RSS

Regrete?!


Vreo explicatie? Inconstienta? Naivitate?


N-o sa ma schimb, e prea tarziu pentru asta. N-o sa mai descurc minciunile... Raman doar cu lacrimile si poate se transforma in regrete...


Mi-e dor de prieteni... Mi-e dor de orele alea petrecute la telefon in ciuda oricarei distante. Mi-e dor de increderea neconditionata, de zambetele ciudate, de umarul oferit la o lacrima ratacita.
Cu alte cuvinte s-au schimbat atatea lucruri in comportamentul unor copii grabiti spre maturizare involuntara, incat simt ...simt ca nu mai stiu ce simt.
Nu vreau sa mai cunosc cum se aude un tipat sau cum se ridica tonul din cauza unor nervi fara rost, imi vreau sfaturile increzatoare inapoi, pastrate acum doar in amintiri.
Mi-e dor de neprevazutul simplu, fara multa nebunie adolescentina sau cred ca mai bine zis mi-e dor sa fiu copil, iar asta n-am cum sa schimb.
Nu-mi place nimic...Gustul berii e amar, dar ameteala ce vine dupa 3 beri n-o pot schimba cu nimic. E o ameteala usoara ce ma binedispune. Nu-mi place nici cafeaua prea mult, dar imi da impresia ca ma trezeste si ca pot invata cand stiu ca trebuie. Tocurile celor mai frumosi pantofi imi dau cele mai mari dureri de picioare si e logic ca nici tocurile nu-mi plac, dar imi dau atitudinea necesara unor situatii. Barfa..ei bine asta imi place, atunci cand e pastrata intre prietene si nu ajunge la mama dracu` si se ajunge la vreun scandal, e buna pentru amuzament. Curele de slabit nu-mi foloseau la nimic la 8 ani, iar acum sunt subiect de discutie intre fete si folosite ca remediu ...Un drac.
Nu-mi plac deloc schimbarile ce includ oameni, in special cei apropiati mie. In schimb, imi plac schimbarile de locuri si de situatii ce imi vizeaza visele.
Nu-mi place nici macar cand nu pot sa imi controlez picaturile de regrete din ochi, dar cred ca asta nu ii place nimanui...
N-as arunca niciodata cu doua cuvinte mari la nimereala... Si nu regret asta. Ce-i drept, la nervi vorbeste gura fara mine, dar cred ca niciodata nu voi fi nervoasa si indragostita in acelasi timp, astfel incat as arunca la propiu cu vesnica expresie...
As vrea o solutie..Sau macar o imbratisare sincera si multa tacere... Cuvintele nu-si mai au rostul pe langa atatea fapte ciudate si poate mature... Nici macar nu stiu de unde as mai primi tacerea si imbratisarea, s-au risipit prieteniile...

3 comentarii:

Yours never. spunea...

Ai mai avut parte de o imbratisare tacuta... Te asteapta... Si te va astepta mereu.

Andru` spunea...

Multumesc.>:D<

Anonim spunea...

Chiar daca o prietenie se sparge in mii de bucatele, nu dispare cu adevarat. Poti mereu sa ai rabdarea necesara si sa aduni bucatelele pentru a o reconstrui

Trimiteți un comentariu