RSS

Aceeasi banca, in amintire


- Cred ca am stiut dintotdeauna. Pentru unii sperantele sunt doar ca sa fie, dragostea deloc si visurile se sfarama repede sub presiunea lacrimilor.


- Eh, hai ca exagerezi ca esti acum suparata. Stii si tu ca nu e asa. Lucrurile bune exista si soarele este tot timpul undeva, doar ca mai e si luna, mai sunt si norii, ploile. D`asta nimic nu e plictisitor, caci totul se alterneaza...una rece,alta calda.


-Una rece,alta calda zici... Nu ti se pare ca am un singur anotimp? Si nu e unul cald... E unul cu foarte multe precipitatii si-o raceala ma-nconjoara aproape tot timpul. Unde sa mai caut soarele, cand el fuge de mine dupa fiecare nor?


-Vorbesti numai prostii! Ar putea fi mult mai rau. Ce-ai zice daca n-ar mai fi niciun prieten caruia sa-i spui elucubratiile tale? Ce-ai zice daca niciun bebelus n-ar mai rade din toata inima cand il privesti? Ce-ai zice daca norocul nu ti-ar fi zambit la singurul tau vis? Ce-ai zice daca n-ai fi simtit niciodata atatea emotii de care ai avut parte pana acum? Nu te suport cand esti in momentele astea fara rost, mie-mi placi cand esti aiurita, increzatoare, independenta, curioasa, cu toate zambetele-ntrunul, cu ochii sclipitori de viata si cu un bat cu multa vata de zahar in brate.


-Ai dreptate! Uneori chiar am nevoie sa aud lucrurile astea si ma bucur ca esti tu tot timpul alaturi de mine ca sa faci asta de cate ori e nevoie. Multumesc, stiam eu de ce te iubesc...



Banca din acelasi parculet unde vantul nu e rece si fumul capata cel mai bun rost, unde amintirile au fost ravasite de atatea ori, unde toate visele plamadite in realitate s-au transformat. Banca de liceu...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu