RSS

Uraganul meu


If you`re going through hell, keep going...


Imi inabuse energia. Imi reduce gandurile la unul singur: " De ce s-a schimbat totul?". Ok, recunosc, uneori sunt o persoana rece si ma comport urat, poate din cauza orgoliului ce urca chiar si pana la ceruri.


Rulez povestea in franturi la nesfarsit. Unde am gresit? Trebuia sa nu fiu eu? Ce rost ar mai fi avut povestea asa? Asadar, acum am ramas doar cu povestea si trebuie sa ma conformez. Trebuie sa-mi canalizez gandurile si energia spre visurile singulare, ce stau in persoana mea. La visele in echipa mai am de lucrat...


Cum sa-mi schimb firea? Pot sa ma prefac ca mi-e bine, sa rad cum n-am mai ras, sa dansez pana imi distrug talpile, sa beau desi nu mai pot, sa ascult muzica desi ma doare. Pot sa fac astea si multe altele, dar sufletul meu NU poate fi pacalit:). Pur si simplu, nu accepta ca ceea ce parea ca se completeaza, timpul, locul, persoanele ce erau dintr-un puzzle pierdut au fost trimise in cutia timpului, ca restul. NOI nu faceam parte din restul, eram intr-o atemporalitate continua...NE faceam povestea dupa un model propriu, nu dupa restul.


Poate teama asta a mea, ce-mi cuprinde mintea la nesfarsit reprezinta teama ca VEI fi ca restul. Te voi putea rani ca pe restul? Voi vorbii cu tine ca si cu un oarecare? Inca nu pot sa mut linia in fata ta, linia ce ma desparte de restul..


Atata uragan intre gandurile mele si totul a pornit de la tine, dintr-un loc paradisiac, dintr-o insula...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu