ce m-a invatat? M-a invatat sa-ti spun, ca poate totusi iti va placea si sa nu imi fie teama de ce vei gandi pe urma, ca poate nu e chiar atat de negru dracu`. Ai spune ca e un magician bun, dar raul nu il vezi niciodata de la inceput. Nu vreau sa-ti spun nici ca e rau, ci doar imprevizibil.

Nu prea vreau sa-ti spun restul povestirii si stiu ca asta ma va face o povestitoare si mai nepriceputa, dar vreau sa mai pastrez un secret si pentru mine. Tu, ca cititor cu multa imaginatie si cu o frumoasa curiozitatea, o vei face tu cum vei vrea. Sa nu-ti fie teama ca nu va iesi o poveste fericita, trebuie doar sa fie o poveste reala cu stropul ei de magie imprevizibila.

Alte cuvinte sterse

2009-05-05T05:42:00.000-07:00

Asa imi faci mereu. Pari nestiutoare, neintelegandu-mi apasarea. Mai bine zis, nu vrei sa vezi nimic. Nu stii decat sa spui prea multe in nimic, sau sa taci pentru acelasi al tau caracteristic nimic. Nu ma crezi, de ce ai face-o? Sunt doar un copil, si crede-ma ca o sa incerc in continuare sa nu ma schimb. O sa imi fie imposibil, dar partea buna a naivitatii mele sper sa o pot pastra cam ca si acum. Ti-e teama. De multe, nu doar de mine sau poate doar de ceea ce vezi in mine. Crezi ca faci multe, crezi ca stii multe, crezi ca varsta conteaza, dar doar in ce te intereseaza.

Ma lasi ca-ntotdeauna si curand o sa ma lasi de tot. N-o sa te afecteze, putin iti va pasa. In fond cat ar putea sa iti pese de un copil de neinteles ca mine. Ce vrei sa intelegi? De ce vorbesc asa? De ce nu tac niciodata? Sau de ce le spun fara sa imi pese de prea multe? Asta crezi tu, dar ar trebui sa vezi ca iti spun exact ce iti este frica sa auzi. Daca nu ti-as spune, oricum nu s-ar schimba multe sau chiar nimic. Uiti mereu, pot sa imi racesc gura, ca apoi tu sa imi spui aceeasi prostie.

Poate as fi avut nevoie de fapte reale nu de minciuni spuse des. Poate as fi vrut ce au altii, dar poate asa e mai bine doar pentru mine. Nu, nu ai gresit tu. Unde vezi tu greseala aici? Probabil inca te uiti in directia gresita, iti e specific.

O sa schimb aerul de tot, o sa zboare multe, iar multe din zilele astea nu o sa pot si nici nu voi vrea sa le iau inapoi. Imi va fi mai bine. Cred ce zic. Macar atat.

Te-am ignorat destul, ti-am spus suficiente(dupa tine prea multe) si totusi eu voi face la fel.

Unde?

2009-05-03T05:06:00.000-07:00

Am plecat. Si de acolo, si dintr`un vis, cam de peste tot. Am cam lasat lucruri in urma. Uneori mi-e dor, dar ma fura prezentul si ma tine bine si pana sa realizez eu ...e prea tarziu. Nu prea suport dorul. Imi provoaca un fel de stare ciudata, parca nici nu pot sa explic, dar e bine ca e scurta.

Pasesc usor, am grija sa nu te trezesc brusc. Vreau sa te trezesc usor, sa poti sa te trezesti cu un zambet inocent pe fata ta. Ai grija ce vorbesti, in special cand sunt morocanoasa ca s-ar putea sa ma plictisesti si sa vreau sa scap de tine. Oricum intr`un final se va intampla si asta, dar ai grija sa nu fie prea devreme. Sa stii ca si eu am mare grija ce fac, mai bine zis ce voi face.

Esti poate departe si uneori te simt mai aproape decat cred. Ochii tai spun mult mai multe decat buzele. Degetele mele adora sa se joace in parul tau, iar ochii sa te fixeze cu timiditate. Tine`ti vocea bine, nu vreau sa te ia gura pe dinainte niciodata. Eu fac asta, dar eu sunt copil, iar tu esti mai matur deact mine si poti sa ma corectezi pentru ca mie imi place. Intr`un fel ciudat si placut, poti face atatea lucruri pe care nu le-as face in mod normal. E anormal. Esti anormal cu mine, iar eu sunt mai ciudata fara tine.

Nu sunt frumoasa si nici perfecta in vreun fel si imi place ca nu ma minti, cel putin nu ieftin sau poate ma minti prea bine. Eu inca visez, chiar si cu tine, numai ca tu poti sa ma tii bine in realitate si totusi ma lasi sa fug oriunde isi doreste imaginatia mea. Esti singurul care stie ca in spatele copilului cu ochi mari si cu minciuni prafuite poate fii si un "om mare" si se descurca bine in rol...

Pare ideal pentru mine, dar nici macar nu iti doresti sa ma schimbi. Nu vrei sa ma imparti in picaturi si sa le ansamblezi altfel, vrei doar sa ma savurezi picatura cu picatura, in aceeasi forma. Un sarut de-al tau e mai pretios ca amintirea ce mi-o lasi, e logic, dar sa stii ca si amintirea imi tine de cald. Imi tine dorinta inca aprinsa, nu conteaza cati vor sa mi te stearga...si nici macar n-am nevoie de poze...

Uite ca cel mai important e ca nu imi spui cuvinte-n vant, niciodata" te iubesc", nu vreau niciun cuvant de-al tau irosit, vreau povesti din ochii tai si cuvintele doar sa completeze ce nu pot ochii spune.

Vezi bine cum sunt de prisos cuvintele...nu imi ajung nici sa te tin si nici sa te aduc.

Ai putea sa taci

2009-05-02T10:15:00.000-07:00

Nu cred ca ti-am spus, dar cateodata simt ca vreau sa ma schimb. Poate d`asta ti se pare ca sunt atat de dificila. Eu cred ca avem cu totii cel de-al saselea simt. E bunul simt. Stiu, au mai spus-o altii inaintea mea, dar nu o cred multi. Deci, m-am exprimat gresit. Reiau. Eu il cred pe cel ce a spus ca fiecare avem al saselea simt, bunul simt. Si acum urmeaza partea a doua, la unii lipseste cu desavarsire. Spun asta, pentru ca stiu ca si ei vor citii, dar din pacate nu se vor simtii. (ca de obicei ironica, special pentru anumite persoane).

Am aberat cam departe, imi cam sta in fire. Am aberat in felul asta, din cauza(pentru unii poate fi datorita) starii mele actuale.

De obicei, pare ca am nevoie de parerea celor din jur. Ceea ce incerc eu sa fac este...opusul. Am nevoie sa vad parerea lor, ca sa ma testez. Sa fiu sigura ca decizia mea e stabila si ca ei nu mi-o pot schimba nicicum. Nu sunt ca tine, sau ca ea, asa cum nici tu nu esti ca mine sau ca el. Timpul trece repede, eu incerc sa te ignor, si uneori mi-e extrem de dificil, dar asta fac de obicei: te ignor.

Am nevoie ca tu sa taci. EL tace pentru mine si nici macar nu trebuie sa ii spun cand. Vorbesti in plus, desi nu ti-o cer si ma deranjezi, dar nici macar nu realizezi...sau nu vrei. Nu vezi ca te las in pace cand aberezi? Nu vezi ca trebuie sa fii singur si totusi inconjurat de multe? Nu vezi ca ne mintim singuri, zilnic si degeaba? Acum o sa spui ca sunt prea pesimista. Si ce daca? E starea mea actuala si in plus nici macar nu ti-am cerut parerea. Toate trec si masca mea te va pacali la nesfarsit si nu doar din cauza mea, ci si pentru ca te complaci in situatie.

Cred ca am spus destul si totusi deloc. In final, nu ai inteles absolut nimic, dar cel putin eu cred ca am scapat de cuvintele astea ce se plimbau ametindu-ma de cateva ore incoace. Nu sunt negativista, sunt doar neechilibrata si vreau un gram de noroc sa il impart in toate. Nu vreau nimic, dar si de toate. Sunt pe dos, vad ca realizezi, dar incepe pur si simplu sa nu mai imi pese si crede-ma ca face parte din prima reteta a fericirii mele ciudate. Tu poate nu ai nevoie de ea, caci e doar a mea.

Praful lui de stele

2009-05-01T13:47:00.001-07:00

N-ai inceput de mult. Stii din auzite de la altii ca mai incolo e mai rau, ca devii dependent, dar sunt vorbe care sa te sperie pentru ca nu vor ei sa te simti si tu fericit. Lumea asta! Nu de intereseaza de parerea lor.

Lasa vorbele acum, e timpul pentru inca o doza, o doza de fericire speciala. Tragi...si stii ca in cateva minute secretul tau isi va face efectul. Apoi, ca de fiecare data, tu vei ajunge acolo. Acolo unde ai tot ce iti doresti, tot cerul e al tau si zambetul pur si simplu nu poate sa dispara de pe fata ta, e acolo unde te vei intalni cu Ea. Ai pierdut-o din cauza prafului tau magic, nu te-a inteles, Ea a crezut ca te schimba "fericirea". Nu mai conteaza trecutul, in cateva secunde vei fi langa Ea, la mare, ca si acum 2 ani, spunandu-i ca o iubesti si ca nimeni si nimic nu poate sa va desparta.

Acum gata...Esti acolo, langa amintirile tale, insufletite acum, de care ti-e dor cand nu profiti de pe urma magiei, iar tu esti fericit si razi din toata inima. E realitatea ta, nimeni nu ti-o poate fura, insa tine putin. Nici nu te acomodezi bine cu starea ca totul devine inca o amintire ce se pierde printre nori, departe. Pacat. Uite, d`asta nu intelege Ea ce faci tu. Nu esti dependent. Nu! Nicidecum. Bine, poate esti dependent de cautarea fericirii. Doar atat. Fericirea o aveai si cu Ea, iti amintesti? Dar tu spuneai ca nu e totul perfect. Vroiai perfectiunea si iata ca o ai din cand in cand. Iti cam pare rau, dar te consoleaza faptul ca uneori esti cu Ea si esti fericit. Desigur, e doar realitatea ta, dar parca nu are atat de mare importanta. Esti singur in ea....

Te simti cuprins de fiori si totul in jurul tau e plin de fum. Simti ca te sufoci, intr`un fel. Asta inseamna ca e sfarsitul, sfarsitul fericirii tale inchipuite. Tine putin feicirea asta.. Tocmai d`asta mai ai nevoie de praf de stele norocoase.

Nu te simti tocmai bine, dar ai fost fericit. Tu asa crezi cel putin...Ti-a fost de ajuns. Acum te doare, te doare ca s-au dus si clipele astea, dar ti-e si rau si trebuie sa recunosti mai devreme sau mai tarziu. Te intinzi un pic pe jos, o sa treaca. Nu stii in cat timp, pentru ca nu mai tii de mult notiunea timpului. Ce rost are? Suntem trecatori prin viata, in goana dupa fericire. Tu o mai prinzi din cand in cand, dar iti scapa repede. Gata!

As putea sa-ti spun ca nu e bine ceea ce faci, dar nu cred ca ar fi ceva nou pentru tine. Ai mai auzit si de la altii, dar n-ai ascultat niciodata, deci de ce ai face-o acum?

Pot sa fac altceva. Pot sa iti amintesc de ce ai pierdut-o pe Ea si pot sa te fac si sa constientizezi(poate) ca ti-e rau. Tu stii ca ti-e rau, dar consideri ca se merita. Uite, hai sa facem altcumva. Iti propun sa intrebi pe cine vrei tu ce este fericirea si daca este fericit. Ai sa vezi ca, desi noua ne par fericiti au si ei problemele lor, isi doresc si ei fericirea continua, dar se poarta ca atare si nu se autodistrug. Parca atunci ea iti ajungea pentru fericire, pentru doza zilnica. E adevarat ca nu erau atat de grave problemele tale, dar macar Ea iti ajungea...

Si...iti mai propun ceva. Incearca sa faci ce ti-am propus initial. M-am gandit ca uitasei. Poate o sa prinzi simplu fericirea si fara sa te simti rau. Pare mai simplu?

Vand vise

2009-05-01T07:37:00.000-07:00

NU sunt scumpe, ti le dau la un pret special. Mi-ajunge un zambet si ochii tai cu scantei de fericire. Am multe, iti ajung. Daca ma gandesc mai bine, sunt atat de multe ca si stelele. Iti vei alege cate vrei, iar eu nu voi ramane fara ele. Le am puse bine, nu le tin nici ascunse, dar nici asa sa le vada toata lumea, dar vreau ca tu sa iti alegi.
De ce insist atat sa iti alegi? De ce vreau sa iei din visele mele? Pentru ca mi se pare ca ai uitat sa zambesti din pricina viselor tale. Mi se pare ca ai nevoie. Daca nu vrei...nu e nimic, nu o sa ma supar pentru ca stiu ca te vei intoarce intr`o zi cand vei avea nevoie de unul dintre ele. Eu o sa incerc sa le pastrez mereu. Nu doar pentru tine, ci pentru gandul meu zburdalnic ce le creeaza aproape zilnic.

Vreau sa vad zambete...mari ca sa pot sa spun "Nu am de ce sa fiu trista, nu mai am ..." . Asadar, am recunoscut adevaratul meu motiv, si mai recunosc ca sunt o mica mincinoasa. Iti spun de acum, uneori o fac intentionat, iar uneori nu. Nu conteaza ce fac eu, vreau sa iti alegi unul, sa il tii bine si dupa sa zambesti...
Pe scurt, am spus...